Tromboembolismul Venos

Tromboembolismul venos (TEV) este o afecțiune medicală serioasă care implică formarea de cheaguri de sânge în vene, blocând fluxul sanguin. Acesta se manifestă adesea ca tromboză venoasă profundă (TVP) sau embolie pulmonară (EP), ambele putând avea consecințe grave asupra sănătății.

Ce este tromboembolismul venos?

Un tromboembolism venos este un cheag de sânge care blochează fluxul sanguin. "Trombo" înseamnă cheag de sânge, iar "embolism" înseamnă o particulă circulantă care provoacă o obstrucție. "Venos" înseamnă în vene. Când medicii specialiști vorbesc despre tromboembolismul venos (TEV), se referă adesea la acesta ca la o afecțiune care poate duce la două tipuri diferite de afecțiuni de coagulare a sângelui: tromboza venoasă profundă și embolia pulmonară.

Venele transportă sângele de la extremitățile corpului înapoi la inimă. Când o venă este blocată, sângele stagnează în spatele blocajului, provocând inflamație, iar celulele dinaintea blocajului nu pot obține oxigenul și nutrienții de care au nevoie. Acest lucru poate provoca daune grave venelor, țesuturilor și organelor pe care le alimentează. În unele cazuri – cum ar fi atunci când un TEV blochează fluxul sanguin către plămâni – poate pune viața în pericol.

Cum apare tromboembolismul venos?

Coagularea sângelui este un răspuns normal și sănătos la o tăietură sau rană superficială. Sângele dumneavoastră se coagulează – se solidifică parțial – pentru a-l împiedica să se scurgă prea repede dintr-o gaură. În exteriorul corpului dumneavoastră, acest lucru produce o crustă. În interiorul corpului dumneavoastră, produce un cheag. Coagularea sângelui poate fi, de asemenea, declanșată de o infecție, care irită căptușeala vasului de sânge ca o rană. Când rana sau infecția începe să se vindece, cheagul ar trebui să se dizolve. Dar uneori nu se întâmplă acest lucru. Și uneori se formează cheaguri de sânge când nu a existat nicio rană. Mulți factori pot contribui la acest lucru. Dacă cheagul este suficient de mare, acesta poate bloca vena.

Cum afectează tromboembolismul venos corpul?

Un tromboembolism venos nu este tipul de cheag de sânge care provoacă de obicei un atac de cord sau un accident vascular cerebral. Acestea sunt de obicei cauzate de cheaguri de sânge în artere, nu în vene. Dar un TEV poate fi la fel de periculos. Cele mai grave complicații apar atunci când un TEV se desprinde de unde s-a format, călătorește prin fluxul sanguin și se blochează în venele plămânilor. Aceasta se numește embolie pulmonară (EP). O EP restricționează oxigenul și fluxul sanguin către plămâni, crescând în același timp tensiunea arterială în arterele dumneavoastră. Acest lucru provoacă hipertensiune pulmonară, care, la rândul său, poate provoca insuficiență cardiacă și deces.

TEV-urile se formează de obicei în venele mai profunde ale corpului, încorporate în mușchii picioarelor sau brațelor. Când un cheag de sânge este blocat în venele mai profunde, acesta se numește tromboză venoasă profundă (TVP). O TVP care blochează vena provoacă inflamație la locul blocajului și poate provoca daune pe termen lung venei, rezultând insuficiență venoasă cronică (sindrom post-trombotic). Nu toate TVP-urile provoacă o obstrucție, dar, deoarece pot, sunt considerate o boală tromboembolică venoasă. TVP-urile se pot, de asemenea, desprinde și pot călători către plămâni, ducând la embolie pulmonară (EP).

Care este diferența dintre o tromboză și un tromboembolism?

O tromboză este un cheag de sânge. Un tromboembolism este un cheag de sânge circulant care se blochează și provoacă o obstrucție. Atât tromboza venoasă profundă, cât și embolia pulmonară sunt incluse sub termenul umbrelă de boli tromboembolice venoase, deoarece ambele au potențialul de a obstrucționa fluxul sanguin în venele dumneavoastră. Cheagurile de sânge care apar în venele mai mici, superficiale, aproape de piele (tromboză venoasă superficială) nu tind să provoace același tip de complicații. Aproximativ jumătate dintre TVP-uri nu provoacă nici ele complicații, dar pot face acest lucru și rămân un factor de risc pentru EP.

Cât de frecventă este TEV?

În SUA, TEV este al treilea diagnostic vascular cel mai frecvent după atacul de cord și accidentul vascular cerebral. Afectează aproximativ 1 din 1.000 de americani în fiecare an. Aproximativ jumătate dintre persoanele cu TEV suferă o embolie pulmonară. Aproximativ 25% dintre cei care au o embolie pulmonară mor din cauza acesteia. După vârsta de 40 de ani, riscul dumneavoastră de TEV se dublează aproape la fiecare deceniu.

Pe cine afectează tromboembolismul venos?

Oricine poate face un TEV, dar anumiți factori vă pun mai mult în pericol. Aproximativ 25% până la 50% din cazuri apar fără o cauză evidentă. Alte 20% sunt asociate cu cancerul și 20% cu intervenția chirurgicală. Unele persoane au, de asemenea, tulburări de coagulare a sângelui care le fac mai predispuse la cheaguri.

Simptome și cauze

Ce cauzează tromboembolismul venos?

Cheagurile de sânge pot apărea din multe motive și niciun factor nu le face mai susceptibile de a fi suficient de mari pentru a obstrucționa o venă sau pentru a se desprinde și a călători către plămâni. Oricine este expus riscului de coagulare a sângelui este expus riscului de tromboembolism venos. Și oricine este expus riscului de TEV este expus riscului de embolie pulmonară. Persoanele care dezvoltă TEV-uri au adesea mai mulți factori de risc care contribuie la afecțiune.

Unele persoane au un dezechilibru al proteinelor de coagulare a sângelui, ceea ce face ca sângele lor să fie mai predispus la coagulare și mai puțin predispus la dizolvarea cheagurilor (trombofilie). Acest lucru poate fi moștenit sau poate fi un efect secundar al unei afecțiuni specifice. Uneori, lipsa de mișcare face ca sângele dumneavoastră să încetinească prea mult în vene și începe să se coaguleze. Acest lucru poate proveni din călătorii pe distanțe lungi sau dintr-un stil de viață sedentar.

Cea mai naturală cauză a coagulării sângelui este vătămarea sau infecția. Uneori, vătămarea provine dintr-o intervenție medicală, cum ar fi o intervenție chirurgicală sau chimioterapie sau inserarea unui IV sau cateter. Persoanele care sunt internate în spital pentru o perioadă lungă de timp sunt mai expuse riscului de coagulare, deoarece este posibil să se vindece de o rană sau de o infecție și sunt, de asemenea, supuse unor intervenții medicale invazive și, de asemenea, imobilizate într-un pat de spital.

Ce factori de risc contribuie la tromboembolismul venos?

• Leziuni ale unei vene, din cauza unei fracturi osoase sau a unei intervenții chirurgicale.
• Infecţie.
• Flux sanguin lent din imobilizare.
• Genetică și antecedente familiale de TEV.
• Estrogen ridicat din cauza sarcinii, a contracepției sau a terapiei de substituție hormonală.
• Afecțiuni de coagulare a sângelui, inclusiv boala Factor V Leiden, policitemia vera și boala cu celule în seceră.
• Anumite boli cronice, inclusiv cancerul, bolile de inimă și bolile inflamatorii intestinale (IBD).
• Factori de stil de viață, inclusiv fumatul, obezitatea și lipsa de exerciții fizice.
• Vârsta (TEV este cel mai frecvent la persoanele în vârstă, poate din cauza ratelor mai mari de îmbolnăvire și a factorilor de stil de viață.)

Care sunt simptomele tromboembolismului venos?

Semnele unei TVP obstructive apar la locul cheagului. Acestea pot include:

• Umflătură.
• Roşeaţă.
• Căldură.
• Durere.

Semnele unei EP pot apărea fără semne anterioare de TVP. Acestea pot include:

• Durere în piept.
• Scurtarea respirației.
• Frecvență cardiacă rapidă.
• Respirație rapidă.
• Ameţeală.
• Pierderea cunoștinței.
• Transpirație sau piele umedă.
• Tuse cu sânge.

Diagnostic și teste

Cum este diagnosticat TEV?

Alte afecțiuni pot avea simptome similare cu TVP și EP. Pentru a confirma că aveți o boală tromboembolică venoasă, medicul specialist va întreba despre istoricul dumneavoastră medical pentru a identifica factorii de risc ai TEV și pentru a exclude alte afecțiuni posibile. Ar putea face un test de sânge preliminar pentru a căuta markeri ai coagulării sângelui. Apoi vor folosi teste imagistice pentru a încerca să localizeze blocajul.

Ce teste sunt utilizate pentru a diagnostica tromboembolismul venos?

Se utilizează diferite teste pentru a diagnostica TVP și EP.

Teste pentru diagnosticarea TVP includ:

• Analize de sânge: O analiză de sânge numită test D-dimer măsoară nivelurile unei substanțe care este eliberată atunci când cheagurile de sânge se dizolvă. Nivelurile ridicate ale substanței pot fi un indiciu al coagulării sângelui. Analizele de sânge pot măsura, de asemenea, nivelurile de oxigen din sânge și pot depista tulburările de coagulare moștenite.
• Ecografie vasculară: Acest test imagistic neinvaziv este de obicei prima alegere pentru vizualizarea venelor și a fluxului de sânge prin ele. Uneori se numește „ecografie duplex”, deoarece are două părți. În prima parte, ecografistul folosește o sondă pentru a face undele sonore să ricoșeze din vene, producând imagini în timp real pe un ecran. Ei ar putea încerca să comprime vena pentru a vedea dacă se prăbușește în mod normal sau dacă este rigidă cu coagulare. În a doua parte, ecografistul face undele sonore să ricoșeze din sângele din venă pentru a vedea cum curge. Când sângele curge în mod normal, acesta modifică undele sonore prin ceva numit „efectul Doppler”.
• Venografie RM: Imagistica prin rezonanță magnetică poate fi mai fiabilă decât ecografia pentru examinarea pelvisului, abdomenului și pieptului. Venografia RM utilizează impulsuri de unde de radiofrecvență pentru a detecta cheagurile de sânge. Va trebui să stați întins în interiorul unui aparat RMN standard pentru acest test. Tehnicianul poate injecta un colorant de contrast în venele dumneavoastră pentru a le face să apară mai bine.
• Venografie cu contrast: Acest test tradițional cu raze X necesită injectarea unui colorant de contrast în vena dumneavoastră pentru a-l face să apară în imagini. Este mai invaziv decât alte teste imagistice, dar este considerat mai precis și poate fi utilizat dacă alte teste nu sunt concludente. Un tehnician radiolog va introduce un tub minuscul într-una dintre venele dumneavoastră mari și apoi îl va introduce în zona pe care dorește să o fotografieze pentru a livra colorantul de contrast. Apoi vor face radiografii.

Teste pentru diagnosticarea EP includ:

• Oximetrie de puls: Dacă simptomele dumneavoastră indică EP, medicul dumneavoastră ar putea începe prin a pune un senzor de oximetrie de puls la capătul degetului pentru a măsura nivelurile de oxigen din sânge. Nivelurile scăzute de oxigen ar putea fi cauzate de EP sau de o altă afecțiune pulmonară sau cardiacă.
• Radiografie toracică: O radiografie toracică nu va diagnostica EP, dar poate diagnostica alte cauze posibile ale simptomelor dumneavoastră, inclusiv afecțiuni pulmonare și cardiace.
• Angiografie pulmonară CT (CTPA): Acesta este testul standard pentru EP. Scanarea cu tehnologie computerizată (CT) produce imagini 3D ale venelor și arterelor plămânilor dumneavoastră. „Pulmonar” înseamnă al plămânilor, iar „angiografie” înseamnă raze X ale vaselor de sânge. CTPA este neinvazivă, dar poate necesita injectarea unui colorant de contrast în venele dumneavoastră.
• Angiogramă pulmonară: Când alte teste nu sunt concludente, o angiogramă pulmonară tradițională va oferi rezultate definitive. Este mai invaziv, totuși. Pentru această angiogramă, un tehnician radiolog va introduce un tub într-una dintre venele dumneavoastră mari și apoi îl va introduce în zona pieptului dumneavoastră pentru a livra colorant de contrast. Apoi vor face radiografii.

Management și tratament

Cum este tratat tromboembolismul venos?

Opțiunile de tratament pentru tromboembolismul venos variază în funcție de cât de amenințător este cheagul. Unele TVP pot fi gestionate cu medicamente orale, în timp ce unele EP pot necesita îndepărtarea de urgență. Medicul dumneavoastră specialist ar putea elimina o EP care pune viața în pericol printr-un cateter în vena dumneavoastră sau ar putea injecta un medicament numit trombolitic care dizolvă rapid cheagul. Din cauza posibilelor complicații, totuși, aceste intervenții sunt rezervate pentru situații de urgență.

Când un TEV nu pune imediat viața în pericol, tratamentul se concentrează pe prevenirea creșterii cheagurilor existente și a formării de noi cheaguri. Tratamentele preventive includ anticoagulante (subțierea sângelui) care reduc coagularea și ciorapi de compresie care încurajează circulația. Pentru cazurile mai complicate, medicul dumneavoastră ar putea sugera o intervenție fizică, cum ar fi instalarea unui filtru în venă pentru a împiedica cheagurile să ajungă la plămâni.

Prevenire

Cum pot preveni TEV?

Tromboembolismul venos are mulți factori de risc și nu toți pot fi gestionați. Dar, în general, mișcarea este cea mai ușoară prevenire. Deoarece majoritatea TVP apar la picioare, puteți atenua o mulțime de riscuri menținând sângele circulat în picioare. Dacă stați mult jos pentru muncă sau călătorie, asigurați-vă că vă ridicați și mergeți sau faceți exerciții fizice periodic cu mușchii picioarelor pentru a împiedica stagnarea sângelui. Dacă ați fost bolnav sau vă recuperați după o intervenție chirurgicală, ridicarea și mișcarea cât mai curând posibil vă vor ajuta să reduceți riscul de cheaguri. Exercițiile fizice vă vor ajuta, de asemenea, să mențineți nivelul de stres scăzut și să mențineți o greutate sănătoasă, care sunt alți factori care contribuie.

Viața cu

Cum ar trebui să am grijă de mine după un tromboembolism venos?

• Primiți îngrijiri de urmărire de rutină. Medicul dumneavoastră specialist va dori să vă monitorizeze starea pentru a decide cât timp ar trebui să continuați să luați medicamente.
• Luați medicamentele conform prescripțiilor, cu excepția cazului în care observați sângerări excesive, care este un efect secundar grav al anticoagulării. Dacă da, nu le mai folosiți și contactați medicul dumneavoastră.
• Verificați dacă există semne de coagulare, inclusiv umflături și sensibilitate, în special la picioare.
• Faceți schimbări sănătoase ale stilului de viață. Rămâneți activ și hidratat, gestionați stresul și renunțați la fumat sau la utilizarea produselor din tutun.

Atât de multe lucruri diferite pot contribui la un tromboembolism venos. Este posibil să aveți factori de risc de care nu sunteți conștient sau pe care nu îi puteți schimba. Cu toate acestea, puteți face multe pentru a preveni un TEV și a-l gestiona eficient dacă apare. Dacă sunteți îngrijorat, discutați cu medicul dumneavoastră despre factorii dumneavoastră de risc specifici și despre cum să vă reduceți riscul. Dacă observați simptome ale unui TEV, solicitați imediat îngrijiri medicale. Luăm în serios toate cheagurile de sânge, cele pe care le aveți acum și cele pe care le puteți avea.

Boli vasculare vă pot afecta viața în moduri mari și mici. Medicii specialiști tratează numeroasele tipuri de boli vasculare, astfel încât să vă puteți concentra pe viață.

Întrebări frecvente

• Cât timp trebuie să iau anticoagulante după un TEV? Durata tratamentului anticoagulant depinde de cauza TEV și de riscul de recurență. Un medic specialist va evalua cazul dumneavoastră specific.
• Pot face exerciții fizice dacă am avut un TEV? Da, exercițiile fizice sunt în general recomandate, dar este important să discutați cu un medic specialist pentru a stabili un plan de exerciții sigur și adecvat stării dumneavoastră.
• Ce pot face pentru a reduce riscul de a dezvolta un TEV pe viitor? Menținerea unui stil de viață activ, evitarea perioadelor prelungite de imobilizare, gestionarea greutății, renunțarea la fumat și urmarea recomandărilor medicului specialist sunt măsuri importante.

Vă rugăm să rețineți că aceste informații sunt doar pentru scopuri educaționale și nu ar trebui considerate sfaturi medicale. Este important să consultați un medic specialist pentru o evaluare corectă și un plan de tratament personalizat.