Tulburarea Explozivă Intermitentă

Prezentare generală

Ce este tulburarea explozivă intermitentă?

Tulburarea explozivă intermitentă (TEI) este o afecțiune de sănătate mintală marcată de izbucniri frecvente de furie impulsivă sau agresiune. Episoadele sunt disproporționate față de situația care le-a declanșat și cauzează suferință semnificativă.

Persoanele cu tulburare explozivă intermitentă au o toleranță scăzută la frustrare și adversitate. În afara izbucnirilor de furie, au un comportament normal, adecvat. Episoadele pot fi crize de furie, argumente verbale sau lupte fizice sau agresiune.

Tulburarea explozivă intermitentă este una dintre mai multe tulburări de control al impulsurilor.

Aproximativ 80% dintre persoanele cu TEI au o altă afecțiune de sănătate mintală, tulburările de anxietate, tulburările de externalizare, dizabilitățile intelectuale, autismul și tulburarea bipolară fiind cele mai frecvente.

Pe cine afectează tulburarea explozivă intermitentă?

Tulburarea explozivă intermitentă (TEI) poate afecta copiii cu vârsta de 6 ani și peste și adulții. Adulții diagnosticați cu TEI sunt de obicei mai tineri de 40 de ani.

TEI afectează mai frecvent bărbații.

Cât de frecventă este tulburarea explozivă intermitentă?

Cercetătorii estimează că aproximativ 1,4% până la 7% dintre persoane au tulburare explozivă intermitentă.

Simptome și cauze

Care sunt semnele și simptomele tulburării explozive intermitente?

Principalul semn al tulburării explozive intermitente este un model de izbucniri de furie care sunt disproporționate față de situația sau evenimentul care le-a cauzat. Persoanele cu TEI sunt conștiente că izbucnirile lor de furie sunt inadecvate, dar simt că nu își pot controla acțiunile în timpul episoadelor.

Izbucnirile agresive:

• Sunt impulsive (nu sunt planificate).
• Apar rapid după ce sunt provocate.
• Nu durează mai mult de 30 de minute.
• Cauzează suferință semnificativă.
• Cauzează probleme la școală, la locul de muncă și/sau acasă.

Exemple de moduri în care se manifestă furia includ:

• Crize de furie.
• Argumente verbale, care pot include țipete și/sau amenințarea altora.
• Agresarea fizică a persoanelor sau animalelor, cum ar fi împingerea, pălmuirea, lovirea sau folosirea unei arme pentru a provoca rău.
• Distrugerea proprietății/obiectelor, cum ar fi aruncarea, lovirea cu piciorul sau spargerea obiectelor și trântirea ușilor.
• Violență domestică.
• Furie la volan.

Episoadele de furie pot fi ușoare sau severe. Ele pot implica rănirea cuiva suficient de grav pentru a necesita îngrijire medicală sau chiar cauza decesul.

Dacă aveți TEI, chiar înainte de o izbucnire de furie, este posibil să aveți:

• Furie.
• Iritabilitate.
• Un sentiment crescut de tensiune.
• Gânduri accelerate.
• Comunicare deficitară.
• Energie crescută.
• Tremurături.
• Palpitații cardiace.
• Strângere în piept.

După o izbucnire, este posibil să simțiți o senzație de ușurare, urmată de regret și jenă.

Ce cauzează tulburarea explozivă intermitentă?

Cercetătorii încă încearcă să descopere cauza exactă a tulburării explozive intermitente, dar cred că factorii genetici, biologici și de mediu contribuie la dezvoltarea sa:

• Factori genetici: TEI apare mai frecvent în familiile biologice. Studiile sugerează că 44% până la 72% din probabilitatea de a dezvolta un comportament agresiv impulsiv este genetică.
• Factori biologici: Studiile arată că structura și funcția creierului sunt modificate în TEI. De exemplu, studiile de imagistică prin rezonanță magnetică (RMN) a creierului sugerează că afectează amigdala, care este partea creierului implicată în funcționarea emoțională. În plus, studiile arată că nivelul de serotonină (un neurotransmițător și hormon) este mai mic decât în mod normal la persoanele cu TEI.
• Factori de mediu: Experiența abuzului verbal și fizic în copilărie și/sau asistarea la abuz în timpul copilăriei par să joace un rol în dezvoltarea TEI. Experiența unuia sau mai multor evenimente traumatice în copilărie pare, de asemenea, să joace un rol.

Diagnostic și teste

Cum este diagnosticată tulburarea explozivă intermitentă?

Dacă credeți că dumneavoastră sau copilul dumneavoastră ați putea avea tulburare explozivă intermitentă, este important să discutați cu medicul dumneavoastră. Acesta vă va îndruma probabil către un specialist în sănătate mintală cu experiență în diagnosticarea TEI.

Un specialist autorizat în sănătate mintală – cum ar fi un psihiatru, un psiholog sau un asistent social clinic – poate diagnostica TEI pe baza criteriilor de diagnostic pentru aceasta din Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale al Asociației Americane de Psihiatrie.

Ei fac acest lucru efectuând un interviu amănunțit și purtând conversații despre simptome. Pun întrebări care vor face lumină asupra:

• Istoricul medical personal și istoricul medical al familiei biologice, în special istoricul afecțiunilor de sănătate mintală.
• Istoricul relațiilor.
• Istoricul școlar sau profesional.
• Controlul impulsurilor.

Specialistul dumneavoastră în sănătate mintală poate lucra, de asemenea, cu familia și prietenii dumneavoastră pentru a colecta mai multe informații despre comportamentele și istoricul dumneavoastră.

Pentru a primi un diagnostic de tulburare explozivă intermitentă, trebuie să prezentați o incapacitate de a controla impulsurile agresive, așa cum este definită de oricare dintre următoarele:

• Episoade de frecvență ridicată/intensitate scăzută: Agresiune verbală (crize de furie, argumente verbale sau lupte) sau agresiune fizică față de proprietate, animale sau persoane, care apar de două ori pe săptămână, în medie, timp de trei luni. Agresiunea nu are ca rezultat vătămări corporale persoanelor sau animalelor sau distrugerea proprietății.
• Episoade de frecvență scăzută/intensitate ridicată: Trei episoade care implică deteriorarea sau distrugerea proprietății și/sau agresiune fizică care implică vătămări corporale împotriva animalelor sau a altor persoane care apar într-o perioadă de 12 luni.

Gradul de agresiune afișat în timpul izbucnirilor trebuie să fie foarte disproporționat față de situație. În plus, izbucnirile nu sunt pre-planificate. Ele se bazează pe impuls și/sau pe furie. Specialistul dumneavoastră în sănătate mintală se va asigura, de asemenea, că izbucnirile nu sunt explicate mai bine de o altă afecțiune de sănătate mintală, afecțiune medicală sau tulburare de consum de substanțe.

Persoanele trebuie să aibă cel puțin 6 ani pentru a primi un diagnostic de TEI, dar de obicei este observată pentru prima dată la sfârșitul copilăriei sau la adolescență.

Management și tratament

Cum este tratată tulburarea explozivă intermitentă?

Tratamentul pentru tulburarea explozivă intermitentă implică de obicei psihoterapie (terapie prin discuții) axată pe schimbarea gândurilor legate de furie și agresiune. Tratamentul poate include, de asemenea, medicamente, în funcție de vârsta și simptomele dumneavoastră.

Scopul tratamentului pentru TEI este remisia, ceea ce înseamnă că simptomele dumneavoastră (izbucnirile de furie) dispar sau aveți o îmbunătățire până la punctul în care persistă doar unul sau două simptome de intensitate ușoară. Pentru persoanele care nu obțin remisia, un obiectiv rezonabil este stabilizarea siguranței persoanei și a altora, precum și o îmbunătățire substanțială a numărului, intensității și frecvenței izbucnirilor de furie.

Psihoterapie pentru TEI

Psihoterapia (terapia prin discuții) este de obicei principalul tratament pentru tulburarea explozivă intermitentă, în special terapia cognitiv-comportamentală (TCC).

TCC este un tip de terapie structurat, orientat spre obiective. Un terapeut sau psiholog vă ajută să aruncați o privire atentă asupra gândurilor și emoțiilor dumneavoastră. Veți ajunge să înțelegeți modul în care gândurile dumneavoastră vă afectează acțiunile. Prin TCC, puteți dezvăța gândurile și comportamentele negative și puteți învăța să adoptați modele și obiceiuri de gândire mai sănătoase.

TCC îi învață pe cei cu TEI cum să gestioneze situațiile negative din viața de zi cu zi și poate preveni astfel impulsurile agresive care pot declanșa izbucniri explozive.

Tehnicile specifice pe care specialiștii în sănătate mintală le folosesc în TCC pentru tulburarea explozivă intermitentă includ:

• Restructurare cognitivă: Aceasta implică schimbarea ipotezelor greșite și a gândurilor inutile despre situațiile frustrante și amenințările percepute.
• Antrenament de relaxare: Tehnicile de relaxare, cum ar fi respirația profundă și relaxarea musculară progresivă (încordarea și relaxarea diferitelor grupe musculare în timp ce vă imaginați situații care provoacă furie), vă pot ajuta să minimizați răspunsul la situațiile declanșatoare.
• Antrenament de abilități de adaptare: Aceasta implică simularea rolurilor în situații care pot provoca un episod exploziv și practicarea unor răspunsuri sănătoase, cum ar fi îndepărtarea.
• Prevenirea recăderilor: Aceasta implică educarea persoanelor cu TEI că reapariția comportamentului agresiv impulsiv este frecventă și ar trebui privită ca o eroare sau o "alunecare", mai degrabă decât un eșec.

Medicamente pentru TEI

Anumite medicamente pot crește pragul (nivelul) la care o situație declanșează o izbucnire de furie pentru persoanele cu tulburare explozivă intermitentă.

Fluoxetina (un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei sau ISRS) este cel mai studiat medicament pentru tratarea tulburării explozive intermitente. Alte medicamente care au fost studiate pentru TEI includ fenitoina, litiul, oxcarbazepina și carbamazepina.

În general, medicii specialiști prescriu de obicei următoarele clase de medicamente pentru TEI:

• Antidepresive.
• Antipsihotice.
• Anticonvulsivante.
• Anxiolitice.
• Regulatori ai dispoziției.

Prevenție

Care sunt factorii de risc pentru dezvoltarea tulburării explozive intermitente?

Factorii de risc pentru tulburarea explozivă intermitentă includ:

• A fi un tânăr de sex masculin.
• A fi șomer.
• A fi singur (necăsătorit).
• A avea niveluri mai scăzute de educație.
• A suferi violență fizică sau sexuală, în special în copilărie.
• A avea membri ai familiei biologice cu tulburare explozivă intermitentă.

Dacă sunteți îngrijorat de riscul copilului dumneavoastră de a dezvolta tulburare explozivă intermitentă, discutați cu medicul dumneavoastră.

Perspectivă / Prognoză

Care este prognoza (perspectiva) pentru tulburarea explozivă intermitentă?

Persoanele cu tulburare explozivă intermitentă tind să aibă o satisfacție scăzută a vieții și o calitate a vieții mai scăzută. Poate avea un impact foarte negativ asupra sănătății dumneavoastră și poate duce la probleme personale și relaționale severe.

Terapia cognitivă și medicamentele pot gestiona cu succes TEI. Cu toate acestea, conform studiilor, TEI pare a fi o afecțiune pe termen lung, care durează de la 12 la 20 de ani sau chiar o viață întreagă.

Faptul că aveți tulburare explozivă intermitentă face mai probabil să dezvoltați următoarele afecțiuni:

• Depresie.
• Anxietate.
• Tulburare de consum de alcool.
• Tulburare de consum de substanțe.

În plus, persoanele cu TEI prezintă un risc crescut de auto-vătămare (auto-rănire) și suicid. Din acest motiv, este esențial să solicitați asistență medicală cât mai curând posibil dacă simțiți că dumneavoastră sau un membru al familiei aveți tulburare explozivă intermitentă.

A trăi cu

Cum am grijă de mine dacă am tulburare explozivă intermitentă?

Dacă aveți tulburare explozivă intermitentă, este esențial să solicitați tratament medical profesional. Veți învăța o varietate de tehnici de adaptare în terapie. Acestea pot ajuta la prevenirea episoadelor de furie. Ele includ:

• Tehnici de relaxare.
• Schimbarea modului în care gândiți (restructurare cognitivă).
• Abilități de comunicare.
• Învățarea de a vă schimba mediul și de a părăsi situațiile stresante atunci când este posibil.

De asemenea, este foarte important să evitați alcoolul și drogurile recreaționale. Aceste substanțe pot crește riscul de comportament violent.

Când ar trebui să mă adresez medicului meu pentru tulburare explozivă intermitentă?

Dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră ați fost diagnosticat cu tulburare explozivă intermitentă, va trebui să vă consultați în mod regulat echipa de îngrijire medicală pentru a vă asigura că tratamentul dumneavoastră (terapia prin discuții și/sau medicamente) funcționează.

Dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră afișați un comportament care dăunează sau pune în pericol pe alții, cum ar fi alte persoane sau animale, este important să găsiți îngrijire imediată.

Persoanele cu tulburare explozivă intermitentă care se gândesc să se rănească sau să încerce să se sinucidă au nevoie de ajutor imediat.

Dacă dumneavoastră sau cineva pe care îl cunoașteți este în suferință imediată sau se gândește să se rănească, sunați la linia telefonică de prevenire a suicidului și de criză, gratuit, la 988.

Este important să ne amintim că tulburarea explozivă intermitentă (TEI) este o afecțiune de sănătate mintală. Ca și în cazul tuturor afecțiunilor de sănătate mintală, solicitarea de ajutor imediat ce apar simptomele poate ajuta la reducerea perturbărilor din viața dumneavoastră. Specialiștii în sănătate mintală pot oferi planuri de tratament pentru a vă ajuta să vă gestionați gândurile și comportamentele.

Membrii familiei și cei dragi ai persoanelor cu TEI se confruntă adesea cu stres, depresie și izolare. Este important să aveți grijă de sănătatea dumneavoastră mintală și să solicitați ajutor dacă vă confruntați cu aceste simptome. Dacă sunteți într-o relație cu cineva cu tulburare explozivă intermitentă, luați măsuri pentru a vă proteja pe dumneavoastră și pe copiii dumneavoastră.

Întrebări frecvente

• TEI se poate vindeca? Deși TEI este adesea o afecțiune de lungă durată, simptomele pot fi gestionate eficient cu terapie și, uneori, medicamente. Scopul tratamentului este remisia sau reducerea semnificativă a simptomelor.
• Cum pot ajuta pe cineva cu TEI? Fiți înțelegător și susținător. Încurajați-l să caute tratament profesional. Evitați confruntările directe în timpul unui episod și asigurați un mediu sigur.
• Ce se întâmplă dacă nu caut tratament pentru TEI? Netratată, TEI poate afecta grav relațiile, locul de muncă și calitatea generală a vieții. De asemenea, crește riscul de alte afecțiuni de sănătate mintală și comportamente auto-vătămătoare.

Vă rugăm să consultați un medic specialist pentru diagnostic și tratament personalizat.