Tulburarea de conduită
Tulburarea de conduită (TC) este o afecțiune de sănătate mintală care implică un model consistent de comportamente agresive și nesupuse. Afectează copiii și adolescenții și este tratabilă prin diverse forme de psihoterapie (terapie prin discuții).
Tulburarea de conduită
Prezentare generală
Ce este tulburarea de conduită?
Tulburarea de conduită (TC) este o afecțiune de sănătate mintală care afectează copiii și adolescenții și care se caracterizează printr-un model consistent de comportamente agresive și acțiuni care dăunează bunăstării altora. Copiii cu tulburare de conduită încalcă adesea regulile și normele sociale.
Tulburarea de conduită se află pe un spectru de tulburări de comportament disruptive, care include și tulburarea opoziționist sfidătoare (TOS). În unele cazuri, TOS duce la TC.
Tulburarea de conduită apare adesea alături de alte afecțiuni psihiatrice, inclusiv:
- Depresie.
- Tulburare de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD).
- Tulburări de învățare.
Care este diferența dintre tulburarea de conduită și tulburările de personalitate?
O tulburare de personalitate este o afecțiune de sănătate mintală care implică modele de lungă durată, disruptive, de gândire, comportament, dispoziție și relaționare cu ceilalți. Majoritatea tulburărilor de personalitate încep în anii adolescenței, când personalitatea se dezvoltă și se maturizează. Ca urmare, aproape toate persoanele diagnosticate cu tulburări de personalitate au peste 18 ani.
O excepție de la aceasta este tulburarea de personalitate antisocială (ASPD) - aproximativ 80% dintre persoanele cu această tulburare vor fi început să prezinte simptome până la vârsta de 11 ani.
Nu există o diferență mare între tulburarea de conduită (TC) și ASPD, dar TC este de obicei diagnosticată la copii. Dacă un adult îndeplinește criteriile pentru ambele afecțiuni, atunci un medic specialist în sănătate mintală i-ar da un diagnostic de ASPD în loc de TC.
Pe cine afectează tulburarea de conduită?
Tulburarea de conduită afectează copiii și adolescenții. Poate avea debut precoce înainte de vârsta de 10 ani, dar se dezvoltă în mod obișnuit în adolescență (între 10 ani și 19 ani).
Afecțiunea este mai frecventă la băieți decât la fete. Vârsta medie de prezentare este de 10 ani până la 12 ani la băieți și de 14 ani până la 16 ani la fete.
Cât de frecventă este tulburarea de conduită?
Tulburarea de conduită afectează între 2% și 10% dintre copiii și adolescenții din Statele Unite.
Simptome și cauze
Care sunt semnele și simptomele tulburării de conduită?
Comportamentele caracteristice ale tulburării de conduită se dezvoltă treptat în timp. Copiii cu tulburare de conduită tind să fie impulsivi și greu de gestionat. Nu par să fie preocupați de sentimentele altor persoane.
Cele patru comportamente de bază ale tulburării de conduită includ:
- Agresiune față de oameni și animale și/sau încălcarea drepturilor fundamentale ale altora.
- Distrugerea proprietății.
- Înșelăciune, minciună și/sau furt.
- Încălcări grave ale regulilor.
Semnele de comportament agresiv față de ceilalți includ:
- Intimidare.
- Violență fizică (potențial cu o armă).
- Lupte verbale.
- Amenințare.
- Forțarea activității sexuale.
- Învinovățirea altora pentru propriul comportament.
- Rănirea animalelor.
Semnele de distrugere a proprietății includ:
- Incendierea intenționată.
- Vandalizarea sau distrugerea proprietății altora.
Semnele de înșelăciune, minciună și furt includ:
- Minciună pentru a obține o favoare sau pentru a evita responsabilitățile.
- Furtul de la persoane fizice sau magazine.
- Efracție în case sau afaceri.
Semnele de încălcări ale regulilor includ:
- Încălcarea regulilor fără un motiv clar.
- Neînfățișarea la școală (absenteism).
- Fugirea de acasă.
- Încălcarea frecventă a oricăror reguli stabilite de părinți.
Alte semne comune ale tulburării de conduită includ:
- Consumul excesiv de alcool și/sau consumul excesiv de substanțe.
- Angajarea în sex frecvent și riscant.
- Devenirea ușoară frustrat.
- Nefăcând niciun efort pentru a-și ascunde comportamentele agresive.
- Nu arată remușcări pentru acțiunile lor.
- Dificultate în a face și a menține prietenii.
Este important de reținut că un comportament rebel ocazional este frecvent în timpul copilăriei și adolescenței. Semnele și simptomele care duc la diagnosticul de tulburare de conduită demonstrează un model perturbator și repetitiv.
Semne ale tulburării de conduită la adulți
Adulții care au tulburare de conduită pot avea dificultăți în a-și păstra un loc de muncă sau în a menține relații. Pot fi predispuși la comportamente ilegale sau periculoase.
Simptomele tulburării de conduită la un adult pot fi diagnosticate ca tulburare de personalitate antisocială.
Ce cauzează tulburarea de conduită?
Cercetătorii nu sunt siguri ce anume cauzează tulburarea de conduită (TC), dar cred că este o combinație complexă de factori genetici/biologici și de mediu.
- Factori genetici/biologici: Diverse studii arată că anumite caracteristici ale TC pot fi moștenite, inclusiv comportamentul antisocial, impulsivitatea, temperamentul, agresivitatea și insensibilitatea la pedeapsă.
- Nivelurile ridicate de testosteron sunt asociate cu agresivitatea.
- Leziunile cerebrale traumatice, convulsiile și leziunile neurologice pot contribui la agresivitate.
- Factori parentali, familiali și de mediu: Părinții adolescenților cu TC au adesea antecedente de consum de substanțe și comportamente antisociale. De asemenea, sunt frecvent diagnosticați cu ADHD, tulburări de dispoziție, schizofrenie sau tulburare de personalitate antisocială.
- Un mediu familial care duce lipsă de structură și supraveghere adecvată, cu conflicte frecvente între părinți, poate duce la un comportament neadaptativ la copii, ceea ce poate duce la TC.
- Copiii expuși la violență domestică frecventă sunt mai predispuși să dezvolte TC.
- Viața în medii socio-economice scăzute, cu supraaglomerare și șomaj, duce la stres economic și social, cu o lipsă de parenting adecvat. TC afectează mai mulți copii care trăiesc în medii economice scăzute decât pe alții.
- Disponibilitatea drogurilor și creșterea criminalității în cartierul unui copil cresc riscul de a dezvolta TC.
Este important de reținut că tulburarea de conduită poate apărea la copiii din familii sănătoase, cu funcționare ridicată.
Diagnostic și teste
Cum este diagnosticată tulburarea de conduită?
Un medic specialist în sănătate mintală diagnostichează tulburarea de conduită folosind criteriile furnizate în Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale al Asociației Americane de Psihiatrie.
Aceștia diagnostichează tulburarea de conduită la copiii sau adolescenții care au demonstrat trei sau mai multe dintre următoarele comportamente în ultimele 12 luni, pe lângă cel puțin unul în ultimele șase luni:
- Agresiune față de oameni și/sau animale.
- Distrugerea proprietății.
- Înșelăciune, minciună sau furt.
- Încălcări grave ale regulilor parentale.
Aceste comportamente trebuie să fie suficient de semnificative pentru a afecta funcționarea în relații, acasă, la școală și/sau la locul de muncă.
Este probabil ca copilul dumneavoastră să trebuiască să vadă un psiholog sau un psihiatru pentru copii și adolescenți dacă prezintă semne de tulburare de conduită. Acești medici specialiști în sănătate mintală utilizează instrumente de interviu și evaluare special concepute pentru a evalua un copil pentru o afecțiune de sănătate mintală.
Psihologii și psihiatrii se bazează adesea pe rapoartele părinților, fraților, prietenilor și profesorilor copilului pentru a obține o înțelegere completă a comportamentului copilului.
Management și tratament
Cum este tratată tulburarea de conduită?
Tratamentul recomandat pentru tulburarea de conduită (TC) este reprezentat de multiple forme de psihoterapie (terapie prin discuții) pentru copilul și familia dumneavoastră, precum și de tratament bazat pe comunitate.
Terapii includ:
- Instruirea pentru managementul parental: Scopul acestei terapii este de a instrui părinții copilului să stabilească o disciplină consistentă cu recompensarea adecvată a comportamentelor pozitive.
- Psihoterapie: „Psihoterapie” este un termen pentru o varietate de tehnici de tratament care au ca scop să ajute o persoană să identifice și să schimbe emoțiile, gândurile și comportamentele tulburătoare. Lucrul cu un medic specialist în sănătate mintală poate oferi sprijin, educație și îndrumare persoanei și familiei sale. Psihoterapia pentru tulburarea de conduită trebuie de obicei să vizeze viața de familie și școala, cu accent pe îmbunătățirea dinamicii familiale, a funcționării academice și a îmbunătățirii comportamentului copilului dumneavoastră în contextul diferitelor medii.
- Instruire de gestionare a furiei: Scopul gestionării furiei este de a reduce atât sentimentele emoționale ale copilului dumneavoastră, cât și excitația fiziologică pe care o provoacă furia. Nu puteți scăpa de sau nu puteți evita complet lucrurile sau oamenii care îi înfurie, așa că instruirea de gestionare a furiei îl învață pe copilul dumneavoastră cum să-și controleze reacțiile.
- Psihoterapie individuală, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală: Terapia individuală pentru un copil cu tulburare de conduită se concentrează pe dezvoltarea abilităților de rezolvare a problemelor, pe consolidarea relațiilor prin rezolvarea conflictelor și pe învățarea abilităților de a refuza influențele negative din mediul lor.
- Tratament bazat pe comunitate: Acest tratament implică școli terapeutice și centre de tratament rezidențiale care pot oferi un program structurat pentru a reduce comportamentele disruptive.
Furnizorii de servicii medicale nu utilizează de obicei medicamente pentru a trata direct tulburarea de conduită, dar, deoarece alte afecțiuni de sănătate mintală apar adesea alături de tulburarea de conduită, copilul dumneavoastră poate beneficia de medicamente pentru a gestiona aceste afecțiuni.
Prevenție
Poate fi prevenită tulburarea de conduită?
În acest moment, nu există nicio modalitate cunoscută de a preveni tulburarea de conduită, deoarece este probabil cauzată de o combinație complexă de factori, dar multe dintre problemele conexe ar putea fi atenuate cu tratament. Căutarea ajutorului imediat ce apar simptomele poate ajuta la reducerea perturbării vieții, a familiei și a prieteniilor copilului dumneavoastră.
Perspectivă / Prognoză
Care este prognoza (perspectiva) pentru tulburarea de conduită?
Prognoza (perspectiva) pentru tulburarea de conduită depinde de cât de devreme s-a dezvoltat afecțiunea și dacă a fost tratată.
De obicei, comportamentele disruptive ale conduitei se opresc la începutul vârstei adulte, dar în aproximativ o treime din cazuri, acestea continuă. Multe dintre aceste cazuri îndeplinesc criteriile pentru tulburarea de personalitate antisocială.
Debutul precoce al afecțiunii (înainte de 10 ani) este asociat cu o prognoză mai slabă și este puternic asociat cu o scădere semnificativă a performanței școlare.
Unii copii și adolescenți cu tulburare de conduită dezvoltă alte afecțiuni de sănătate mintală, inclusiv:
- Tulburări de dispoziție sau anxietate.
- Tulburare cu simptome somatice.
- Tulburare de consum de alcool și/sau tulburare de consum de substanțe.
- Tulburări psihotice cu debut precoce la adult.
Depresia și tulburarea bipolară se pot dezvolta, de asemenea, în anii adolescenței și la începutul vârstei adulte. Ideeația suicidară poate fi o complicație a acestor afecțiuni. Este important să obțineți îngrijiri medicale imediate pentru copilul dumneavoastră dacă vorbește despre sau amenință cu sinuciderea.
Cum să trăiești cu
Cum am grijă de copilul meu cu tulburare de conduită?
Dacă copilul dumneavoastră are tulburare de conduită, în afară de a-i obține îngrijiri profesionale, îi puteți ajuta pe el și pe dumneavoastră în următoarele moduri:
- Aflați mai multe despre tulburarea de conduită, inclusiv despre cercetările recente privind abordările eficiente de tratament.
- Discutați cu un medic specialist în sănătate mintală, de preferință unul care este instruit în diagnosticarea și tratarea tulburării de conduită.
- Explorați opțiunile de tratament disponibile. Tratamentul trebuie individualizat pentru a satisface nevoile copilului dumneavoastră și ar trebui să fie centrat pe familie.
- Găsiți un grup sau o organizație de sprijin familial în comunitatea dumneavoastră.
Când ar trebui copilul meu să meargă la medicul specialist pentru tulburarea de conduită?
Dacă copilul dumneavoastră a fost diagnosticat cu tulburare de conduită și comportamentul său devine mai sever sau perturbă și mai mult viața de familie sau școlară, discutați cu furnizorul său de servicii de sănătate mintală.
Dacă copilul dumneavoastră manifestă un comportament care dăunează sau pune în pericol alte persoane, cum ar fi alte persoane sau animale, sau pe sine însuși, este important să-i acordați îngrijiri medicale imediate.
O notă:
Copiii și adolescenții care sunt nesupuşi sau agresivi pot fi o mare provocare pentru părinţi. Deşi este normal ca tinerii copii şi adolescenţii să dea dovadă din când în când de comportamente sfidătoare, comportamentul agresiv frecvent şi disruptiv poate indica o tulburare de conduită (TC).
Este important să începeți tratamentul din timp pentru tulburarea de conduită, iar primul pas către tratament este să discutați cu un furnizor de servicii medicale sau cu un furnizor de servicii de sănătate mintală. Nu vă fie teamă să puneți întrebări furnizorului dumneavoastră. Aceștia sunt disponibili pentru a vă ajuta.
Întrebări frecvente
- Tulburarea de conduită se vindecă? Nu există o "vindecare" în sensul tradițional, dar cu intervenție adecvată, simptomele pot fi gestionate eficient și se poate îmbunătăți funcționarea socială și emoțională.
- Ce se întâmplă dacă tulburarea de conduită nu este tratată? Netratată, tulburarea de conduită poate duce la probleme pe termen lung, cum ar fi dificultăți în relații, probleme la locul de muncă, abuz de substanțe, și dezvoltarea tulburării de personalitate antisocială la vârsta adultă.
- Există medicamente pentru tulburarea de conduită? Nu există medicamente specifice pentru tulburarea de conduită în sine, dar pot fi prescrise medicamente pentru afecțiuni comorbide precum ADHD, depresie sau anxietate, care pot contribui la gestionarea simptomelor.
Vă rugăm să consultați un medic specialist pentru evaluare și consiliere personalizată.