Tricotilomania

Lipsa unor zone de păr poate fi un semn al tricotilomaniei.

Ce este tricotilomania?

Tricotilomania (adesea abreviată TTM) este o tulburare de sănătate mintală în care o persoană smulge sau rupe compulsiv părul propriu. Această afecțiune se încadrează în clasificarea tulburărilor obsesiv-compulsive (TOC). Când este severă, are adesea efecte extrem de negative asupra fericirii, stării de bine și a calității generale a vieții unei persoane.

Tricotilomania (pronunțată trik-oh-til-oh-may-nee-uh) provine din trei cuvinte grecești:

• Tricho: păr.
• Tillo: a smulge.
• Mania: comportament sau activitate excesivă.

Care este diferența dintre tricotilomanie și tulburarea obsesiv-compulsivă?

TTM se încadrează în categoria generală a tulburărilor obsesiv-compulsive, dar are unele diferențe cheie față de TOC-ul în sine.

• Obsesii. TOC implică obsesii, care sunt gânduri sau impulsuri pe care o persoană nu le poate controla și nu le dorește. TTM nu implică obsesii.
• Senzație de recompensă. Când persoanele cu TTM își smulg părul, adesea simt ușurare sau alte emoții pozitive. TOC nu implică sentimente pozitive în acest fel.

Pe cine afectează?

TTM este deosebit de frecventă la copii și adolescenți. La copiii mici și sugari, este de obicei o problemă de scurtă durată și dispare de la sine. Forma mai gravă începe cel mai adesea între 10 și 13 ani.

La copii, se întâmplă în mod egal între bărbați și femei. La adulți, femeile depășesc numărul bărbaților cu această afecțiune cu până la 9 la 1.

Cât de frecventă este această afecțiune?

TTM este relativ neobișnuită. Studiile de cercetare estimează că afectează 0,5% până la 3,4% dintre adulți la un moment dat în viața lor.

Cum afectează această afecțiune corpul meu?

Persoanele cu TTM își smulg compulsiv părul, de obicei un fir de păr la un moment dat. Mulți oameni vor smulge păr din același loc. Cele mai frecvente locuri de unde oamenii smulg părul sunt scalpul, genele și sprâncenele și părul pubian.

Efectele tricotilomaniei depind și de vârsta la care se întâmplă. Copiii își smulg adesea părul în acest fel, dar acel comportament este adesea un act de auto-liniștire. Copiii depășesc adesea acest comportament și nu au efecte negative pe termen lung. Adolescenții, tinerii și adulții cu această afecțiune tind să aibă probleme mult mai severe.

Efecte asupra sănătății mintale

Persoanele cu TTM simt frecvent anxietate, jenă sau rușine față de această afecțiune. Acest lucru le poate afecta viața profesională și socială. Mulți oameni cu această afecțiune nu caută tratament pentru că se simt jenați sau rușinați.

Tricofagia

Aproximativ 20% dintre persoanele cu această afecțiune își mănâncă părul după ce l-au smuls, o afecțiune cunoscută sub numele de tricofagie (din cuvintele grecești „tricho” pentru păr și „phagia” pentru mâncare). Acest lucru poate duce la blocaje asemănătoare ghemotoacelor de păr în tractul digestiv. Aceste blocaje sunt uneori periculoase și adesea provoacă daune care necesită intervenție chirurgicală pentru a fi reparate.

Persoanele cu TTM se abțin adesea să spună medicului lor despre acest lucru, chiar și după ce au dezvăluit detalii despre TTM. Acest lucru se întâmplă adesea pentru că așteaptă până când simt că pot avea mai multă încredere în medicul lor înainte de a împărtăși atâtea detalii.

Deteriorarea părului, pielii și țesuturilor

Persoanele care își smulg părul provoacă adesea daune pielii și țesuturilor chiar sub suprafața pielii, mai ales dacă folosesc orice fel de instrument de îngrijire personală, cum ar fi pensetele. Deteriorarea pielii și a țesuturilor necesită uneori reparații sau grefe de piele pentru a fi reparate. Deteriorarea pielii cauzată de smulgerea părului poate provoca, de asemenea, căderea permanentă a părului în zonele afectate.

Simptome și cauze

Care sunt simptomele tricotilomaniei?

Conform Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mintale, ediția a cincea (DSM-5) a Asociației Americane de Psihiatrie, diagnosticul de TTM necesită ca o persoană să îndeplinească cinci criterii:

• Smulgerea repetată a părului care provoacă căderea părului.
• Încercarea de mai multe ori de a opri acest comportament sau de a-l face mai rar.
• Senzația că smulgerea părului îți afectează negativ viața, în special viața profesională și socială.
• Smulgerea părului sau căderea părului nu se întâmplă din cauza unei alte afecțiuni (cum ar fi o tulburare sau o problemă legată de piele).
• Smulgerea părului nu se întâmplă din cauza unei alte afecțiuni de sănătate mintală. Un exemplu în acest sens este dismorfia corporală, în care smulgerea părului se întâmplă deoarece o persoană crede că există o problemă cu aspectul ei și încearcă să o repare.

Unele persoane cu TTM își smulg părul în mod deliberat, cum ar fi atunci când simt că un păr este deplasat sau arată diferit de alții din jur. Alte persoane își smulg părul automat, fără să se gândească la asta.

Ce cauzează tricotilomania?

În timp ce experții suspectează că mai mulți factori posibili ar putea duce la TTM, nu există cauze confirmate ale acestei afecțiuni. Unii dintre factorii suspectați includ:

• Genetică. TTM se poate întâmpla din cauza anumitor mutații ADN. Sunt necesare mai multe cercetări pentru a confirma acest lucru.
• Modificări ale structurii sau chimiei creierului. Persoanele cu TTM au adesea modificări ale anumitor zone din creier sau diferențe în chimia creierului.
• Mecanism de adaptare. Mulți oameni cu TTM descriu că a început după o perioadă stresantă din viața lor. Alții descriu că a început din cauza plictiselii și că smulgerea părului a devenit un obicei în timp.

Alte afecțiuni care apar odată cu TTM

Există mai multe afecțiuni de sănătate mintală pe care o persoană este mult mai probabil să le aibă împreună cu TTM. Acestea pot apărea fie ca afecțiuni separate, fie din cauza TTM (în special anxietatea și depresia). Acestea includ:

• TOC (această afecțiune este un diagnostic greșit frecvent pentru persoanele care, în realitate, au TTM).
• Tulburare depresivă majoră.
• Tulburări de anxietate.
• Tulburări legate de consumul de substanțe (alcool și droguri).

Este contagioasă?

Nu, TTM nu este contagioasă și nu se poate răspândi la alții. În timp ce unii experți suspectează că ar putea fi ceva ce poți moșteni de la părinți, sunt necesare mai multe cercetări pentru a confirma acest lucru.

Diagnostic și teste

Cum este diagnosticată tricotilomania?

Diagnosticarea TTM implică o combinație între un examen fizic, în care medicul caută semne vizibile ale afecțiunii. De asemenea, vor pune întrebări despre istoricul tău de sănătate, circumstanțele actuale și orice altceva care ar putea avea o legătură cu o problemă medicală.

TTM este o afecțiune relativ simplă de diagnosticat, dar persoanele cu această afecțiune o ascund adesea din rușine sau jenă. Acest lucru poate face mai dificilă diagnosticarea acestei afecțiuni de către medic doar pe baza adresării de întrebări. De aceea, un anumit tip de test cutanat poate ajuta, de asemenea.

Ce teste vor fi făcute pentru a o diagnostica?

În unele cazuri, o „biopsie prin puncție” (în care medicul prelevează o probă de piele pentru analiză de laborator) este necesară pentru a confirma un diagnostic de TTM. Acest test poate exclude, de asemenea, alte afecțiuni ale pielii care ar putea fi adevărata cauză a căderii părului sau a smulgerii părului.

În cazurile în care medicul suspectează un blocaj din cauza părului înghițit, este posibil să fii supus și altor teste de diagnostic. Acestea includ teste imagistice, cum ar fi o tomografie computerizată (CT), teste de sânge pentru anemie și multe altele.

Management și tratament

Cum este tratată și există un leac?

Tratarea TTM implică adesea terapie, medicamente sau o combinație a ambelor. Cercetările continue arată că unele medicamente pentru alte afecțiuni de sănătate mintală ar putea ajuta TTM, dar sunt necesare mai multe cercetări înainte ca orice medicament specific să devină o parte a îngrijirii standard.

Ce medicamente și tratamente sunt utilizate?

Medicația singură adesea nu este suficientă pentru a trata TTM. Medicii pot utiliza combinații de medicamente, tehnici de terapie sau ambele.

Medicamente

Medicamentele care pot trata, fie singure, fie în combinații, TTM includ:

• Antidepresive. Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (denumiți în mod obișnuit ISRS) și antidepresivele triciclice pot ajuta uneori la reducerea impulsului de a smulge părul.
• Antipsihotice. Aceste medicamente ajută la echilibrarea chimiei creierului. În timp ce numele sună ca și cum ar avea o singură utilizare, ele tratează de fapt multe afecțiuni, inclusiv demența, tulburarea bipolară și schizofrenia.
• Anticonvulsivante. Aceste medicamente ajută de obicei la tratarea convulsiilor și a altor tulburări care afectează mișcările musculare, dar pot ajuta și la TTM.
• Nutraceutice. Acestea sunt produse nutriționale, cum ar fi suplimentele de aminoacizi, care pot ajuta la tratarea afecțiunilor medicale.

Terapii

Metodele de terapie care pot ajuta la tratarea TTM includ:

• Terapia de inversare a obiceiurilor. Această metodă implică ajutarea ta să devii mai conștient de comportamentele și modelele de activitate. Ajutându-te să devii mai conștient, această terapie te învață să rupi obiceiuri precum smulgerea părului. Această metodă are cele mai bune șanse de succes dintre toate opțiunile de tratament pentru TTM.
• Terapie de grup și sprijin de la egal la egal. Persoanele cu TTM pot beneficia de anumite tipuri de terapie de grup sau de sprijin.

Alte tratamente legate de TTM

Persoanele cu TTM cu căderea părului sau cicatrici pot avea nevoie să vadă alți medici și specialiști. În unele cazuri, un dermatolog poate ajuta la tratarea problemelor sau daunelor cutanate conexe. Chirurgii plastici și reconstructivi pot ajuta, de asemenea, cu grefarea pielii pentru zonele afectate ale corpului tău. Alți medici pot oferi, de asemenea, soluții legate de regenerarea părului; totuși, regenerarea nu este întotdeauna o opțiune.

Complicații/efecte secundare ale tratamentului

Posibilele efecte secundare care pot apărea cu medicamentele depind de medicamentele în sine, precum și de istoricul și circumstanțele tale medicale. Medicul tău îți poate spune mai multe despre posibilele efecte secundare, inclusiv semnele potențiale de probleme și cum ar trebui să reacționezi dacă vezi acele semne. Ei sunt cea mai bună sursă de informații despre acest lucru, deoarece pot adapta informațiile pe care ți le oferă nevoilor, situației și circumstanțelor tale specifice de sănătate.

Cum să am grijă de mine/să gestionez simptomele?

TTM nu este o afecțiune pe care ar trebui să o diagnostichezi singur. Asta pentru că un medic specialist în sănătate mintală, instruit și cu experiență, este mai bine pregătit să determine dacă ai TTM sau o altă afecțiune de sănătate. De asemenea, nu este ceva ce ar trebui să tratezi singur, parțial pentru că atât medicamentele, cât și metodele de terapie au adesea nevoie de o rețetă sau de alte informații de la un medic.

Cât de curând după tratament mă voi simți mai bine?

Timpul necesar pentru a te simți mai bine de la medicamente, terapie sau o combinație a celor două poate fi foarte diferit de la o persoană la alta. Medicul tău îți poate spune mai multe despre ce te poți aștepta pe măsură ce urmezi tratamentul și ce poți face pentru a te ajuta pe parcursul procesului.

Prevenire

Cum pot reduce riscul sau preveni această afecțiune?

TTM este o afecțiune de sănătate mintală, ceea ce înseamnă că nu este preventivă. De asemenea, nu există nicio modalitate cunoscută de a reduce riscul de a o dezvolta.

Prognoză

La ce mă pot aștepta dacă am această afecțiune?

TTM nu este de obicei un pericol pentru sănătatea ta fizică (cu excepția cazurilor rare, mai ales atunci când o persoană dezvoltă un blocaj al tractului digestiv din cauza părului pe care l-a înghițit). Cu toate acestea, poate fi foarte perturbator și dăunător pentru sănătatea ta mintală și calitatea vieții.

Deoarece persoanele cu TTM se simt adesea rușinate sau jenate de această afecțiune, majoritatea evită tratamentul. Cei care evită sau amână tratamentul sunt mult mai susceptibili de a avea probleme precum căderea permanentă a părului, cicatrici și probleme mai severe de sănătate mintală.

Cât durează TTM?

Cercetările disponibile, deși limitate, arată că persoanele cu TTM au această afecțiune în medie timp de aproximativ 22 de ani. În unele cazuri, afecțiunea este o problemă pe tot parcursul vieții. Oamenii descriu adesea că afecțiunea are faze, devenind mai mult sau mai puțin severă pentru perioade de timp. În general, diagnosticarea și tratamentul precoce sunt cea mai bună șansă de a limita cât durează această afecțiune și cât de sever îți afectează viața.

Care este perspectiva pentru această afecțiune?

Perspectiva generală pentru această afecțiune depinde parțial de vârsta persoanei care o are. Sugarii și copiii cu TTM au adesea cea mai bună perspectivă, afecțiunea dispărând frecvent de la sine.

Cu toate acestea, cu cât o persoană devine mai în vârstă – mai ales de la adolescență încolo – cu atât sunt mai mari șansele ca tratarea afecțiunii să devină dificilă. TTM în sine este rareori o problemă care pune viața în pericol. Dar impactul său asupra vieții unei persoane, în special asupra sănătății mintale, este adesea sever. Din acest motiv, diagnosticarea și tratamentul precoce sunt foarte importante.

Cum să trăiesc cu această afecțiune

Cum am grijă de mine?

Dacă ai TTM, este important să consulți un medic (sau mai mulți medici) cu pregătire specializată și experiență în tratarea acestei afecțiuni. Ei te pot ghida cel mai bine cu privire la ceea ce poți face pentru a minimiza impactul acestei afecțiuni asupra vieții tale.

În general, medicii recomandă următoarele:

• Fii sincer cu privire la ceea ce experimentezi. TTM este o afecțiune medicală care îți afectează mintea și comportamentele. La fel cum ai consulta un medic pentru un os rupt sau o infecție la ureche, ar trebui să consulți și un medic pentru afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi TTM. Ei te pot ajuta să-ți tratezi afecțiunea și să te ajute să faci față oricăror emoții negative cu care te confrunți în legătură cu aceasta.
• Consultă-ți medicul (medicii) conform recomandărilor. Acest lucru este deosebit de important pentru ședințele de terapie și alte vizite de sănătate mintală.
• Ia medicamentele conform prescripțiilor, dacă ți se prescriu. Medicamentele pot ajuta adesea la scăderea intensității sau a frecvenței cu care simți nevoia să-ți smulgi părul.

Când ar trebui să merg la urgențe?

Persoanele cu TTM care își înghit părul au un risc mai mare de blocaje în tractul digestiv. Aceste blocaje provoacă adesea complicații severe sau chiar care pun viața în pericol. Următoarele simptome sunt probabile cu un blocaj și înseamnă că ar trebui să-ți suni medicul sau să mergi la spital:

• Modificări ale culorii scaunului (caca) în verde închis sau negru.
• Greață și vărsături.
• Pierdere în greutate inexplicabilă sau neașteptată.
• Diaree sau constipație.
• Durere sau disconfort abdominal.

O notă importantă

Tricotilomania, sau smulgerea părului, poate avea un efect sever asupra sănătății tale mintale. Persoanele cu această afecțiune se simt adesea rușinate, jenate sau vinovate din cauza ei. Dacă ai TTM sau cunoști pe cineva care are, este important să-ți amintești că aceasta este o afecțiune medicală și că smulgerea părului este foarte dificil de controlat sau de oprit singur. Dar cu tratament, este posibil să limitezi cât de des îți smulgi părul sau să încetezi să-l smulgi. Acest lucru te poate ajuta să trăiești o viață în care părul și aspectul tău să nu te facă să te simți anxios sau rușinat, astfel încât să te poți concentra pe lucrurile care contează cel mai mult pentru tine.

Întrebări frecvente

• Tricotilomania este o formă de TOC? Tricotilomania este clasificată ca o tulburare legată de TOC, dar diferă prin lipsa obsesiilor și prezența unei senzații de recompensă sau ușurare atunci când părul este smuls.
• Este posibil să scap de tricotilomanie? Da, cu tratament adecvat, multe persoane reușesc să gestioneze sau să oprească smulgerea părului. Terapia comportamentală este adesea foarte eficientă.
• Ce se întâmplă dacă înghit părul smuls? Înghițirea părului (tricofagia) poate duce la formarea unor blocaje periculoase în tractul digestiv, necesitând uneori intervenție chirurgicală. Este important să discutați acest aspect cu medicul dumneavoastră.

Este important să rețineți că aceste informații sunt generale. Consultați întotdeauna un medic specialist pentru un diagnostic precis și un plan de tratament adecvat nevoilor dumneavoastră.