Suferința Fetală

O privire de ansamblu asupra suferinței fetale.

Ce este suferința fetală?

Suferința fetală descrie o condiție în care fătul prezintă semne de suferință în timpul sarcinii avansate sau a travaliului. Majoritatea furnizorilor de servicii medicale au înlocuit termenul de suferință fetală cu status fetal non-reacționant (SFNR). Există multe motive pentru care fătul ar putea prezenta semne de suferință, cum ar fi travaliul, reacții la medicamente sau probleme cu cordonul ombilical sau placenta. Suferința fetală poate fi periculoasă și poate provoca complicații atât pentru mamă, cât și pentru făt. Medicul obstetrician caută semne de suferință ca parte a îngrijirii sarcinii.

Simptome și Cauze

Care sunt semnele de suferință fetală?

Cele mai comune semne de suferință fetală sunt:

• Modificări ale frecvenței cardiace fetale (rată mai mică sau mai mare decât normal).
• Fătul se mișcă mai puțin pentru o perioadă extinsă de timp.
• Lichid amniotic scăzut.

Ce cauzează suferința fetală?

Cea mai frecventă cauză a suferinței fetale este lipsa oxigenului la făt. Fătul primește oxigen de la mamă. Mama inspiră oxigen în plămâni, apoi sângele îl transportă către placentă. Acesta este predat placentei și transferat în sângele fătului. Orice întrerupe acest proces poate duce la suferință fetală.

Alte afecțiuni care pot duce la un status fetal non-reacționant sunt:

• Contracții prea frecvente (tahisistolie).
• Anemie fetală.
• Oligohidramnios (lichid amniotic scăzut).
• Hipertensiune arterială indusă de sarcină (tensiune arterială crescută, apărută în timpul sarcinii).
• Preeclampsie.
• Tensiune arterială anormal de scăzută.
• Sarcini depășite (41 de săptămâni sau mai mult).
• Restricție de creștere fetală (bebeluș foarte mic).
• Dezlipire prematură de placentă (abruptio placentae).
• Placenta praevia.
• Compresia cordonului ombilical.
• Mama are o afecțiune cronică, cum ar fi diabetul, boala renală sau boala cardiacă.
• Mama așteaptă gemeni identici.

Diagnostic și Teste

Cum este diagnosticată suferința fetală?

Medicul specialist diagnostichează suferința fetală prin citirea frecvenței cardiace fetale. O frecvență cardiacă scăzută sau modele neobișnuite ale frecvenței cardiace ar putea semnala suferință fetală. Verificarea frecvenței cardiace fetale este o modalitate bună de a afla dacă acesta tolerează bine sarcina și travaliul.

În timpul sarcinii, medicul obstetrician poate recomanda alte teste pentru a monitoriza frecvența cardiacă fetală:

• Test non-stress. Un monitor fetal electronic măsoară frecvența cardiacă fetală în timp ce mama este așezată sau întinsă. O centură cu un senzor electronic este plasată în jurul abdomenului. În acel timp, frecvența cardiacă fetală este măsurată și înregistrată. Testul poate măsura și contracțiile uterine. Rezultatele sunt fie reactive, fie non-reactive, în funcție de cât de activ este fătul.
• Profil biofizic. O ecografie care măsoară mișcarea fetală, tonusul muscular, mișcarea respiratorie și volumul lichidului amniotic. Uneori, este combinat cu un test non-stress.

În timpul travaliului, medicul obstetrician monitorizează frecvența cardiacă fetală fie continuu, fie intermitent. Monitorizarea continuă înseamnă că mama poartă un dispozitiv în jurul abdomenului care citește frecvența cardiacă fetală în orice moment (aceasta este cea mai comună metodă). Monitorizarea intermitentă înseamnă că medicul specialist verifică frecvența cardiacă fetală la ore fixe (cum ar fi la fiecare 30 de minute).

Cele două metode cele mai comune de monitorizare a frecvenței cardiace fetale pentru suferința fetală sunt:

• Monitor electronic al frecvenței cardiace fetale. Mama poartă un dispozitiv cu un senzor atașat în jurul abdomenului continuu în timpul travaliului și al nașterii. Acesta trimite sunetele inimii fetale către un computer pe care echipa medicală îl poate citi.
• Dispozitiv Doppler. Medicul obstetrician plasează un dispozitiv portabil pe abdomen care detectează bătăile inimii fetale folosind unde sonore. Medicul specialist folosește un Doppler pe parcursul sarcinii, cel mai probabil la controalele prenatale de rutină.

Management și Tratament

Cum este tratată suferința fetală?

Dacă mama este în travaliu, unele dintre lucrurile pe care medicul obstetrician le poate face pentru a ajuta în timpul suferinței fetale includ:

• Schimbarea poziției mamei. Acest lucru poate crește fluxul sanguin înapoi la inima mamei și aportul de oxigen la făt.
• Administrarea de oxigen prin mască.
• Administrarea de lichide prin perfuzie intravenoasă.
• Administrarea de medicamente pentru a încetini sau opri contracțiile.
• Amnioinfuzie (o procedură care plasează lichid în sacul amniotic pentru a ameliora compresia cordonului ombilical).

Dacă bebelușul este în pericol, medicul specialist poate fi nevoit să-l nască imediat. Poate folosi forcepsul sau un extractor cu vacuum dacă mama este complet dilatată și bebelușul este suficient de jos în uter. În caz contrar, poate fi necesară efectuarea unei operații de cezariană de urgență. Medicul specialist va explica ce se întâmplă și de ce este îngrijorat. Va cere consimțământul mamei înainte de orice procedură.

Care sunt efectele pe termen lung ale suferinței fetale?

Suferința fetală poate avea efecte de durată asupra bebelușului. Lipsa prelungită de oxigen în timpul nașterii poate duce la leziuni cerebrale, paralizie cerebrală sau chiar naștere de făt mort. Dacă bebelușul este în suferință, medicul specialist va face toate încercările de a-l naște în siguranță și înainte de apariția unor complicații grave.

Prevenție

Cum pot preveni suferința fetală în timpul sarcinii?

De obicei, nu se poate face nimic pentru a preveni suferința fetală. Cu toate acestea, participarea la toate programările prenatale și menținerea unei sarcini sănătoase pot ajuta la scăderea riscului de afecțiuni care duc la suferință fetală. În plus, discutarea simptomelor sarcinii și ale travaliului cu medicul obstetrician îl poate ajuta să identifice suferința fetală. De exemplu, mama trebuie să acorde atenție mișcărilor fetale și să-i comunice medicului specialist despre sângerări vaginale, scurgeri bruște de lichid vaginal sau contracții continue și frecvente.

Prognostic

Ce pot face dacă bebelușul meu este în suferință?

Dacă bebelușul este în suferință, este important să ascultați medicul obstetrician și să urmați instrucțiunile acestuia. Nu trebuie să vă fie teamă să întrebați ce se întâmplă, deoarece uneori lucrurile se schimbă rapid. În majoritatea cazurilor, medicul specialist se va baza pe comunicarea mamei pentru a afla cum se simte.

Obstetricienii știu cum să identifice un bebeluș care se confruntă cu suferință în timpul sarcinii și al travaliului. Ascultarea frecvenței cardiace fetale și notarea semnelor precum scăderea mișcărilor sunt modalități de a detecta statusul fetal non-reacționant (suferință fetală). Uneori, bebelușul poate trebui să se nască mai devreme pentru a preveni complicații grave. Ascultarea corpului și comunicarea medicului specialist despre simptomele sarcinii și ale travaliului sunt cele mai bune lucruri pe care le poate face o mamă pentru a reduce riscul de suferință fetală.

Întrebări frecvente

• Ce înseamnă un status fetal non-reacționant? Un status fetal non-reacționant indică faptul că fătul nu răspunde normal la stimuli, cum ar fi mișcările mamei sau contracțiile, și poate sugera o potențială lipsă de oxigen sau alte probleme.
• Cât de comună este suferința fetală? Incidența suferinței fetale variază, dar este important să se rețină că sistemele moderne de monitorizare au redus semnificativ cazurile severe. Monitorizarea atentă în timpul travaliului este crucială.
• Ce se întâmplă după diagnosticarea suferinței fetale? Echipa medicală va acționa rapid pentru a determina cauza suferinței și va lua măsuri pentru a corecta problema. Aceasta poate include schimbarea poziției mamei, administrarea de oxigen sau, în cazuri grave, efectuarea unei nașteri de urgență.

Pentru informații suplimentare și sfaturi personalizate, vă recomandăm să consultați un medic specialist.