Sindromul Vezicii Timide (Pareurezis)

Prezentare Generală

Ce este sindromul vezicii timide?

Sindromul vezicii timide (pareurezis) este un tip de tulburare de anxietate socială. Persoanele care suferă de această tulburare nu pot sau au dificultăți severe în a urina (a face pipi) atunci când nu sunt acasă. Indiferent de cât de urgent trebuie să meargă la toaletă, au dificultăți mari în a urina într-o toaletă care nu este a lor. Medicii specialiști numesc această tulburare și:

• Pareurezis evitativ.
• Sindromul vezicii sfioase.
• Fobia de a urina.
• Retenție urinară psihogenă.
• Urofobie.

Persoanele cu această afecțiune sunt fizic capabile să urineze, dar anxietatea le împiedică să poată merge la toaletă în anumite situații sau locuri. Aceasta include adesea toalete publice sau baia altcuiva. Mușchii vezicii urinare și ai tractului urinar se tensionează și nu se pot relaxa pentru a permite fluxul urinei.

Netratată, pareurezisul sever poate avea un impact major asupra calității vieții. Poate determina persoanele să evite călătoriile, întâlnirile cu prietenii, vizitarea locurilor publice sau mersul la serviciu. Medicii specialiști tratează această tulburare cu terapie și hipnoză. Unele persoane folosesc un cateter (un tub lung și subțire) pentru a-și goli vezica atunci când nu sunt acasă.

Cine poate suferi de pareurezis?

Medicii specialiști consideră că este mai probabil să dezvoltați pareurezis dacă părinții dumneavoastră au avut această tulburare. Persoanele care au alte tipuri de tulburări de anxietate prezintă, de asemenea, un risc mai mare de a dezvolta sindromul vezicii timide. Aceasta înseamnă că este mai probabil să aveți pareurezis dacă aveți:

• Tulburare de anxietate generalizată (TAG).
• Istoric de boală psihică.
• Tulburare obsesiv-compulsivă (TOC).
• Atacuri de panică sau tulburare de panică.

Anxietatea, frica sau emoțiile intense pot agrava pareurezisul. Sindromul vezicii timide apare adesea împreună cu incapacitatea de a defeca (a face caca) în public. Medicii specialiști numesc această afecțiune parcoprezis.

Cât de frecventă este pareurezisul?

Medicii specialiști nu sunt siguri câte persoane au această tulburare. Dar este comună. Unele studii sugerează că până la 25% dintre oameni au un anumit grad de pareurezis. Afectează persoane de toate genurile și vârstele, inclusiv copiii.

Simptome și Cauze

Ce cauzează vezica timidă?

Medicii specialiști nu știu exact ce cauzează această tulburare, dar se poate dezvolta ca parte a tulburării de stres post-traumatic (PTSD). Unele persoane cu pareurezis au avut o experiență inconfortabilă sau traumatică în trecut, cum ar fi hărțuire sexuală sau abuz într-o toaletă publică. Cineva ar fi putut să le agreseze sau să le tachineze în timp ce urinau.

Persoanele care sunt deja timide, stânjenite sau rușinoase se pot simți extrem de inconfortabil să urineze în preajma altora. Se pot îngrijora de modul în care miros sau de sunetele pe care le fac în timp ce urinează.

Faptul că sunteți îngrijorat sau emoționat poate face și mai dificilă începerea fluxului de urină. Aceste preocupări vă pot agrava anxietatea și vă pot face să vă tensionați. Unele situații declanșează pareurezisul. Acestea pot include:

• A fi în preajma altor persoane, fie familiare, fie necunoscute, în timp ce încercați să urinați.
• A fi prea aproape de alții și a vă îngrijora că alții pot auzi, vedea sau simți mirosul.
• A vă simți presat sau grăbit.
• A nu avea suficientă intimitate pentru a urina (de exemplu, dacă nu există o cabină sau un perete despărțitor într-o toaletă publică sau dacă cineva așteaptă chiar în afara ușii).
• A încerca să vă forțați să urinați, ceea ce poate agrava tensiunea și poate înrăutăți problema.

Care sunt simptomele pareurezisului?

Simptomele sindromului vezicii timide variază de la ușoare la severe. Cel mai adesea, simptomele se agravează în timp. Unele persoane pot merge la toaletă numai atunci când sunt acasă singure.

Persoanele cu pareurezis ușor pot merge la toaletă numai în anumite situații. De exemplu, bărbații ar putea să nu aibă probleme cu urinatul într-o cabină privată, dar nu pot urina într-un pisoar. Sau pot avea o întârziere în începerea jetului de urină atunci când se află într-o toaletă publică.

Persoanele care au această tulburare ar putea:

• Să evite să bea lichide chiar înainte de a pleca de acasă și în timp ce nu sunt acasă.
• Să aibă simptome ale unui atac de panică, cum ar fi amețeli, gură uscată, transpirație (hiperhidroză) sau ritm cardiac rapid.
• Să caute o baie unde pot fi singuri, chiar dacă trebuie să meargă mult pentru a găsi una.
• Să aibă nevoie să încerce anumite trucuri pentru a-i ajuta să urineze, cum ar fi să se gândească la apa curgătoare sau să deschidă robinetul pentru a-i ajuta să înceapă fluxul.
• Să nu mai călătorească, să nu mai meargă la serviciu sau să nu mai participe la evenimente sociale.
• Să dezvolte agorafobie (în cazuri severe) și să evite complet să părăsească casa. Acest lucru poate afecta relațiile și poate îngreuna menținerea unui loc de muncă.

Diagnostic și Teste

Cum este diagnosticat pareurezisul?

De obicei, medicul specialist poate diagnostica pareurezisul după ce vă analizează simptomele. Medicul specialist poate suspecta pareurezis dacă sunteți capabil să folosiți baia acasă, dar aveți probleme cu urinatul atunci când nu sunteți la propria toaletă. Pentru a diagnostica pareurezisul, medicul specialist vă poate trimite la un psiholog sau la un urolog (un medic specialist care este specializat în tractul urinar).

Medicul specialist va exclude afecțiunile medicale care ar putea provoca retenție urinară (incapacitatea de a vă goli vezica). Infecțiile, leziunile nervoase sau un blocaj în sistemul urinar (cum ar fi o obstrucție ureterală) pot face, de asemenea, dificilă urinarea. Pentru a verifica aceste afecțiuni, medicul specialist va efectua un examen fizic. De asemenea, acesta poate solicita un test de urină (urocultură), o hemoleucogramă completă (CBC) sau o ecografie pentru a vă examina vezica.

Unele medicamente pot face urinarea dificilă sau imposibilă. Spuneți-i medicului specialist despre orice medicamente pe care le luați, astfel încât acesta să poată determina dacă unul dintre ele ar putea fi cauza simptomelor dumneavoastră.

Management și Tratament

Cum tratează medicii specialiști sindromul vezicii timide?

Discutați cu medicul specialist despre cel mai potrivit tratament pentru dumneavoastră. Tratamentele includ:

• Terapie cognitiv-comportamentală (TCC), un tratament care vă ajută să vă schimbați comportamentele prin vizualizarea anxietății dintr-o altă perspectivă.
• Terapie de expunere gradată, care vă ajută să exersați urinatul într-un mediu controlat. Lucrând cu un partener (cum ar fi un terapeut, un prieten sau un membru al familiei), încercați să urinați în băi care nu sunt ale dumneavoastră. Pe parcursul a mai multor ședințe pe săptămână, creșteți treptat expunerea la toaletele publice până când sunteți capabil să mergeți la toaletă când și unde aveți nevoie.
• Hipnoterapia, care include exerciții de relaxare ghidată în timp ce mintea dumneavoastră se află într-o stare calmă. Acest lucru vă permite să vă regândiți anxietatea și să vă învățați cum să urinați în toaletele publice.
• Medicamente pentru a reduce anxietatea.
• Exerciții de meditație și respirație pentru a vă ajuta să controlați anxietatea și să vă relaxați tractul urinar.
• Psihoterapie sau terapie prin discuții, pentru a trata problemele de sănătate mintală care ar putea provoca vezica timidă.
• Autocateterism (cateterism intermitent curat), care utilizează un tub pentru a vă goli vezica atunci când nu sunteți acasă.

Prevenție

Cum pot preveni sindromul vezicii timide?

Nu există o modalitate de a preveni pareurezisul. Dacă aveți alte tipuri de anxietate, discutați cu medicul specialist despre terapie sau medicamente care vă pot ajuta să obțineți mai mult control asupra sentimentelor dumneavoastră.

Evoluție / Prognoză

Care este perspectiva pentru persoanele cu pareurezis?

Majoritatea oamenilor găsesc alinare de pareurezis după terapie și alte tratamente. Unele studii arată că aproximativ 80% dintre persoanele cu această tulburare sunt capabile să urineze în public după ce au urmat TCC și terapie de expunere gradată. Hipnoterapia, psihoterapia și TCC sunt, de asemenea, foarte eficiente pentru a ajuta oamenii să înțeleagă anxietatea și să-și schimbe comportamentele.

Netratat, sindromul vezicii timide poate duce la probleme sociale și probleme la locul de muncă. Persoanele care trebuie să furnizeze probe de urină pentru testarea antidrog pot avea nevoie să facă aranjamente speciale cu angajatorul lor. Dacă nu sunteți capabil să furnizați o probă de urină pentru un test antidrog, este posibil să puteți da o probă de sânge, păr sau salivă (scuipat) în schimb.

Pareurezisul vă poate determina să țineți urina în vezică, ceea ce poate duce la probleme grave de sănătate. Acestea includ:

• Infecții ale tractului urinar (ITU).
• Deteriorarea mușchilor din vezică, care poate duce la incontinență urinară.
• Ruptura vezicii urinare (în cazuri severe).

Viața Cu Această Afecțiune

Când ar trebui să consult un medic specialist despre pareurezis?

Este important să faceți un examen pentru a vedea dacă aveți o afecțiune de sănătate care vă împiedică să puteți urina. Dacă ați exclus aceste afecțiuni de sănătate și faptul că aveți o vezică timidă vă afectează viața de zi cu zi, discutați cu medicul dumneavoastră. Faceți o programare dacă această tulburare vă face să lipsiți de la serviciu, să evitați ieșirile sau să stați acasă când ați prefera să ieșiți.

Solicitați asistență medicală imediată dacă simțiți nevoia să mergeți la toaletă, dar nu sunteți capabil să urinați (fie acasă, fie în public) timp de mai multe ore. Este periculos să vă țineți urina prea mult timp. După mai multe ore de reținere, mușchii din vezica urinară s-ar putea să nu se mai poată relaxa pentru a permite fluxul de urină deloc – chiar și atunci când sunteți la toaleta dumneavoastră de acasă.

O notă importantă

Sindromul vezicii timide (pareurezis) vă poate afecta în mod semnificativ calitatea vieții. Dacă faceți tot posibilul pentru a evita utilizarea unei băi care nu este a dumneavoastră, discutați cu medicul specialist. Netratate, simptomele acestei tulburări de anxietate se pot agrava în timp. Reținerea urinei pentru perioade lungi de timp poate duce la probleme grave de sănătate, inclusiv ITU și probleme ale vezicii urinare. Fiți deschis și sincer cu medicul specialist despre simptomele dumneavoastră și despre momentul în care apar. Terapia vă poate ajuta să vă bucurați de ieșiri, călătorii și evenimente sociale cu mai mult confort.

Întrebări frecvente

• Ce pot face imediat pentru a ușura anxietatea când trebuie să urinez într-un loc public? Încercați tehnici de respirație profundă și relaxare musculară. Concentrați-vă pe respirație și relaxați progresiv fiecare grupă de mușchi din corp.

• Există medicamente care mă pot ajuta să urinez mai ușor în public? Medicul dumneavoastră vă poate prescrie medicamente anxiolitice, dar acestea ar trebui utilizate în combinație cu terapia cognitiv-comportamentală.

• Cât de eficientă este terapia pentru pareurezis? Terapia cognitiv-comportamentală și terapia de expunere gradată au o rată de succes ridicată, ajutând majoritatea persoanelor să gestioneze și să depășească această afecțiune.

Vă recomandăm să consultați un medic specialist pentru un diagnostic corect și un plan de tratament personalizat.