Sindromul Suprasolicitării

Prezentare Generală

Ce este sindromul suprasolicitării?

Sindromul suprasolicitării (SSO) este o afecțiune care apare atunci când faceți exerciții fizice prea des sau prea intens pentru o perioadă suficient de lungă încât să înceapă să vă afecteze organismul. De obicei, afectează sportivii - în special persoanele care se antrenează în mod competitiv.

Este important să acordați corpului dumneavoastră timp să se odihnească și să se recupereze după orice activitate fizică intensă, mai ales dacă încercați să vă depășiți limitele pentru a deveni mai bun într-un sport sau o activitate.

Sindromul suprasolicitării provoacă simptome fizice, dar vă poate afecta și sănătatea mentală și emoțională. Consultați un medic dacă observați simptome precum durere, oboseală și o scădere bruscă a performanței.

Tipuri de sindrom de suprasolicitare

Medicii specialiști împart sindromul suprasolicitării în trei stadii, în funcție de zona pe care o afectează și de tipul de simptome pe care le prezentați:

• Stadiul 1 al sindromului suprasolicitării (suprasolicitare funcțională): Stadiul 1 al SSO cauzează simptome ușoare care pot fi greu de observat sau de distins de durerile și disconfortul obișnuite după antrenament. Corpul dumneavoastră vă oferă semne de avertizare că nu se recuperează corect între sesiunile de activitate.
• Stadiul 2 al sindromului suprasolicitării (sindrom de suprasolicitare simpatică): Stadiul 2 al SSO cauzează simptome care afectează sistemul nervos simpatic, partea sistemului nervos care controlează răspunsul organismului la stres - răspunsul dumneavoastră de "luptă sau fugi". Unii medici specialiști se referă la stadiul 2 al SSO ca sindrom de suprasolicitare Basedow.
• Stadiul 3 al sindromului suprasolicitării (SSO parasimpatic): Stadiul 3 al SSO cauzează simptome în sistemul nervos parasimpatic, care relaxează sistemele organismului dumneavoastră. Stadiul 3 al SSO este de obicei cel mai sever și necesită cel mai lung timp de recuperare. Unii medici specialiști îl numesc sindromul suprasolicitării Addison.

Sindromul suprasolicitării nu este întotdeauna o afecțiune progresivă. Asta înseamnă că nu toată lumea cu SSO începe în stadiul 1, apoi dezvoltă stadiul 2 și apoi 3 în ordine. Este posibil să aveți orice stadiu fără celelalte - depinde de zona în care prezentați simptome și de modul în care vă afectează SSO.

Cât de frecvent este sindromul suprasolicitării?

Este greu de știut cu siguranță câți oameni au sindromul suprasolicitării într-un anumit moment. Studiile estimează că aproximativ două treimi dintre alergătorii de elită îl vor experimenta la un moment dat. Aproximativ o treime dintre toți alergătorii (indiferent de statutul competițional) îl experimentează.

Experții cred că aproximativ o treime dintre toți sportivii competitivi sau de nivel înalt se confruntă cu SSO la un moment dat.

Simptome și Cauze

Care sunt simptomele sindromului suprasolicitării?

Sindromul suprasolicitării poate provoca simptome fizice și mentale (psihologice). Simptomele pe care le prezentați depind de obicei de stadiul SSO pe care îl aveți.

Simptomele stadiului 1 al suprasolicitării includ:

• Dureri musculare și rigiditate.
• Pierdere sau câștig neașteptat în greutate.
• Anxietate.
• Somn deficitar sau trezirea cu senzație de oboseală.
• Îmbolnăvirea mai frecventă cu probleme minore, cum ar fi răcelile.

Simptomele stadiului 2 al sindromului suprasolicitării (sindromul suprasolicitării simpatice) pot include:

• Insomnie.
• Schimbări de dispoziție, cum ar fi senzația de iritabilitate, agitație sau neliniște mai des decât de obicei.
• Tahicardie (bătăi neobișnuit de rapide ale inimii, mai mult de 100 de bătăi pe minut în repaus).
• Tensiune arterială ridicată (hipertensiune).

Simptomele stadiului 3 al sindromului suprasolicitării (sindromul suprasolicitării parasimpatice) pot include:

• Oboseală (senzație de oboseală extremă tot timpul).
• Depresie.
• Pierderea motivației de a se antrena sau de a fi activ.
• Bradicardie (bătăi neobișnuit de lente ale inimii, mai mici de 60 de bătăi pe minut în repaus).

Ce cauzează sindromul suprasolicitării?

Poate părea evident, dar antrenamentul, practicarea sau exercițiile fizice excesive cauzează sindromul suprasolicitării. Este firesc să doriți să vă îmbunătățiți, mai ales dacă sunteți un sportiv competitiv.

Mulți sportivi cresc auzind "fără durere, nu câștigi nimic", dar de fapt nu este cel mai sigur mod de a deveni mai bun în sportul dumneavoastră. Depășirea limitelor corpului dumneavoastră prea des sau prea mult dintr-o dată vă poate afecta mai mult decât vă ajută.

Suprasolicitarea poate însemna uneori antrenament prea des fără a da corpului dumneavoastră suficient timp să se odihnească și să se recupereze între sesiuni. Poate însemna, de asemenea, creșterea bruscă a intensității antrenamentelor dumneavoastră. De exemplu, puteți dezvolta sindromul suprasolicitării dacă sunteți alergător și mergeți la alergări lungi în fiecare zi, chiar dacă vă doare sau vă simțiți rău după aceea. De asemenea, puteți face sindromul suprasolicitării prin dublarea bruscă a distanței pe care o parcurgeți la alergările obișnuite, fără a vă dezvolta rezistența.

Care sunt factorii de risc pentru sindromul suprasolicitării?

Oricine este activ fizic poate dezvolta sindromul suprasolicitării. Sportivii competitivi sau de nivel înalt care încearcă în mod activ să își îmbunătățească sau să mențină un nivel de performanță de elită au un risc mai mare, mai ales dacă intensificați antrenamentele înainte de o întâlnire sau o competiție.

Copiii și adolescenții care se specializează într-un sport de timpuriu au un risc crescut de sindrom de suprasolicitare. Copiii care se simt presați să fie cei mai buni sau să câștige cu orice preț sunt, de asemenea, mai predispuși să îl dezvolte.

Sporturile care urmăresc performanța pe baza curselor sau a cronometrelor au mai multe șanse să cauzeze sindromul suprasolicitării, inclusiv:

• Alergare.
• Înot.
• Ciclism.

Care sunt complicațiile sindromului suprasolicitării?

Leziunile sportive sunt cea mai frecventă complicație a sindromului suprasolicitării. Dacă organismul dumneavoastră este împins peste limitele sale, aveți un risc crescut de:

• Leziuni cauzate de mișcări repetitive.
• Entorse.
• Întinderi musculare.
• Tendinită.
• Rupturi de cartilaj.
• Leziuni articulare.

Diagnostic și Teste

Cum este diagnosticat sindromul suprasolicitării?

Un medic specialist va diagnostica sindromul suprasolicitării cu un examen fizic, discutând despre istoricul dumneavoastră medical și, uneori, cu analize de sânge. Vă va examina corpul și va discuta despre simptomele dumneavoastră. Spuneți medicului dumneavoastră când ați observat pentru prima dată simptomele și dacă anumite stiluri sau activități de antrenament le agravează.

Medicul dumneavoastră vă va întreba despre sănătatea dumneavoastră generală, inclusiv:

• Regimul de antrenament (mai ales dacă l-ați schimbat recent).
• Somnul.
• Nutriția.
• Istoricul leziunilor.
• Sănătatea mintală și emoțională.
• Consumul de substanțe, inclusiv alcool, medicamente prescrise și droguri recreaționale.

Medicii specialiști pot urma o listă de verificare liberă pentru a diagnostica sindromul suprasolicitării:

• Ați observat o scădere a performanței sau a capacității dumneavoastră, chiar și după ce v-ați odihnit și recuperat suficient?
• Prezentați schimbări de dispoziție sau simptome de sănătate mintală?
• Pot fi explicate simptomele dumneavoastră prin alte afecțiuni de sănătate sau leziuni care vă afectează performanța?

Ce teste folosesc medicii specialiști pentru a diagnostica sindromul suprasolicitării?

Nu există un test care să poată confirma cu siguranță că aveți sindromul suprasolicitării. Diagnosticarea acestuia face de obicei parte dintr-un diagnostic diferențial. Asta înseamnă că medicul dumneavoastră va exclude probabil alte afecțiuni care pot provoca simptomele dumneavoastră înainte de a vă diagnostica cu SSO.

Medicul dumneavoastră poate utiliza câteva teste, inclusiv:

• Analize de sânge pentru a vă verifica glicemia (nivelul zahărului din sânge). Analizele de sânge pot arăta, de asemenea, niveluri suplimentare de anumite enzime din sânge, ceea ce înseamnă că ceva vă deteriorează mușchii. Ureea, acidul uric, amoniacul sau creatin kinaza ridicate în sânge pot fi semne ale SSO.
• Analize de urină (uroanaliză) pentru a verifica funcția rinichilor și a examina urina pentru semne de infecție sau alte probleme care pot provoca simptomele dumneavoastră. Niveluri neobișnuit de ridicate de cortizol în urină pot însemna că aveți SSO.
• Teste funcționale pulmonare pentru a arăta dacă sunt afectați plămânii sau sistemul respirator.
• O electrocardiogramă (EKG) pentru a verifica funcția inimii.

Management și Tratament

Cum este tratat sindromul suprasolicitării?

Cea mai bună modalitate de a trata sindromul suprasolicitării este să vă odihniți și să acordați corpului dumneavoastră timp să se recupereze. Cât timp va trebui să opriți concursurile sau antrenamentele depinde de cât de severe sunt simptomele dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă va sugera o perioadă de odihnă care să corespundă cu cât de mult vă afectează SSO corpul și performanța.

S-ar putea să puteți face antrenamente ușoare sau să faceți puțin exercițiu, dar nu vă forțați corpul. Dacă intensificați din nou antrenamentul înainte de a vă recupera, puteți reseta toate progresele dumneavoastră și puteți agrava sindromul suprasolicitării decât a fost inițial (sindromul suprasolicitării cronice).

Medicul dumneavoastră vă va sugera cea mai bună modalitate de a vă reduce activitatea, dar o regulă generală este un set de pași, inclusiv:

• Oprirea antrenamentului de înaltă intensitate (sesiuni concepute pentru a vă depăși limitele sau a vă maximiza performanța).
• Reducerea intensității antrenamentului și a frecvenței cu care îl faceți (de obicei, oriunde de la 50% la 70%).
• Odihnă completă (opriți antrenamentul și concursurile).

Medicul dumneavoastră ar putea sugera să vă întâlniți cu un specialist în sănătate mintală dacă prezentați simptome mentale sau emoționale. Psihoterapia vă poate ajuta să vă gestionați sentimentele și să schimbați emoțiile și gândurile nesănătoase.

Cât durează sindromul suprasolicitării?

Corpul fiecăruia este diferit, iar medicul dumneavoastră vă va spune cât timp trebuie să vă odihniți. Cât timp aveți SSO depinde de stadiul pe care îl aveți sau de cât de severă a fost suprasolicitarea.

În general, stadiile incipiente durează de obicei în jur de câteva săptămâni. Stadiile mai severe pot dura luni sau mai mult.

Prevenție

Cum pot preveni sindromul suprasolicitării?

Acordarea timpului corpului dumneavoastră să se odihnească și să se recupereze între sesiunile de activitate intensă este cea mai bună modalitate de a preveni sindromul suprasolicitării. S-ar putea să sune prea simplu, dar evitarea suprasolicitării va ajuta la prevenirea sindromului suprasolicitării înainte de a dezvolta simptome.

Ascultați-vă corpul și învățați semnele de avertizare ale SSO. Nu vă forțați prin durere sau alte simptome. Dacă vă antrenați pentru un anumit obiectiv sau eveniment, luați în considerare colaborarea cu un antrenor care vă poate crea un regim de antrenament personalizat. Vă vor ajuta să vă atingeți obiectivele și să vă îmbunătățiți limitele în siguranță.

Prognostic

La ce mă pot aștepta dacă am sindromul suprasolicitării?

Ar trebui să vă așteptați să reduceți intensitatea activităților dumneavoastră fizice în timp ce vă recuperați. Dacă aveți un stadiu mai sever al SSO, s-ar putea să trebuiască să luați o pauză completă de la sportul sau antrenamentul dumneavoastră.

Mulți sportivi care dezvoltă sindromul suprasolicitării sunt surprinși când află cât timp trebuie să se odihnească. Dar nu vă grăbiți recuperarea. Discutați cu medicul dumneavoastră despre ce tipuri de activități sunt sigure de făcut în timp ce vă recuperați.

Odată ce sunteți autorizat să reveniți la antrenamentul complet, încercați să evitați să vă forțați prea mult corpul în viitor. Vă poate ajuta să țineți un jurnal sau un jurnal de antrenament în care să vă urmăriți performanța și orice modificări sau simptome. Având o înregistrare la care să vă uitați înapoi vă poate ajuta să recunoașteți semnele de avertizare ale SSO înainte ca acestea să cauzeze probleme.

Gestionarea Afecțiunii

Când ar trebui să consult medicul specialist?

Vizitați un medic specialist imediat ce observați orice simptome ale sindromului suprasolicitării. Discutați cu un medic specialist dacă simțiți că starea dumneavoastră de spirit sau sănătatea mintală este suficient de diferită pentru ca dumneavoastră sau cei dragi să o observați.

Nu există niciodată un moment nepotrivit pentru a consulta un medic specialist. Nu ignorați simptomele sau leziunile minore. Semnele de avertizare ale sindromului suprasolicitării pot fi subtile și ușor de respins ca "doar parte a procesului", dar este mai bine să verificați leziunile sau simptomele minore înainte ca acestea să cauzeze probleme mai mari.

Ce întrebări ar trebui să îi adresez medicului specialist?

Puteți lua în considerare să întrebați medicul dumneavoastră:

• Am sindromul suprasolicitării sau o altă problemă?
• Ce stadiu sau tip de SSO am?
• Cât va dura sindromul suprasolicitării?
• Cât de mult ar trebui să îmi reduc nivelul de antrenament sau activitate?
• Cât timp trebuie să mă odihnesc?

Întrebări frecvente

• Pot continua să fac exerciții ușoare dacă am sindromul suprasolicitării? Este posibil să puteți face exerciții ușoare, dar este crucial să evitați orice activitate intensă care ar putea agrava afecțiunea. Consultați medicul pentru recomandări personalizate.
• Cât de importantă este odihna în recuperarea după sindromul suprasolicitării? Odihna este esențială. Corpul are nevoie de timp pentru a se reface. Revenirea prea rapidă la antrenamente intense poate duce la cronicizarea sindromului.
• Este sindromul suprasolicitării doar o problemă fizică? Nu. Sindromul suprasolicitării afectează atât starea fizică, cât și cea mentală. Este important să acordați atenție și sănătății mentale și emoționale.

Recomandăm consultarea unui medic specialist pentru o evaluare completă și un plan de tratament personalizat, dacă suspectați că aveți sindromul suprasolicitării.