Tulburarea de Atașament Reactivă (TAR)

Tulburarea de atașament reactivă (TAR) este o afecțiune rară caracterizată prin incapacitatea unui copil de a forma legături emoționale sănătoase cu persoanele care îl îngrijesc (figuri parentale), adesea din cauza neglijării emoționale sau a abuzului la o vârstă fragedă. Copiii cu TAR au dificultăți în gestionarea emoțiilor. Ei se luptă să formeze conexiuni semnificative cu alte persoane. Copiii cu TAR rareori caută sau arată semne de consolare și pot părea temători sau anxioși în preajma persoanelor care îi îngrijesc, chiar și în situații în care aceștia sunt foarte iubitori și grijulii.

Prezentare generală

Ce este tulburarea de atașament reactivă?

Tulburarea de atașament reactivă (TAR) este o afecțiune în care un copil nu formează legături emoționale sănătoase cu persoanele care îl îngrijesc (figuri parentale), adesea din cauza neglijării emoționale sau a abuzului la o vârstă fragedă. Copiii cu TAR au probleme în gestionarea emoțiilor. Ei se luptă să formeze conexiuni semnificative cu alte persoane. Copiii cu TAR rareori caută sau arată semne de consolare și pot părea temători sau anxioși în preajma persoanelor care îi îngrijesc, chiar și în situații în care aceștia sunt foarte iubitori și grijulii.

Pe cine afectează tulburarea de atașament reactivă?

Tulburarea de atașament reactivă este cel mai frecventă la copiii care se confruntă cu neglijare sau abuz fizic sau emoțional. Deși nu este la fel de frecventă, copiii mai mari pot dezvolta, de asemenea, TAR. Copiii pot fi mai predispuși să dezvolte TAR dacă:

• Au multe figuri parentale diferite, cum ar fi multiple situații de plasament familial.
• Au fost luați de lângă persoanele care îi îngrijeau primar după ce s-au atașat emoțional de ele.
• Au experimentat mai multe pierderi traumatice la începutul vieții.
• Au figuri parentale care nu au încercat să se apropie emoțional de ei.
• Au petrecut timp într-o instituție, cum ar fi un orfelinat, unde nu au avut o figură parentală iubitoare.

În unele cazuri, părinții care adoptă copii fără a cunoaște istoricul copilului ar putea avea dificultăți în a forma o legătură cu noua adăugare a familiei, mai ales dacă copilul are vreo instabilitate emoțională. Dacă sunteți un părinte nou și copilul dumneavoastră prezintă simptome de TAR sau aveți dificultăți în a vă conecta cu el, discutați cu medicul specialist al copilului pentru o evaluare.

Cât de frecventă este tulburarea de atașament reactivă?

Rata exactă de apariție este necunoscută, deoarece multe cazuri nu sunt raportate, dar tulburarea de atașament reactivă poate apărea la până la 1% până la 2% dintre copii. Copiii care sunt scoși din casele lor și plasați în alte medii, cum ar fi plasamentul familial, sunt mult mai predispuși să experimenteze TAR. Aproape jumătate dintre acești copii au dificultăți în a dezvolta relații de-a lungul timpului.

Simptome și Cauze

Care sunt simptomele tulburării de atașament reactivă?

Simptomele tulburării de atașament reactivă sunt unice pentru fiecare copil. Simptomele comune la sugari și copiii mici cu TAR includ:

• Nu arată emoții pozitive, cum ar fi confort, dragoste sau bucurie atunci când interacționează cu alții.
• Evitarea contactului vizual și a atingerii fizice.
• Exprimarea fricii sau a furiei prin crize de furie sau prin faptul că prezintă frecvent nefericire sau tristețe.
• Încercarea de a găsi lucruri în mediul lor pe care le pot controla, ceea ce îi face susceptibili de a încălca regulile.

Care este diferența dintre tulburarea de atașament reactivă inhibată și tulburarea de angajament social dezinhibată?

Tulburarea de atașament reactivă (TAR) inhibată este legată de tulburarea de angajament social dezinhibată (TASD), dar există diferențe între fiecare tip.

TAR

Copiii cu tulburare de atașament reactivă sunt conștienți de ceea ce se întâmplă în jurul lor, dar nu răspund emoțional la ceea ce se întâmplă. Este posibil să nu arate sau să caute afecțiune din partea îngrijitorilor sau a altora și preferă să fie singuri. Simptomele tulburării de atașament reactivă inhibată includ:

• Evită persoanele care îi îngrijesc.
• Se retrag din situații sociale.
• Rezistență la semne de confort (îmbrățișare).

TASD

Copiii cu tulburare de angajament social dezinhibată pot fi excesiv de prietenoși cu străinii și chiar pot merge la ei fără a verifica cu părinții lor. În cele mai multe cazuri, copiii se comportă mai tineri decât vârsta lor și pot căuta afecțiune de la alții într-un mod nesigur. Simptomele TASD includ:

• Relații selective.
• Căutarea atenției de la oricine.
• Prezentarea unui comportament care nu este adecvat pentru vârsta lor.
• Neînțelegerea limitelor sociale.

Ce cauzează tulburarea de atașament reactivă?

Nu există o cauză exactă pentru copiii diagnosticați cu tulburare de atașament reactivă. Studiile sugerează că ar putea exista mai mulți factori care contribuie la un copil care nu formează o legătură cu persoanele care îl îngrijesc, inclusiv:

• Abuz sau neglijare: Copilul se simte abandonat sau singur.
• Insecuritate alimentară: Nevoile de bază ale copilului nu sunt satisfăcute.
• Siguranță: Copilul se teme că este în pericol.
• Lipsa igienei: Copilul stă în scutece murdare ore întregi fără a fi schimbat.
• Mai multe persoane care îl îngrijesc: Copilul nu știe în cine să aibă încredere.
• Îngrijire inconsistentă: Nevoile copilului sunt satisfăcute doar o parte din timp, mai ales dacă nu știu când să se aștepte ca persoanele care îl îngrijesc să-l recompenseze sau să-l consoleze.

Copiii mici formează relații sănătoase atunci când nevoile lor de bază sunt satisfăcute în mod constant. Acest lucru construiește un sentiment de încredere între copil și persoanele care îl îngrijesc. Dacă nevoile fizice și emoționale ale unui copil nu sunt satisfăcute, acesta riscă să dezvolte TAR.

Diagnostic și Teste

Cum este diagnosticată tulburarea de atașament reactivă?

Pentru a diagnostica tulburarea de atașament reactivă, medicul specialist al copilului dumneavoastră vă va întreba despre istoricul medical al copilului dumneavoastră și despre simptomele pe care le prezintă. Furnizorii dumneavoastră ar putea pune următoarele întrebări pentru a înțelege mai bine simptomele copilului dumneavoastră:

• A suferit copilul dumneavoastră abuzuri sau neglijare?
• Când ați observat primele simptome?
• Ce ați observat prima dată?
• Cum interacționați dumneavoastră și copilul dumneavoastră?
• Care este situația dumneavoastră de viață?
• Există alte persoane care îl îngrijesc cu care interacționează copilul dumneavoastră?

Dacă medicul dumneavoastră suspectează TAR, este probabil să vă recomande dumneavoastră și copilului dumneavoastră să vizitați un medic specialist pediatru, psiholog și psihiatru pentru a vă ajuta să vă diagnosticați corect copilul și să vă recomandați tratamente care vă pot ajuta.

Poate fi diagnosticată greșit tulburarea de atașament reactivă ca tulburare din spectrul autist?

Înainte de a diagnostica un copil cu tulburare de atașament reactivă, medicul dumneavoastră va oferi teste pentru a exclude alte cauze, inclusiv tulburarea din spectrul autist. Tulburarea din spectrul autist este o afecțiune de dezvoltare care afectează comportamentul și comunicarea unei persoane și poate avea, la suprafață, simptome similare cu TAR. De exemplu, abuzul sau neglijarea nu cauzează tulburarea din spectrul autist, dar ar putea contribui la un diagnostic TAR.

Management și Tratament

Cum este tratată tulburarea de atașament reactivă?

Tratamentul pentru tulburarea de atașament reactivă se concentrează pe crearea unor legături sănătoase din punct de vedere emoțional și/sau pe repararea relațiilor înfricoșătoare sau incomode dintre copii și persoanele care îi îngrijesc. Aceasta întărește emoțional copiii într-un mod care poate ajuta ulterior copilul să dezvolte alte relații sănătoase. Atât copiii, cât și persoanele care îi îngrijesc beneficiază de planuri de tratament. Tratamentul poate include:

• Psihoterapie/consiliere: Un specialist în sănătate mintală lucrează cu copilul și părinții pentru a construi abilități emoționale sănătoase și pentru a reduce tiparele de comportament problematice care împiedică crearea de legături.
• Terapie de familie: Această terapie implică lucrul împreună cu persoanele care îi îngrijesc primar și cu copilul pentru a dezvolta modalități sănătoase de interacțiune.
• Intervenție privind abilitățile sociale: Această terapie îi învață pe copii cum să interacționeze în mod adecvat cu alți copii de vârstă similară în medii sociale tipice. Părinții sunt de obicei implicați pentru a ajuta copilul să folosească abilitățile pe care le învață în afara terapiei.
• Educație specială: Dacă un copil are nevoie de ea, programele școlare pot ajuta copiii să învețe abilități pentru a reuși atât academic, cât și social.
• Cursuri de abilități parentale: În aceste sesiuni, părinții pot învăța modalități mai eficiente de a gestiona comportamentele dificile ale copilului lor.

Există complicații asociate cu tulburarea de atașament reactivă?

Neglijarea și abuzul fizic, emoțional și social expun copiii cu TAR la un risc mai mare de complicații în copilărie și adolescență. Aceste complicații pot include:

• Întârzieri în etapele de dezvoltare și în creșterea fizică.
• Probleme emoționale, cum ar fi depresie, anxietate, tulburare de stres post-traumatic și probleme de gestionare a furiei.
• Tulburări de alimentație.
• Tulburare de consum de substanțe.
• Probleme la școală (probleme de învățare și/sau comportamentale).
• Probleme în relații (cu colegii sau adulții și, ulterior, cu partenerii).
• Luarea de riscuri, cum ar fi activitatea sexuală precoce sau frecventă.

Cât de curând după tratament va avea copilul meu relații sănătoase?

Fără tratament, copiii cu TAR ar putea prezenta simptome și la vârsta adultă care vor afecta modul în care funcționează în societate. Tratamentul va fi pe termen lung pentru a oferi sprijin emoțional copilului dumneavoastră. Poate fi pe tot parcursul vieții. Nu există un termen limită pentru momentul în care copilul dumneavoastră va dezvolta relații sănătoase, dar tratamentul, cu sprijinul persoanelor care îl îngrijesc, duce la cel mai bun rezultat.

Prevenire

Cum pot preveni tulburarea de atașament reactivă?

Cea mai bună modalitate de a preveni tulburarea de atașament reactivă este asigurarea faptului că copiii formează legături sănătoase cu părinții lor și/sau cu alte persoane care îi îngrijesc primar. Legăturile sănătoase se formează atunci când persoanele care îi îngrijesc:

• Promovează crearea de legături familiale prin relații sigure și consistente.
• Ajută copiii să se simtă iubiți.
• Sprijină copiii în timpul fazelor de dezvoltare.
• Întotdeauna satisfac nevoile de bază ale copilului.

Ce pot face pentru a ajuta copilul meu să dezvolte relații sănătoase?

Ca persoană care îl îngrijește, puteți ajuta copilul să dezvolte legături sănătoase prin:

• Stabilirea de limite: Toți copiii beneficiază de un mediu în care există un tipar consistent, astfel încât stabilirea de limite este foarte importantă. Prin stabilirea de limite rezonabile și disciplină non-fizică adecvată, copiii știu la ce se așteaptă de la ei și ce se întâmplă când încalcă regulile. Acest lucru scade frica copiilor și îi ajută să se comporte în mod adecvat.
• Păstrarea calmului chiar și atunci când copilul dumneavoastră se comportă urât: În momentele în care copilul dumneavoastră se comportă inadecvat, rămâneți calm; nu răspundeți dacă sunteți furios. Disciplinați copilul conform regulilor pe care le-ați stabilit și regulilor pe care copilul dumneavoastră le cunoaște. De îndată ce copilul dumneavoastră se liniștește și este pregătit pentru un contact pozitiv, arătați dragoste și grijă. Acest lucru îl ajută pe copil să știe că veți fi în continuare acolo pentru el chiar și în momente dificile.
• Arătarea dragostei și a atenției consecvente: Petreceți timp individual cu copilul dumneavoastră. Vorbiți sau cântați cu ei. Jucați-vă cu ei. Legănați-i sau țineți-i în brațe sau arătați alte semne de dragoste și afecțiune din partea îngrijitorului, recunoscând că unii copii sunt mai deschiși la acest tip de afecțiune decât alții. Reținerea dragostei și a afecțiunii nu este niciodată o formă acceptabilă de pedeapsă.

Prognoză

La ce mă pot aștepta dacă am un copil cu tulburare de atașament reactivă?

Mulți copii care primesc tratament pentru tulburarea de atașament reactivă formează legături stabile și sănătoase cu persoanele care îi îngrijesc primar și cu alții din viața lor. Copiii care nu primesc tratament se pot confrunta cu riscuri de probleme emoționale continue. Din fericire, nu este niciodată prea târziu să solicitați tratament pentru afecțiuni de dezvoltare și de sănătate mintală, inclusiv TAR. Este important să ne amintim:

• Mulți copii care sunt adoptați din plasamente familiale se dezvoltă în copii foarte sănătoși și bine adaptați. Nu toți copiii adoptați experimentează TAR.
• Copiii cu traume semnificative în trecutul lor pot avea alți factori de risc pentru probleme de sănătate mintală și comportamentale, cum ar fi expunerea la droguri sau alcool în timpul dezvoltării prenatale sau un istoric familial de tulburări emoționale, ambii putând contribui la TAR.

Cât durează tulburarea de atașament reactivă?

Tulburarea de atașament reactivă este o afecțiune pe tot parcursul vieții. Tratamentul și sprijinul pentru copil îl ajută să dezvolte relații sănătoase de-a lungul vieții și îi pot îmbunătăți bunăstarea emoțională și socială.

Când să consultați un medic specialist

Dacă observați că copilul dumneavoastră are probleme în a dezvolta relații normale sau observați orice simptome de tulburare de atașament reactivă la copilul dumneavoastră, contactați medicul specialist al copilului dumneavoastră pentru o evaluare sau o trimitere. Diagnosticul și tratamentul precoce duc la rezultate mai reușite pentru copiii cu această afecțiune.

Ce întrebări ar trebui să pun medicului meu?

• Trebuie să înscriu copilul meu la consiliere?
• Ce face ca copilul meu să prezinte simptome de tulburare de atașament reactivă?
• Mă puteți trimite la un specialist sau la un grup de sprijin care lucrează cu copii și familii care au un diagnostic similar?
• Se vor schimba simptomele copilului meu pe măsură ce devin adolescenți? Există ceva de care ar trebui să fiu atent?

Întrebări frecvente

1. Tulburarea de atașament reactivă este același lucru cu autismul?

Nu, deși pot avea unele simptome similare, sunt afecțiuni distincte. Medicul specialist va efectua teste pentru a determina diagnosticul corect.

2. Poate fi vindecată tulburarea de atașament reactivă?

Nu se consideră a fi vindecabilă, dar tratamentul și terapia pot ajuta semnificativ copilul să dezvolte relații sănătoase și să gestioneze simptomele.

3. Ce rol au părinții în tratamentul tulburării de atașament reactivă?

Implicarea părinților este crucială. Terapia de familie, clasele de abilități parentale și crearea unui mediu sigur și iubitor acasă sunt esențiale pentru succesul tratamentului.

Este important să creați o legătură cu copilul dumneavoastră și să vă asigurați că se simte iubit. Solicitați sfatul sau tratamentul medicului dumneavoastră specialist nu înseamnă că sunteți un părinte rău. În schimb, deschide ușa construirii unei relații puternice, sănătoase și pe tot parcursul vieții cu copilul dumneavoastră.

Pentru orice alte întrebări sau nelămuriri, vă recomandăm să consultați un medic specialist.