Sughițul

Prezentare generală

Ce este sughițul?

Sughițul este reprezentat de spasme repetate ale diafragmei, însoțite de un sunet "hic" cauzat de închiderea corzilor vocale. Diafragma este un mușchi subțire, în formă de cupolă, care separă pieptul de abdomen. Se mișcă în jos când inspirați și în sus când expirați.

Două lucruri se întâmplă când sughițați:

• Diafragma coboară brusc între respirații, făcându-vă să trageți aer rapid.
• Glota (spațiul dintre corzile vocale) se închide brusc pentru a opri intrarea mai multui aer.

Aceste acțiuni produc sunetul "hic" al sughițului.

Sughițul dispare, de obicei, de la sine, fără niciun tratament. Cu toate acestea, unele persoane au sughiț care durează mult mai mult decât în mod normal. Ar trebui să contactați un medic specialist dacă sughițul durează mai mult de două zile. Acesta ar putea fi un semn al unei afecțiuni mai grave care necesită asistență medicală.

Alte denumiri pentru sughiț includ:

• Singultus.

Tipuri de sughiț

Medicii specialiști clasifică sughițul în funcție de durata acestuia:

• Sughițul tranzitoriu (temporar) durează câteva secunde sau minute.
• Sughițul persistent durează mai mult de 48 de ore, până la o lună.
• Sughițul refractar durează mai mult de o lună.
• Sughițul recurent reapare frecvent, fiecare episod durând mai mult de câteva minute.

Simptome și cauze

Care sunt simptomele?

Principalele simptome ale sughițului sunt un spasm în diafragmă și un sunet "hic" care iese din gură. Unele persoane cu sughiț persistent pot experimenta spasme în diafragmă fără sunetul "hic".

Ce cauzează sughițul?

Sughițul apare atunci când ceva irită nervii care determină contractarea diafragmei. Acești nervi, inclusiv nervul vag și nervul frenic, alcătuiesc o cale pe care experții o numesc arc reflex. Arcurile reflexe gestionează funcțiile involuntare ale corpului dumneavoastră. Acestea sunt procese pe care nu le controlați în mod conștient (cum ar fi respirația, digestia și ritmul cardiac). Iritarea nervilor care controlează diafragma poate determina contractarea bruscă a acesteia.

Deci, de ce sughițul durează doar scurt timp la majoritatea oamenilor, dar mult mai mult la alții? Aceasta deoarece cauzele sughițului tranzitoriu (care durează câteva secunde până la câteva minute) sunt diferite de cauzele sughițului persistent sau al altor tipuri de sughiț de lungă durată.

Cauzele sughițului tranzitoriu

Adesea, nu există o cauză clară pentru un sughiț ocazional sau două. Dar anumiți factori declanșatori ar putea juca un rol, cum ar fi:

• Consumul excesiv de alimente sau consumul prea rapid.
• Consumul de alimente picante sau alimente foarte calde sau reci.
• Consumul de băuturi carbogazoase.
• Înghițirea excesivă de aer (aerofagie).
• Fumatul de tutun sau canabis.
• Consumul de băuturi care conțin alcool.

Cauzele sughițului persistent și refractar

Diverse afecțiuni medicale pot provoca sughiț persistent, inclusiv:

• Boli gastrointestinale, cum ar fi refluxul gastroesofagian (RGE) sau gastrita.
• Afecțiuni care afectează sistemul nervos central, cum ar fi accidentul vascular cerebral, boala Parkinson sau scleroza multiplă.
• Afecțiuni pulmonare, cum ar fi pneumonia, embolia pulmonară sau pleurezia.
• Tumori sau leziuni, cum ar fi tumorile mediastinale, cancerul esofagian sau cancerul pancreatic.
• Afecțiuni care perturbă metabolismul și semnalizarea nervoasă aferentă, cum ar fi uremia sau hipocalcemia.
• Anumite infecții, cum ar fi gripa, zona zoster și herpes simplex.

Unele medicamente pot provoca, de asemenea, sughiț persistent. Exemplele includ:

• Agoniști dopaminergici.
• Benzodiazepine (în doze mici).
• Unele medicamente chimioterapice.
• Dexametazonă.
• Azitromicină.

Sughițul persistent poate apărea, de asemenea, după anumite intervenții chirurgicale sau proceduri, inclusiv cele care necesită anestezie generală.

Care sunt complicațiile sughițului?

Sughițul tranzitoriu nu duce la complicații. Dar sughițul persistent poate duce la:

• Dificultăți de respirație, înghițire sau vorbire.
• Dificultăți de somn și epuizare.
• Pierdere în greutate.

Ce cauzează sughițul la nou-născuți?

Sughițul este frecvent și normal la bebeluși. Medicii specialiști nu știu exact de ce apare sughițul la bebeluși, dar ei cred că este din cauza gazelor crescute în stomacul bebelușului dumneavoastră. Bebelușul dumneavoastră ar putea mânca mult sau ar putea înghiți prea mult aer în timp ce mănâncă. Ca urmare, burtica lor se extinde și irită diafragma.

La unii bebeluși, sughițul este un semn al RGE. În acest caz, bebelușul dumneavoastră va avea și alte simptome în afară de sughiț, cum ar fi tuse și regurgitări. Contactați medicul pediatru dacă observați aceste probleme.

Diagnostic și teste

Cum este diagnosticat sughițul?

Dacă aveți sughiț doar pentru câteva minute, probabil că nu vă veți gândi să apelați un medic specialist. Dar ar trebui să apelați unul dacă sughițul durează mai mult de două zile (sughiț persistent). Acesta vă poate cere să veniți la o programare, unde va:

• Afla istoricul medical, inclusiv orice intervenții chirurgicale recente.
• Întreba despre medicamentele pe care le luați.
• Întreba despre orice alte simptome pe care le aveți.
• Efectua un examen fizic.

Medicul dumneavoastră specialist va folosi aceste informații pentru a identifica ce cauzează sughițul persistent. Sughițul care nu dispare este uneori un semn al unei afecțiuni mai grave care necesită diagnostic și tratament.

Teste

Medicul dumneavoastră specialist poate solicita unele teste pentru a găsi cauza sughițului persistent. Testele de care ați putea avea nevoie includ:

• Analize de sânge.
• Radiografie toracică.
• Electrocardiogramă (EKG).
• Endoscopie superioară.
• Tomografie computerizată (CT) abdominală.
• RMN cerebral.

Management și tratament

Cum pot scăpa de sughiț?

Încă nu se știe sigur cum să oprești sughițul care apare aleatoriu. Experții nu au găsit un leac pentru sughiț. Dar sughițul tranzitoriu dispare, de obicei, de la sine, fără să faceți nimic pentru a-l opri.

Totuși, s-ar putea să vă simțiți atât de enervați încât să doriți să încercați un remediu casnic. Dovezi anecdotice sugerează că anumite remedii casnice ar putea ajuta prin stimularea nervului vag sau prin creșterea nivelului de dioxid de carbon din plămâni.

Pentru a încerca să scăpați de sughițul tranzitoriu supărător, puteți:

• Să vă țineți scurt respirația.
• Să sorbiți apă rece.
• Să apăsați pe ochi.
• Să trageți de limbă.
• Să mușcați dintr-o lămâie.
• Să respirați într-o pungă de hârtie (nu de plastic).
• Să înghițiți o lingură de zahăr.
• Să beți sau să faceți gargară cu apă cu gheață.

Tratamentul sughițului persistent sau refractar

Sughițul care durează mai mult de două zile este mai mult decât un simplu inconvenient. Acesta poate interfera cu calitatea vieții dumneavoastră și poate duce la probleme cu nevoile de bază, cum ar fi mâncatul sau dormitul. Medicamentele posibile pe care un medic specialist le poate prescrie includ:

• Clorpromazină.
• Inhibitor de pompă de protoni (medicamente care reduc acidul gastric).
• Metoclopramidă.
• Baclofen.
• Gabapentină.

Medicul dumneavoastră specialist va stabili cel mai bun medicament în funcție de cauza sughițului.

Dacă un alt medicament pe care îl luați vă provoacă sughițul, medicul dumneavoastră specialist vă poate spune să nu-l mai luați și să luați altul în schimb. Nu încetați niciodată să luați un medicament decât dacă medicul dumneavoastră specialist vă spune să faceți acest lucru.

Alte tratamente pe care medicul dumneavoastră specialist le poate sugera includ blocarea nervilor sau hipnoza. În prezent, există date limitate care să susțină utilizarea acupuncturii în tratarea sughițului.

Prevenție

Pot preveni sughițul?

Puteți preveni sughițul tranzitoriu prin:

• Reducerea ritmului atunci când mâncați sau beți.
• Limitarea băuturilor carbogazoase și a băuturilor care conțin alcool.
• Consumul de porții mai mici la un moment dat.
• Evitarea alimentelor care sunt foarte calde sau reci.

Prognoză

Cât timp voi avea sughiț?

Sughițul tranzitoriu dispare în câteva minute. Sughițul persistent sau refractar poate dura zile, săptămâni sau chiar luni.

Poate dispărea sughițul de la sine?

Da. Sughițul tranzitoriu dispare, de obicei, fără niciun remediu casnic sau alt tratament. Cu toate acestea, sughițul persistent sau refractar necesită adesea tratament.

De ce sughiț des?

Există multe motive pentru care ați putea sughița des. Dacă vi se pare că sughițați frecvent, gândiți-vă la ceea ce faceți imediat înainte de a începe sughițul. Vă poate ajuta să țineți un jurnal. Apoi, puteți observa modele (cum ar fi sughițul care apare adesea după ce mâncați sau beți anumite lucruri). Discutați cu medicul dumneavoastră specialist dacă aveți îngrijorări sau dacă sughițul durează mai mult de două zile consecutive.

Când ar trebui să vă adresați medicului dumneavoastră specialist?

Contactați medicul dumneavoastră specialist dacă sughițul durează mai mult de două zile.

Când ar trebui să mergeți la camera de gardă?

Apelați 112 sau numărul local de urgență dacă aveți sughiț împreună cu simptome de accident vascular cerebral sau embolie pulmonară. Acestea sunt urgențe medicale și aveți nevoie de îngrijire imediată.

O notă generală

Sughițul este, de obicei, o neplăcere minoră care dispare de la sine. Dar, uneori, sughițul durează mai mult și pare să refuze să dispară. Sughițul persistent poate afecta foarte mult calitatea vieții dumneavoastră. Dacă vi se întâmplă acest lucru, nu ezitați să discutați cu medicul dumneavoastră specialist. Acesta va găsi cauza și vă va recomanda un tratament, astfel încât să începeți să vă simțiți mai bine.

Întrebări frecvente

• Cât de mult este considerat sughiț persistent? Sughițul este considerat persistent dacă durează mai mult de 48 de ore.
• Ce pot face pentru a opri sughițul imediat? Puteți încerca să vă țineți respirația, să sorbiți apă rece sau să respirați într-o pungă de hârtie.
• Când ar trebui să mă îngrijorez din cauza sughițului? Ar trebui să vă îngrijorați dacă sughițul durează mai mult de două zile sau dacă este însoțit de alte simptome, cum ar fi dureri în piept sau dificultăți de respirație.

Recomandăm consultarea unui medic specialist pentru un diagnostic precis și un plan de tratament adecvat.