Tulburări Disociative

Tulburările disociative sunt afecțiuni de sănătate mintală care implică sentimente de detașare de realitate, de a fi în afara propriului corp sau de a experimenta pierderi de memorie (amnezie).

Cuvântul "disociere" înseamnă a fi deconectat de ceilalți, de lumea din jurul tău sau de tine însuți.

Tulburările disociative se dezvoltă de obicei după traume pe termen scurt sau lung.

Tipuri de tulburări disociative

Cele trei tipuri de tulburări disociative includ:

• Tulburarea de identitate disociativă (TID): Persoanele cu TID au două sau mai multe identități separate. Aceste identități (numite "alter-uri") le controlează comportamentul în diferite momente. Fiecare alter are propria istorie personală, trăsături, preferințe și antipatii.
• Amnezia disociativă: Această afecțiune apare atunci când nu vă puteți aminti informații esențiale despre viața dumneavoastră. Uitarea poate fi limitată la aspecte specifice ale vieții dumneavoastră sau poate include o mare parte din istoria vieții și/sau identitatea.
• Tulburarea de depersonalizare/derealizare: Aceasta este o afecțiune în care vă simțiți detașat de gândurile, sentimentele și corpul dumneavoastră (depersonalizare) și/sau deconectat de mediul înconjurător (derealizare).

Există, de asemenea, un simptom numit fugă disociativă. Este o stare mentală temporară în care o persoană are pierderi de memorie și ajunge într-un loc neașteptat.

Deoarece tulburările disociative apar pe spectrul traumei, multe persoane cu o tulburare disociativă pot avea afecțiuni de sănătate mintală conexe legate de traume, cum ar fi:

• Tulburarea de stres post-traumatic (TSPT).
• Tulburarea de personalitate borderline (TPB).
• Tulburări legate de consumul de substanțe.
• Depresie.
• Tulburări de anxietate.

Pe cine afectează tulburările disociative?

Persoane de toate vârstele și din toate mediile rasiale, etnice și socio-economice pot dezvolta o tulburare disociativă. Femeile sunt mai predispuse să primească un diagnostic.

Persoanele care au suferit abuzuri fizice și/sau sexuale în copilărie au cel mai mare risc de a dezvolta tulburarea de identitate disociativă (TID). Aproximativ 90% dintre persoanele care au TID în Statele Unite, Canada și Europa au suferit abuzuri și neglijență în copilărie.

Cât de frecvente sunt tulburările disociative?

Tulburările disociative sunt rare. Aproximativ 2% dintre persoanele din Statele Unite le au.

Simptome și Cauze

Care sunt simptomele tulburărilor disociative?

Simptomele tulburărilor disociative depind de tip. Simptomele apar de obicei pentru prima dată după un eveniment traumatic.

Situațiile stresante pot agrava simptomele și pot cauza probleme cu funcționarea zilnică.

Simptomele tulburării de identitate disociativă (TID)

O persoană cu TID are două sau mai multe identități distincte. Identitatea "de bază" este personalitatea obișnuită a persoanei. "Alter-urile" sunt personalitățile alternative ale persoanei. Nucleul este identitatea pe care ați avut-o înainte de a dezvolta TID și alter-uri.

Fiecare alter are un set particular de comportamente, atitudini, preferințe, amintiri și moduri de gândire. Alte persoane pot fi capabile să facă diferența între alter-uri, precum și persoana cu TID. Trecerea de la un alter la altul este involuntară și bruscă.

Un alt simptom al TID este existența unor lacune continue în memorie despre evenimente cotidiene, informații personale și/sau evenimente traumatice din trecut.

Aceste simptome pot varia foarte mult în severitate. Pentru unele persoane, afecțiunea interferează minim cu viața lor. Pentru altele, cauzează probleme semnificative.

Simptomele amneziei disociative

În amnezia disociativă, principalul simptom este un episod de amnezie (pierdere de memorie) care apare brusc. Poate dura luni sau ani.

Există trei tipuri de amnezie:

• Localizată: Nu vă puteți aminti un eveniment sau o perioadă de timp (cea mai frecventă formă de amnezie).
• Selectivă: Nu vă puteți aminti anumite detalii ale evenimentelor dintr-o anumită perioadă de timp.
• Generalizată: Nu vă puteți aminti nimic despre identitatea și istoria vieții dumneavoastră (cea mai rară formă).

Este posibil să nu fiți conștient de pierderea memoriei dumneavoastră sau să aveți doar o mică conștientizare. Dar cei dragi recunosc de obicei pierderea memoriei.

Simptomele tulburării de depersonalizare/derealizare

Simptomele tulburării de depersonalizare/derealizare includ experimentarea unuia sau ambelor dintre următoarele episoade într-un model recurent pe o perioadă lungă de timp:

• Depersonalizare: Aceasta implică sentimente de irealitate sau de a fi detașat de mintea, corpul sau sinele dumneavoastră. Se simte ca și cum ați observa viața dumneavoastră și evenimentele de la distanță, mai degrabă decât să fiți un participant activ.
• Derealizare: Aceasta implică sentimente de irealitate sau de a fi detașat de mediul înconjurător. Oamenii și lucrurile pot să nu pară reale.

În timpul acestor episoade, sunteți conștient de mediul înconjurător și știți că ceea ce experimentați nu este normal.

Aceste simptome pot începe încă din copilărie. Vârsta medie a primului episod este de 16 ani. Mai puțin de 20% dintre persoanele cu această afecțiune vor avea primul episod după vârsta de 20 de ani.

Ce cauzează tulburările disociative?

Tulburările disociative se dezvoltă adesea ca o modalitate de a face față unui eveniment catastrofal sau cu stres, abuz sau traume pe termen lung.

Acest lucru este valabil mai ales dacă astfel de evenimente au loc la începutul copilăriei. În această perioadă a vieții, există limitări ale capacității dumneavoastră de a înțelege pe deplin ceea ce se întâmplă. În plus, mecanismele dumneavoastră de adaptare nu sunt pe deplin dezvoltate, iar obținerea de sprijin și resurse depinde de prezența unor adulți grijulii și informați.

Îndepărtarea mentală de o situație traumatică poate fi un mecanism de adaptare care vă ajută să scăpați de durere pe termen scurt. Acest mecanism de adaptare poate deveni o problemă dacă continuă să vă separe de realitate și elimină amintirile unor perioade întregi de timp.

Situațiile traumatice pot include:

• Abuzuri fizice, mentale sau sexuale repetate.
• Un accident.
• Un dezastru natural.
• Lupte militare.
• A fi victima unei infracțiuni.

Oamenii de știință au studiat recent structuri și funcții specifice ale creierului care sunt legate de disociere. Până în prezent, au descoperit că, în timpul disocierii, structurile din regiunile memoriei adânc în creierul dumneavoastră prezintă activitate ritmică, dar par deconectate de alte regiuni responsabile pentru gândire și planificare.

Diagnostic și Teste

Cum sunt diagnosticate tulburările disociative?

Furnizorii de servicii medicale diagnostichează tulburările disociative prin evaluarea simptomelor și a istoricului dumneavoastră personal.

Furnizorul dumneavoastră poate solicita teste pentru a exclude posibile afecțiuni medicale care pot provoca simptome similare (cum ar fi pierderea memoriei), inclusiv:

• Traumatism cranian.
• Tumori cerebrale.
• Privare de somn.
• Consum de substanțe și/sau alcool.

Odată ce exclud posibilele cauze, probabil că vă vor trimite la un medic specialist în sănătate mintală, cum ar fi un psiholog, pentru a stabili un diagnostic prin interviu clinic și observații.

Profesioniștii din domeniul sănătății mintale utilizează criterii din Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mintale al Asociației Americane de Psihiatrie pentru a diagnostica tulburări disociative specifice.

Management și Tratament

Cum sunt tratate tulburările disociative?

Tratamentul tulburărilor disociative constă de obicei în psihoterapie (terapie prin discuții) pentru a vă ajuta să obțineți controlul asupra procesului și simptomelor disociative.

Psihoterapia are loc cu un profesionist autorizat în domeniul sănătății mintale, cum ar fi un psiholog sau psihiatru. Poate oferi sprijin, educație și îndrumare dumneavoastră și/sau familiei dumneavoastră pentru a vă ajuta să funcționați mai bine și să vă creșteți starea de bine.

Tipurile specifice de psihoterapie utilizate frecvent pentru tulburările disociative includ:

• Terapia cognitiv-comportamentală (TCC): Acesta este un tip structurat, orientat spre obiective de psihoterapie. Terapeutul sau psihologul dumneavoastră vă ajută să aruncați o privire atentă asupra gândurilor și emoțiilor dumneavoastră. Prin TCC, puteți dezvăța gândurile și comportamentele negative și puteți învăța să adoptați modele și obiceiuri de gândire mai sănătoase.
• Terapia dialectic-comportamentală (TDC): TDC este special adaptată pentru persoanele care experimentează emoții foarte intens. Scopul principal este de a stabili un echilibru între validarea (acceptarea) a cine sunteți și a provocărilor dumneavoastră și beneficiile schimbării. Terapeutul dumneavoastră vă va ajuta să învățați noi abilități pentru a îmbunătăți reglarea emoțiilor.

Terapia poate fi dificilă, deoarece implică amintirea și învățarea de a face față traumelor din trecut. Dar vă poate ajuta semnificativ simptomele pe termen lung.

Alte terapii care pot ajuta includ:

• Hipnoză: Hipnoza (hipnoterapia) este o stare de relaxare profundă și concentrare focalizată. Când sunteți sub hipnoză, acest nivel intens de concentrare și focalizare vă permite să ignorați distragerile obișnuite și să fiți mai deschis la sugestii ghidate pentru a face schimbări pentru a vă îmbunătăți sănătatea.
• Terapia EMDR: Terapia de desensibilizare și reprocesare prin mișcarea ochilor (EMDR) implică mișcarea ochilor într-un mod specific în timp ce procesați amintiri traumatice. Scopul EMDR este de a vă ajuta să vă vindecați de traume sau de alte experiențe de viață dureroase. Comparativ cu alte metode de terapie, EMDR este relativ nouă.

Nu există medicamente specifice care să trateze tulburările disociative. Dar furnizorul dumneavoastră poate recomanda anumite medicamente, cum ar fi antidepresivele, pentru a trata afecțiunile de sănătate mintală conexe.

Prognoză

Care este prognoza pentru tulburările disociative?

Prognoza (perspectiva) pentru tulburările disociative variază.

Cu un tratament profesional (de obicei psihoterapie), multe persoane cu o tulburare disociativă pot aborda principalele simptome ale afecțiunii și își pot îmbunătăți funcționarea zilnică.

Pentru unele persoane, tulburarea disociativă, în special tulburarea de identitate disociativă (TID), le afectează grav viața.

Tentativele de sinucidere și autovătămarea sunt frecvente la persoanele cu TID. Peste 70% dintre persoanele cu TID încearcă să se sinucidă.

Dacă dumneavoastră sau o persoană dragă vă gândiți la sinucidere, apelați 988 pe telefonul dumneavoastră pentru a contacta Linia de asistență pentru sinucidere și criză. Cineva va fi disponibil să vă ajute 24/7.

Trăind Cu

Când ar trebui să-mi văd furnizorul de servicii medicale?

Dacă aveți simptome ale unei tulburări disociative, discutați cu un furnizor de servicii medicale sau cu un profesionist în domeniul sănătății mintale.

Ca și în cazul tuturor afecțiunilor de sănătate mintală, solicitarea de ajutor imediat ce apar simptomele poate ajuta la reducerea întreruperilor din viața dumneavoastră. Discutați cu un furnizor de servicii medicale dacă aveți simptome de disociere. Profesioniștii din domeniul sănătății mintale pot oferi planuri de tratament care vă pot ajuta să vă gestionați afecțiunea.

Bunăstarea dumneavoastră mentală este la fel de importantă ca și bunăstarea dumneavoastră fizică.

Întrebări frecvente

• Pot tulburările disociative să se vindece complet? În multe cazuri, cu un tratament adecvat, simptomele pot fi gestionate eficient și se poate îmbunătăți calitatea vieții.
• Cum pot ajuta pe cineva cu o tulburare disociativă? Oferiți sprijin, încurajați-l să caute ajutor profesional și educați-vă despre afecțiune.
• Ce se întâmplă dacă suspectez că am o tulburare disociativă? Consultați un medic specialist sau un psiholog pentru o evaluare completă.

Este important să rețineți că informațiile din acest document sunt cu scop informativ. Vă recomandăm să vă adresați unui medic specialist pentru a obține o evaluare corectă și un plan de tratament adecvat.