Tulburarea Disruptivă de Dereglare a Dispoziției (TDDD)
Tulburarea Disruptivă de Dereglare a Dispoziției (TDDD) este o afecțiune a copilăriei care cauzează iritabilitate cronică, intensă și izbucniri frecvente de furie, disproporționate față de situație. Poate fi tratată prin psihoterapie (terapie prin discuții) și/sau medicație.
Tulburarea Disruptivă de Dereglare a Dispoziției (TDDD)
O privire de ansamblu asupra Tulburării Disruptive de Dereglare a Dispoziției (TDDD).
Tulburarea Disruptivă de Dereglare a Dispoziției (TDDD) este o afecțiune de sănătate mintală care cauzează iritabilitate cronică, intensă și izbucniri frecvente de furie la copii.
Ce este tulburarea disruptivă de dereglare a dispoziției (TDDD)?
Tulburarea disruptivă de dereglare a dispoziției (TDDD) este o afecțiune de sănătate mintală care cauzează iritabilitate cronică, intensă și izbucniri frecvente de furie la copii.
Deși este normal ca copiii să treacă prin perioade de proastă dispoziție, TDDD este mai severă și de lungă durată. Izbucnirile de furie sunt foarte disproporționate ca intensitate și/sau durată față de situație. Afecțiunea perturbă viața de zi cu zi a copilului dumneavoastră. Simptomele trebuie să înceapă înainte de vârsta de 10 ani pentru a îndeplini criteriile de diagnostic.
Care este diferența dintre tulburarea disruptivă de dereglare, tulburarea opozițională provocatoare (TOP) și tulburarea bipolară?
Tulburarea opozițională provocatoare (TOP) este o afecțiune comportamentală în care copilul dumneavoastră manifestă un model continuu de comportament necooperant, sfidător și uneori ostil față de persoanele aflate în poziții de autoritate. Deși unele dintre simptomele sale se suprapun cu TOP, TDDD este considerată o afecțiune mai severă, cu o componentă semnificativă de dispoziție.
Copiii care îndeplinesc criteriile atât pentru TOP, cât și pentru TDDD sunt diagnosticați doar cu TDDD.
Tulburarea bipolară (TB) este o tulburare de dispoziție pe tot parcursul vieții, care cauzează schimbări intense ale dispoziției, nivelurilor de energie, tiparelor de gândire și comportament. Aceste schimbări pot dura zile, săptămâni sau luni și vă întrerup capacitatea de a efectua activitățile de zi cu zi.
Deși comportamente similare se pot suprapune între tulburarea bipolară și TDDD, simptomele TB sunt conținute în episoade. Simptomele TDDD sunt continue. În plus, tulburarea bipolară este mai puțin frecventă la copii și adolescenți. TB este, de obicei, o afecțiune pe tot parcursul vieții, în timp ce TDDD este mai probabil să se "transforme" în tulburare depresivă majoră sau tulburare de anxietate generalizată mai târziu în viață.
Înainte ca TDDD să devină un diagnostic oficial în 2013, majoritatea copiilor cu TDDD erau diagnosticați greșit cu tulburare bipolară.
Pe cine afectează TDDD?
Simptomele TDDD încep, de obicei, înainte de vârsta de 10 ani. Furnizorii de servicii medicale nu diagnostichează TDDD la copiii sub 6 ani sau la adolescenții peste 18 ani.
Cât de frecventă este TDDD?
Tulburarea disruptivă de dereglare a dispoziției este un diagnostic relativ nou, deci cercetarea este deficitară pentru a determina cât de frecventă este. Cercetările incipiente arată că poate afecta aproximativ 2% până la 5% dintre copiii din S.U.A.
Simptome și Cauze
Care sunt semnele și simptomele tulburării disruptive de dereglare a dispoziției (TDDD)?
Simptomele TDDD încep, de obicei, înainte de vârsta de 10 ani. Un copil cu TDDD are:
- O dispoziție iritabilă sau furioasă majoritatea zilei, aproape în fiecare zi.
- Izbucniri severe de furie (verbale sau comportamentale) care sunt disproporționate față de situație. Acestea apar, de obicei, de trei sau mai multe ori pe săptămână.
- Probleme cu funcționarea zilnică din cauza iritabilității în mai mult de un mediu, cum ar fi acasă, la școală sau cu colegii lor.
Dacă credeți că copilul dumneavoastră are TDDD, ar trebui să consulte un specialist în sănătate mintală și să primească tratament. TDDD poate afecta calitatea vieții și performanța școlară a copilului dumneavoastră. De asemenea, poate afecta negativ relațiile cu membrii familiei și prietenii.
Ce cauzează tulburarea disruptivă de dereglare a dispoziției?
Deoarece TDDD este un diagnostic relativ nou, cercetătorii nu au o perspectivă amplă asupra cauzelor acesteia. La fel ca tulburarea opozițională provocatoare (TOP) și tulburarea bipolară (TB), TDDD se dezvoltă, probabil, dintr-o combinație complexă de factori biologici, genetici și de mediu.
Diagnostic și Teste
Cum este diagnosticată TDDD?
Specialiștii în sănătate mintală diagnostichează tulburarea disruptivă de dereglare a dispoziției dacă copilul dumneavoastră îndeplinește criteriile afecțiunii, așa cum sunt descrise în Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM-5) timp de cel puțin 12 luni. DSM-5, publicat de Asociația Americană de Psihiatrie, este cartea de referință standard pentru bolile mintale recunoscute.
Copilul dumneavoastră va trebui, probabil, să consulte un psiholog sau psihiatru pentru copii și adolescenți dacă prezintă semne de TDDD. Acești specialiști în sănătate mintală utilizează instrumente de interviu și evaluare special concepute pentru a evalua copilul dumneavoastră pentru o afecțiune de sănătate mintală.
Psihiatrii și psihologii se bazează adesea pe rapoarte de la părinții, frații, prietenii și profesorii copilului pentru a obține o înțelegere completă a comportamentului acestuia.
TDDD poate apărea în același timp cu alte afecțiuni asociate cu iritabilitatea, cum ar fi tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) sau tulburările de anxietate. Psihologul sau psihiatrul copilului dumneavoastră va evalua cu atenție copilul dumneavoastră pentru a stabili un diagnostic corect.
Management și Tratament
Care este tratamentul pentru tulburarea disruptivă de dereglare a dispoziției?
Deoarece TDDD este o afecțiune nou recunoscută, nu au existat multe studii de cercetare privind tratamentul său. Tratamentele actuale se bazează în principal pe cercetări axate pe alte afecțiuni ale copilăriei asociate cu iritabilitatea, cum ar fi anxietatea și ADHD. Vestea bună este că multe dintre aceste tratamente funcționează și pentru TDDD.
Cele două opțiuni principale de tratament pentru TDDD sunt psihoterapia (terapie prin discuții) și medicamentele. În multe cazuri, furnizorii de servicii medicale recomandă mai întâi psihoterapia înainte de a încerca medicamente.
Psihoterapia
Psihoterapia, numită și terapie prin discuții, este un termen pentru o varietate de tehnici de tratament care au ca scop să ajute o persoană să identifice și să schimbe emoțiile, gândurile și comportamentele nesănătoase.
Psihoterapia are loc cu un specialist calificat, licențiat, în sănătate mintală, cum ar fi un psiholog sau un psihiatru. Poate oferi sprijin, educație și îndrumare copilului dumneavoastră și/sau familiei dumneavoastră pentru a-i ajuta cu TDDD.
Diferite tipuri de psihoterapie care pot ajuta cu TDDD includ:
- Terapia cognitiv-comportamentală (TCC): TCC este una dintre cele mai frecvente forme de psihoterapie. În timpul TCC pentru TDDD, un specialist în sănătate mintală îl ajută pe copilul dumneavoastră să examineze cu atenție gândurile și emoțiile sale. Copilul dumneavoastră va înțelege cum gândurile sale îi afectează acțiunile. Prin TCC, copilul dumneavoastră poate dezvăța gândurile și comportamentele negative și poate învăța să adopte tipare de gândire și obiceiuri mai sănătoase. Specialistul în sănătate mintală îl poate ajuta pe copilul dumneavoastră să-și crească capacitatea de a tolera frustrarea fără a avea o izbucnire.
- Terapia comportamentală dialectică (TCD): TCD se bazează pe TCC, dar este adaptată special pentru persoanele care experimentează emoții foarte intens. TCD îl poate ajuta pe copilul dumneavoastră să învețe să-și regleze emoțiile și să evite izbucnirile extreme sau prelungite.
- Instruire pentru părinți: Furnizorul copilului dumneavoastră poate recomanda combinarea terapiei pentru copilul dumneavoastră cu instruirea pentru părinți. Această terapie îi învață pe părinți sau pe îngrijitori modalități mai eficiente de a răspunde la comportamentul iritabil, cum ar fi anticiparea evenimentelor care ar putea determina copilul lor să aibă o izbucnire și încercarea de a o preveni. Instruire se concentrează, de asemenea, pe importanța de a fi consecvent cu copilul dumneavoastră și de a utiliza întărirea pozitivă pentru a reduce comportamentele nedorite și pentru a promova comportamentele sănătoase.
Medicația
În prezent, Agenția pentru Alimente și Medicamente din S.U.A. (FDA) nu a aprobat niciun medicament specific pentru tratarea TDDD. Cu toate acestea, furnizorii de servicii medicale pot prescrie anumite medicamente pentru a ajuta la gestionarea simptomelor TDDD, inclusiv:
- Stimulente: Furnizorii prescriu în mod tradițional stimulente pentru tratamentul ADHD. Cercetările sugerează că medicamentele stimulente pot reduce, de asemenea, iritabilitatea la copiii cu TDDD.
- Antidepresive: Furnizorii prescriu uneori antidepresive pentru a trata iritabilitatea și problemele de dispoziție pe care le pot avea copiii cu TDDD. Un studiu sugerează că citalopramul, atunci când este combinat cu metilfenidat (un stimulant), poate reduce iritabilitatea la copiii cu TDDD.
- Anumite medicamente antipsihotice atipice (neuroleptice): Furnizorii prescriu uneori aceste medicamente pentru a trata copiii cu iritabilitate, izbucniri severe sau agresivitate. Furnizorii prescriu de obicei aceste medicamente pentru TDDD numai dacă toate celelalte abordări de tratament au eșuat.
Toate medicamentele au efecte secundare. Este important să monitorizați copilul dumneavoastră pentru orice efecte secundare și să discutați cu furnizorul acestuia dacă apar efecte secundare.
Prevenire
Poate fi prevenită TDDD?
Deși ar putea să nu fie posibilă prevenirea TDDD, recunoașterea și acționarea asupra simptomelor atunci când apar pentru prima dată pot minimiza suferința copilului dumneavoastră și a familiei. De asemenea, poate ajuta la prevenirea multora dintre problemele asociate cu afecțiunea.
Perspectivă / Prognoză
Care este prognoza pentru tulburarea disruptivă de dereglare a dispoziției?
Copiii cu TDDD pot avea probleme semnificative la școală, acasă și în relațiile sociale.
Dacă nu este tratată, copiii cu TDDD prezintă un risc ridicat de a dezvolta depresie și/sau tulburări de anxietate la vârsta adultă. Din acest motiv, este important să solicitați ajutor pentru copilul dumneavoastră cât mai curând posibil dacă prezintă semne de TDDD.
Cum să trăiești cu
Cum îmi pot ajuta copilul cu tulburarea disruptivă de dereglare a dispoziției?
Dacă copilul dumneavoastră are tulburare disruptivă de dereglare a dispoziției, în afară de a-i oferi îngrijiri profesionale, îi puteți ajuta pe el și pe dumneavoastră în următoarele moduri:
- Aflați cât mai multe despre TDDD: Discutați cu furnizorul de servicii medicale sau cu specialistul în sănătate mintală al copilului dumneavoastră. Puneți întrebări despre opțiunile de tratament și despre noile cercetări privind TDDD.
- Comunicați în mod regulat cu furnizorul de servicii medicale al copilului dumneavoastră: Este important să lucrați îndeaproape cu furnizorul copilului dumneavoastră pentru a lua decizii de tratament care sunt cele mai bune pentru acesta.
- Lucrați cu profesorul sau consilierul școlar al copilului dumneavoastră: Împreună, puteți dezvolta strategii și aranjamente care pot ajuta copilul dumneavoastră să prospere la școală.
- Luați o pauză când este necesar: Dacă sunteți pe cale să înrăutățiți conflictul cu copilul dumneavoastră în loc să-l îmbunătățiți, luați o pauză și îndepărtați-vă. Acest lucru oferă, de asemenea, un bun exemplu pentru copilul dumneavoastră. Sprijiniți-vă copilul dacă decide să ia o pauză pentru a preveni escaladarea unei situații negative.
- Aveți grijă de dumneavoastră: Mențineți interesele și hobby-urile de care vă bucurați și gestionați stresul. Încercați să lucrați cu și să obțineți sprijin de la ceilalți adulți care interacționează cu copilul dumneavoastră.
Când ar trebui copilul meu să consulte furnizorul său de servicii medicale?
Dacă copilul dumneavoastră a fost diagnosticat cu tulburare disruptivă de dereglare a dispoziției (TDDD), iar comportamentul său devine mai sever sau perturbă și mai mult viața de familie sau școlară, discutați cu furnizorul său.
Copiii și adolescenții care sunt în mod constant iritabili pot fi foarte dificili pentru părinți. Deși este normal ca copiii mici și adolescenții să dea dovadă de proastă dispoziție din când în când, comportamentul frecvent și perturbator poate indica tulburarea disruptivă de dereglare a dispoziției (TDDD).
Începerea timpurie a tratamentului pentru TDDD este importantă, iar primul pas spre tratament este să discutați cu un furnizor de servicii medicale sau cu un specialist în sănătate mintală. Nu vă fie teamă să puneți întrebări furnizorului copilului dumneavoastră. Aceștia sunt disponibili pentru a vă ajuta.
Bunăstarea dumneavoastră mintală este la fel de importantă ca și bunăstarea dumneavoastră fizică. Specialiștii în sănătate mintală vă pot ajuta să trăiți viața la maximum.
Întrebări frecvente
- La ce vârstă se poate diagnostica TDDD? TDDD se diagnostichează de obicei la copii între 6 și 18 ani, dar simptomele trebuie să înceapă înainte de vârsta de 10 ani.
- Poate dispărea TDDD de la sine? Deși nu dispare complet, mulți copii cu TDDD învață strategii de coping și pot gestiona mai bine simptomele cu ajutorul terapiei și, uneori, a medicației. Simptomele pot evolua către alte tulburări de anxietate sau depresie.
- Ce rol joacă părinții în tratamentul TDDD? Părinții joacă un rol crucial. Instruirea părinților, care se concentrează pe tehnici de comunicare eficiente și consecvență, este o parte importantă a tratamentului.
Este important să rețineți că informațiile de mai sus sunt doar orientative. Pentru o evaluare și un plan de tratament personalizat, vă recomandăm să consultați un medic specialist.