Ticuri și Tulburări de Ticuri

Ticurile sunt mișcări sau sunete bruște, rapide, pe care le faceți în mod repetat și involuntar. Dacă aveți ticuri, nu vă puteți opri corpul să facă aceste lucruri.

Ce sunt ticurile?

Ticurile sunt mișcări sau sunete bruște, rapide, pe care le faceți în mod repetat și involuntar. Dacă aveți ticuri, nu vă puteți opri corpul să facă aceste lucruri. Ele pot apărea în orice parte a corpului dumneavoastră, inclusiv fața, umerii, mâinile și picioarele. De exemplu, dacă aveți un tic motor, ați putea clipi repetat sau ați putea ridica din umeri în mod repetat. Dacă aveți un tic vocal, puteți scoate un sunet gutural fără să vreți sau puteți simți nevoia să vă dregți constant vocea. Ticurile pe care le aveți se schimbă adesea în timp.

Ticurile încep frecvent cu o senzație sau un impuls neplăcut care se acumulează în corp. Uneori, oamenii sunt capabili să-și suprime sau să-și amâne ticurile, dar acest lucru poate provoca un disconfort pe care îl pot ameliora doar efectuând ticul.

Ticurile sunt frecvente la copii, începând de obicei între vârsta de 5 și 10 ani. De obicei, nu sunt grave și adesea se ameliorează sau dispar de la sine în timp. Dar uneori, prezența ticurilor poate fi un semn al unei tulburări de ticuri mai grave, care necesită tratament.

Tipuri de ticuri

Oamenii pot experimenta ticuri motorii și vocale simple sau complexe. Ticurile simple sunt mișcări repetitive scurte și bruște, care implică doar câteva grupe de mușchi. Sunt mai frecvente decât ticurile complexe.

Ticurile motorii implică mișcări ale corpului, cum ar fi ridicarea umerilor. Ticurile vocale implică vocea dumneavoastră, cum ar fi dregerea vocii. Ticurile motorii tind să se dezvolte înaintea ticurilor vocale, iar ticurile simple se dezvoltă înaintea ticurilor complexe.

Ticuri motorii simple includ:

• Clipirea ochilor, rotirea ochilor și alte mișcări ale ochilor.
• Grimase faciale.
• Ridicare din umeri.
• Smucirea umerilor sau a capului.

Ticuri vocale simple includ:

• Dregerea repetată a vocii.
• Mirosit.
• Lătrat.
• Găit.

Ticurile complexe sunt modele coordonate și distincte de mișcare, care implică mai multe grupe musculare diferite, în zone din tot corpul dumneavoastră.

Ticuri motorii complexe includ:

• Grimase faciale combinate cu ridicarea umerilor și răsucirea capului.
• Atingerea sau mirosirea unui obiect.
• Sărituri.
• Salturi.
• Aplecări.
• Răsuciri.

Ticuri vocale complexe includ:

• Repetarea propriilor cuvinte sau fraze.
• Repetarea cuvintelor sau frazelor altor persoane (ecolalie).
• Folosirea de cuvinte obscene, vulgare sau injurii (coprolalie).

Ce sunt tulburările de ticuri?

Tulburările de ticuri sunt un spectru de afecțiuni neurologice care vă determină să efectuați ticuri. Ticurile și simptomele asociate pot varia de la ușoare la severe. În multe cazuri, ticurile sunt ușoare și nu necesită tratament. Ticurile dispar adesea pe măsură ce copiii cresc. În alte cazuri, este necesar un tratament pentru a gestiona ticurile și alte afecțiuni de sănătate care apar împreună cu acestea.

Care sunt diferitele tipuri de tulburări de ticuri?

Există trei tipuri principale de tulburări de ticuri. Ele diferă unele de altele în funcție de tipul de ticuri și de cât timp au durat simptomele. Tulburările de ticuri includ tulburarea provizorie de ticuri, tulburarea persistentă (cronică) de ticuri și sindromul Tourette.

Tulburare provizorie de ticuri (tulburare tranzitorie de ticuri)

Persoanele cu tulburare provizorie de ticuri sau tulburare tranzitorie de ticuri au ticuri motorii sau vocale (unul sau ambele) pentru mai puțin de un an. Acesta este cel mai frecvent tip de tulburare de ticuri. Poate afecta până la 10% dintre copiii din primii ani de școală. Conform DSM-5, o persoană trebuie să aibă următoarele pentru a primi un diagnostic de tulburare provizorie de ticuri:

• Unul sau mai multe ticuri motorii sau ticuri vocale.
• Ticuri prezente pentru cel mult un an.
• Ticuri care încep înainte de vârsta de 18 ani.
• Simptome care nu se datorează unei afecțiuni medicale care poate provoca ticuri sau din cauza administrării de medicamente sau alte droguri.
• Niciun alt diagnostic de tulburare de ticuri.

Tulburare persistentă (cronică) de ticuri

Persoanele cu tulburare persistentă (cronică) de ticuri au ticuri motorii sau vocale (nu ambele) timp de mai mult de un an. Tulburarea persistentă de ticuri afectează mai puțin de 1% dintre copiii de vârstă școlară. Conform DSM-5, pentru a obține un diagnostic de tulburare persistentă de ticuri, trebuie să aveți:

• Unul sau mai multe ticuri motorii sau ticuri vocale, dar nu ambele.
• Ticuri care apar de multe ori în fiecare zi, aproape în fiecare zi, sau intermitent pe o perioadă de mai mult de 12 luni.
• Ticuri care încep înainte de vârsta de 18 ani.
• Simptome care nu se datorează unei afecțiuni medicale care poate provoca ticuri sau din cauza administrării de medicamente sau alte droguri.
• Niciun diagnostic de sindrom Tourette.

Sindromul Tourette

Persoanele cu sindrom Tourette au ticuri motorii și vocale (ambele) timp de mai mult de un an. Acesta este cel mai sever tip de tulburare de ticuri. Conform DSM-5, trebuie să aveți următoarele pentru a primi un diagnostic de sindrom Tourette:

• Două sau mai multe ticuri motorii și cel puțin un tic vocal, dar nu neapărat în același timp.
• Ticuri timp de cel puțin un an, care pot apărea de multe ori pe zi (de obicei în episoade), aproape în fiecare zi sau intermitent.
• Ticuri care încep înainte de vârsta de 18 ani.
• Simptome care nu se datorează unei afecțiuni medicale care poate provoca ticuri sau din cauza administrării de medicamente sau alte droguri.

Cât de frecvente sunt tulburările de ticuri?

Tulburările de ticuri sunt destul de frecvente. Cercetătorii estimează că 1 din 50 de copii are sindrom Tourette sau o altă tulburare de ticuri.

Simptome și Cauze

Cum se simte un tic?

Înainte de a apărea un tic, puteți simți un impuls de a efectua ticul. Acest impuls este similar cu nevoia de a scărpina o mâncărime sau de a strănuta. O senzație de tensiune se acumulează în partea afectată a corpului dumneavoastră, iar cedarea la tic oferă o ușurare momentană. Puteți amâna un tic timp de secunde sau minute, dar trebuie să depuneți un efort conștient. De obicei, impulsul de a efectua ticul devine în cele din urmă irezistibil.

Încercarea de a controla un tic este adesea foarte dificilă, în special în perioadele de stres emoțional. Stresul și oboseala agravează adesea ticurile. Dar ticurile se agravează frecvent atunci când corpul dumneavoastră este relaxat sau sunteți singur. Atrăgerea atenției asupra unui tic îl poate agrava, de asemenea. Ticurile nu apar de obicei în timpul somnului și pot diminua atunci când vă concentrați asupra unei sarcini, cum ar fi activitățile de serviciu sau temele școlare.

Există tipuri de ticuri mai grave sau dăunătoare?

Unele ticuri pot fi dăunătoare, cum ar fi ticurile motorii care fac ca cineva să se lovească la față sau mișcările repetate ample ale gâtului, care încep să provoace durere. Un tic vocal numit coprolalie duce la înjurături sau limbaj inadecvat. Acest tip de tic poate face ca cineva să pară intenționat perturbator sau ofensator, chiar dacă este un impuls incontrolabil. Copiii cu coprolalie pot primi pedepse nejustificate la școală sau acasă. De asemenea, pot fi victime ale bullying-ului. Acest tip de tic afectează 10% până la 15% dintre copiii cu sindrom Tourette.

Ce cauzează ticurile?

Cercetătorii nu cunosc cauza exactă a ticurilor, dar unii oameni de știință cred că acestea apar din cauza modificărilor din partea creierului dumneavoastră care controlează mișcarea. În plus, deoarece ticurile pot fi ereditare, oamenii de știință cred că afecțiunea ar putea avea și o componentă genetică. Tulburările de ticuri apar și alături de alte afecțiuni, inclusiv:

• Tulburare de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD).
• Tulburare de anxietate.
• Tulburare obsesiv-compulsivă (OCD).

Uneori, persoanele cu alte afecțiuni de sănătate, cum ar fi boala Huntington sau encefalita, dezvoltă ticuri sau mișcări similare ticurilor. Ticurile pot apărea și după utilizarea de droguri recreaționale, cum ar fi cocaina sau amfetaminele. Dar ticurile care apar din cauza altor afecțiuni sau a consumului de droguri nu sunt considerate o tulburare de ticuri.

Care sunt factorii de risc pentru această afecțiune?

Ticurile apar cel mai adesea la copii în timpul copilăriei timpurii. Copiii cu vârsta de până la 4 ani pot avea ticuri, dar incidența atinge apogeul între vârsta de 5 și 10 ani. Ticurile afectează, de asemenea, mai frecvent băieții decât fetele.

Diagnostic și Teste

Cum sunt diagnosticate tulburările de ticuri?

Medicul copilului dumneavoastră va efectua un examen fizic și va evalua simptomele acestuia. Dacă este posibil, este util să aduceți unul sau două videoclipuri cu copilul dumneavoastră efectuând ticurile sale, astfel încât medicul să poată vedea exact ce experimentează copilul dumneavoastră.

Pe baza tipului de ticuri și a duratei acestora, medicul copilului dumneavoastră poate pune un diagnostic de un anumit tip de tulburare de ticuri. Medicul copilului dumneavoastră îl poate evalua, de asemenea, pentru alte tulburări care însoțesc adesea ticurile, cum ar fi ADHD și OCD.

Management și Tratament

Cum sunt tratate tulburările de ticuri?

Tratamentul tulburărilor de ticuri depinde de tipul și severitatea afecțiunii copilului dumneavoastră. Dacă afecțiunea acestuia este ușoară, este posibil să nu aibă nevoie de niciun tratament, iar ticurile sale pot dispărea de la sine. Sfaturile de auto-ajutor, cum ar fi evitarea oboselii și a stresului, pot fi foarte utile pentru majoritatea copiilor.

În alte cazuri, dacă ticurile copilului dumneavoastră sunt severe și interferează cu viața sa de zi cu zi, medicul său poate recomanda terapie comportamentală, medicamente sau ambele.

Terapie comportamentală

Printr-un tip de terapie comportamentală numită antrenament de inversare a obiceiurilor, copilul dumneavoastră va învăța cum să-și gestioneze simptomele și să găsească un comportament diferit pentru a înlocui ticul. De exemplu, dacă ticul copilului dumneavoastră implică ridicarea umerilor, terapeutul său îl poate învăța să-și întindă brațele până când impulsul de a ridica din umeri a trecut.

Un alt tip de terapie pe care medicul copilului dumneavoastră o poate recomanda se numește intervenție comportamentală comprehensivă pentru ticuri (CBIT). Acest tip de terapie este util pentru copiii mai mari pentru a învăța cum să-și gestioneze ticurile. Include antrenament de inversare a obiceiurilor, precum și educație despre ticuri și tehnici de relaxare.

Pe lângă oferirea de terapie comportamentală, psihiatrul copilului dumneavoastră vă poate ajuta să vă sfătuiască cu privire la modul de a oferi sprijin ca familie și de a vă asigura că copilul dumneavoastră primește sprijin educațional adecvat.

Medicamente

Dacă ticurile persistă și interferează cu viața copilului dumneavoastră, medicamentele pentru ticuri pot ajuta.

Pentru ticuri ușoare, medicamentele care pot ajuta includ clonidina și guanfacina. Medicii recomandă, de asemenea, aceste medicamente pentru a ajuta la controlul ADHD-ului și al anxietății, care pot însoți o tulburare de ticuri.

Pentru ticuri mai severe, medicamentele neuroleptice, inclusiv aripiprazolul și olanzapina, pot fi eficiente. Aceste medicamente funcționează prin modificarea efectelor neurotransmițătorilor care controlează mișcările corpului.

Prevenție

Pot fi prevenite ticurile?

Deoarece oamenii de știință nu știu exact de ce ticurile afectează unii oameni și nu pe alții, nu le puteți preveni.

Evoluție / Prognoză

Cât timp durează ticurile?

Ticurile se ameliorează de obicei de la sine în timp și pot dispărea complet. Uneori, un tic poate dura doar câteva luni, dar mai frecvent, acestea vin și pleacă pe parcursul mai multor ani.

Ticurile sunt cele mai severe între vârsta de 8 și 17 ani. De obicei, încep să se amelioreze și să dispară de la sine după pubertate.

Cum să trăiești cu...

Cum am grijă de copilul meu dacă are ticuri?

Dacă copilul dumneavoastră are ticuri ușoare, este posibil să-l puteți ajuta cu câteva sfaturi simple de auto-îngrijire, inclusiv:

• Evitați anxietatea și stresul: Încercați să găsiți o activitate plăcută pentru copilul dumneavoastră, cum ar fi un sport sau un hobby. Ticurile apar adesea atunci când copilul dumneavoastră simte stres sau anxietate, iar o activitate îl poate menține ocupat și poate ameliora stresul.
• Evitați oboseala: Ticurile apar, de asemenea, frecvent atunci când copilul dumneavoastră este prea obosit. Asigurați-vă că doarme bine noaptea.
• Încercați să ignorați ticurile copilului dumneavoastră: Încercați să nu atrageți prea multă atenție asupra ticurilor copilului dumneavoastră. Vorbitul despre ele poate agrava ticurile copilului dumneavoastră.
• Nu disciplinați: Nu țipați la copilul dumneavoastră și nu-i spuneți să nu mai efectueze ticul, deoarece nu are control asupra lui, iar supărarea sau învinovățirea lui nu vor rezolva problema.
• Reasigurați-vă copilul: Asigurați-vă că copilul dumneavoastră știe că totul este bine și că nu trebuie să se simtă jenat de ticurile sale.
• Dați de veste celorlalți: Alertati prietenii și persoanele dragi despre ticurile copilului dumneavoastră, astfel încât aceștia să fie conștienți de ele și să știe să nu reacționeze atunci când apar.
• Lucrați cu școala copilului dumneavoastră: Asigurați-vă că profesorii copilului dumneavoastră și alți angajați sunt conștienți de ticurile copilului dumneavoastră și lucrați cu ei pentru a găsi soluții dacă ticurile devin o problemă pentru copilul dumneavoastră în timpul orelor de școală.

Când ar trebui copilul meu să consulte medicul?

Unele ticuri nu sunt grave. Nu este nevoie să consultați medicul copilului dumneavoastră dacă ticurile acestuia sunt ușoare și nu cauzează nicio problemă. Ticurile pot chiar dispărea la fel de repede cum au apărut. Dar ar trebui să programați o întâlnire cu medicul copilului dumneavoastră dacă sunteți îngrijorat de ticurile acestuia sau dacă ticurile:

• Apar regulat sau devin mai severe sau frecvente.
• Cauzează probleme sociale sau emoționale, cum ar fi bullying sau jenă.
• Cauzează durere sau disconfort.
• Interferează cu școala sau alte activități zilnice.
• Apar împreună cu furie, depresie sau auto-vătămare.

Ce întrebări ar trebui să-i pun medicului copilului meu?

Dacă copilul dumneavoastră are ticuri, este posibil să doriți să-i întrebați medicul:

• Ticurile copilului meu sunt ușoare sau mai grave?
• Copilul meu are o tulburare de ticuri?
• Ce tip de tulburare de ticuri are copilul meu?
• Ce opțiuni de tratament recomandați?
• Vor dispărea ticurile de la sine?

Întrebări frecvente

• Ticurile sunt întotdeauna un semn al sindromului Tourette? Nu, ticurile pot avea diverse cauze și nu indică întotdeauna sindromul Tourette. Multe ticuri sunt tranzitorii și dispar de la sine.
• Ce pot face acasă pentru a ajuta copilul cu ticuri? Reduceți stresul, asigurați un somn adecvat și evitați să atrageți atenția asupra ticurilor. Oferiți sprijin și înțelegere.
• Când ar trebui să caut ajutor medical pentru ticurile copilului meu? Dacă ticurile sunt severe, frecvente, cauzează disconfort sau interferează cu viața de zi cu zi, solicitați evaluarea unui medic specialist.

Dacă aveți îngrijorări legate de ticurile dumneavoastră sau ale copilului dumneavoastră, consultați un medic specialist pentru o evaluare și un plan de tratament adecvat.