Sindromul Ogilvie

Pseudo-obstrucția intestinală se manifestă ca o blocare, dar în realitate nu există o obstrucție fizică. Sindromul Ogilvie este o formă acută de acest tip, afectând în principal colonul. Acesta apare brusc, mai ales după o boală, vătămare sau intervenție chirurgicală.

Prezentare generală

Ce este sindromul Ogilvie?

Sindromul Ogilvie, cunoscut și sub denumirea de pseudo-obstrucție acută colonică (POAC), este o paralizie bruscă și inexplicabilă a colonului. Colonul se comportă ca și cum ar fi blocat sau obstruat de ceva (pseudo-obstrucție), dar nimic nu îl blochează fizic. Problema este în sistemul motor al colonului. Acesta încetează să mai deplaseze alimentele, permițându-le să se acumuleze în interior și determinând dilatarea (lărgirea) pereților.

Cum diferă sindromul Ogilvie de alte tipuri de pseudo-obstrucție intestinală?

Sindromul Ogilvie este o afecțiune acută – ceea ce înseamnă că este bruscă și temporară – și afectează doar colonul, cunoscut și sub denumirea de intestin gros. „Pseudo-obstrucția intestinală” este mai mult un termen umbrelă care se referă la orice paralizie a intestinelor care nu este cauzată de o obstrucție mecanică. Unele persoane au pseudo-obstrucție intestinală cronică din cauza unei boli cronice sau a unei afecțiuni congenitale (prezente de la naștere).

Care este diferența dintre sindromul Ogilvie și ileusul paralitic?

Ileusul paralitic este un tip acut de pseudo-obstrucție intestinală care afectează de obicei ambele intestine. Este foarte frecvent după o intervenție chirurgicală abdominală, când intestinele sunt doar puțin lente în a începe să funcționeze din nou. De obicei, se rezolvă de la sine în câteva zile. Sindromul Ogilvie afectează în mod specific colonul - de obicei chiar la începutul acestuia (cecul). Este neobișnuit și tinde să fie mai complex decât ileusul paralitic.

Pe cine afectează sindromul Ogilvie?

Deși se poate întâmpla oricui, sindromul Ogilvie afectează cel mai adesea adulții în vârstă cu afecțiuni medicale multiple subiacente. Intervenția chirurgicală, trauma, bolile cardiovasculare sau infecția severă îl pot declanșa. Dezechilibrele electrolitice, bolile neurologice și administrarea mai multor medicamente sunt toți factori de risc. Toți acești factori afectează sistemul nervos, care este cel care spune mușchilor colonului să deplaseze alimentele.

Cât de frecvent este sindromul Ogilvie?

Aproximativ 1 din 1.000 de internări în spital raportează sindromul Ogilvie. Vârsta medie a persoanelor afectate este de 60 de ani.

Simptome și cauze

Care sunt simptomele sindromului Ogilvie?

Când alimentele parțial digerate și gazele încep să se acumuleze în colon, este posibil să apară:

• Distensie abdominală.
• Durere abdominală.
• Pierderea poftei de mâncare.
• Greață și vărsături.
• Balonare și gaze.
• Constipație și/sau diaree.

Ce cauzează sindromul Ogilvie?

Cauza exactă nu este pe deplin înțeleasă, dar oamenii de știință cred că rezultă dintr-o disfuncție a sistemului nervos autonom. Aceasta este partea sistemului nervos care controlează mișcările involuntare ale mușchilor care reglează intestinele (peristaltismul). Deoarece este o afecțiune acută, este posibil ca un stres neobișnuit asupra sistemului nervos autonom să o declanșeze. Dar, probabil, contribuie și alți factori de sănătate.

Afecțiunile medicale acute despre care se știe că declanșează sindromul Ogilvie includ:

• Atac de cord.
• Insuficiență cardiacă congestivă.
• Leziune traumatică.
• Infecție severă (cum ar fi pneumonie sau sepsis).
• Intervenție chirurgicală abdominală deschisă.
• Operație pe cord deschis.
• Chirurgie ortopedică (cum ar fi înlocuirea șoldului).
• Naștere prin cezariană (cezariană).

Factorii de sănătate preexistenți care pot contribui la sindromul Ogilvie includ:

• Insuficiență renală.
• Insuficiență respiratorie.
• Boală neurologică.
• Boală cardiovasculară.
• Cancer.
• Tulburări metabolice.
• Dezechilibre electrolitice.
• Vârstă înaintată.
• Debilitări fizice.
• Administrarea mai multor medicamente.

Medicamentele care au fost asociate cu sindromul Ogilvie includ:

• Medicamente antipsihotice.
• Amfetamine.
• Corticosteroizi.
• Opiacee.
• Imunosupresoare.
• Anestezie spinală.

Care sunt posibilele complicații ale sindromului Ogilvie?

Sindromul Ogilvie se rezolvă adesea de la sine sau cu îngrijire de susținere. Dar uneori are nevoie de intervenție. Dacă nu este recunoscut prea mult timp și continuă să se agraveze, poate provoca complicații grave. Studiile sugerează că complicațiile sunt mai susceptibile să apară atunci când colonul este dilatat mai mult de 12 cm. Diametrul normal este de 8 cm.

Riscul crește pe măsură ce dilatația crește. Riscurile includ:

• Ischemie. Prea multă presiune asupra pereților colonului poate întrerupe alimentarea cu sânge. Acest lucru poate duce la inflamație severă (colită ischemică) și, fără tratament, la moartea țesuturilor (necroză).
• Perforație. Țesutul necrotic este expus în special riscului de rupere. O gaură în colon (perforație gastrointestinală) poate face ca toxinele și bacteriile să scape în cavitatea abdominală (peritonită).
• Sepsis. Peritonita se poate răspândi cu ușurință în fluxul sanguin (septicemie). Aceasta este o urgență. Infecția sistemică poate duce la sepsis și șoc septic, care pot provoca insuficiență multiplă de organe.

Diagnostic și teste

Cum este diagnosticat sindromul Ogilvie?

Diagnosticul depinde de:

• Radiologie care arată un colon dilatat, fără obstrucție fizică a intestinului.
• Teste specifice pentru a exclude alte cauze posibile pentru starea dumneavoastră.

Ce tip de radiologie poate diagnostica sindromul Ogilvie?

Pentru a vedea interiorul colonului în detaliu, specialiștii folosesc un tip de imagistică care combină radiologia cu un agent de contrast intern. Materialul de contrast acoperă interiorul colonului pentru a face ca caracteristicile să iasă mai bine în alb și negru. Puteți înghiți contrastul sau îl puteți primi printr-o clismă sau intravenos. Scanarea CT cu contrast și fluoroscopia cu contrast sunt două metode pe care le folosesc specialiștii.

Un test, numit clismă cu gastrografin, se poate dubla chiar și ca tratament. Aceasta implică injectarea unei soluții de contrast solubile în apă numită gastrografin în colon prin rect și apoi efectuarea de radiografii fluoroscopice. (Fluoroscopia este un tip de radiografie video care urmărește soluția pe măsură ce călătorește.) Ca efect secundar, gastrografinul poate acționa ca un laxativ în colon și poate ajuta la repornirea acestuia.

Management și tratament

Care este tratamentul pentru sindromul Ogilvie?

Tratamentul depinde de cât de dilatat este colonul și dacă pare să existe un risc de complicații. Atunci când este posibil, specialiștii tratează sindromul Ogilvie în mod conservator, cu îngrijire de susținere și observație atentă. Dar, atunci când este necesar, ei vor interveni cu medicamente sau proceduri pentru a decomprima colonul și pentru a reduce riscul de complicații. Dacă apar complicații, acestea vor necesita îngrijiri urgente.

Tratamentul conservator poate include:

• Tratarea bolilor subiacente care pot contribui.
• Întreruperea medicamentelor care pot contribui.
• Repaus intestinal, fără alimente pe cale orală pentru a reduce compresia.
• Lichide intravenoase (lichide care sunt intravenoase sau administrate prin venă) pentru a menține hidratarea și a corecta dezechilibrele electrolitice.
• Plimbări sau trecerea în diferite poziții pentru a încuraja mișcarea intestinului.
• Tub nazogastric pentru a aspira aerul și lichidele în exces din stomac.
• Tub rectal, un cateter introdus prin rect pentru a drena aerul și lichidele prin gravitație.
• Monitorizarea cu imagistică regulată și analize de sânge pentru a verifica progresul sau complicațiile.

Dacă sunteți deja dilatat mai mult de 12 cm sau dacă tratamentul conservator nu a funcționat după 72 de ore, specialiștii pot dori să intervină pentru a ajuta la ameliorarea colonului.

Intervențiile includ:

• Decompresie colonoscopică. O colonoscopie este o procedură de diagnostic și terapeutică care implică introducerea unui colonoscop, o cameră mică la capătul unui cateter lung, în colon prin anus. Scopul unei colonoscopii decompresive este de a aspira aerul în exces din colon prin cateter și apoi de a administra o clismă prin cateter. Acest lucru poate ajuta la ameliorarea pseudo-obstrucției dacă terapia medicală eșuează sau nu este sigură pentru dumneavoastră. Dar specialiștii îl folosesc cu precauție, deoarece este dificil de efectuat și prezintă un risc mic de complicații. În anumite circumstanțe, colonoscopul ar putea provoca perforarea intestinului.
• Injectare de neostigmină. Acest medicament, administrat intravenos, este un activator muscular. Este adesea folosit pentru a trezi mușchii după ce o doză de anestezie i-a relaxat. A arătat rezultate bune pentru trezirea mușchilor din colon și reactivarea peristaltismului la persoanele cu sindrom Ogilvie. Cu toate acestea, este un medicament puternic care se administrează doar sub observație atentă la Terapie Intensivă. Specialiștii vă vor monitoriza inima pentru a se asigura că nu încetinește prea mult în timp ce primiți neostigmină.
• Colectomie/Colostomie. În cazul în care colonul continuă să se dilate în ciuda intervențiilor sau dacă dezvoltați complicații, cum ar fi o perforație sau necroză, este posibil să aveți nevoie de o intervenție chirurgicală pentru a îndepărta partea afectată a colonului. Aceasta este o ultimă soluție. Odată cu o colectomie, este posibil să aveți nevoie și de o colostomie temporară sau permanentă - o deschidere alternativă pentru a vă ieși caca. Uneori, colostomia poate fi inversată după ce vă vindecați de operație.

Sindromul Ogilvie este fatal?

Complicațiile pot fi fatale. Rata mortalității în cazul complicațiilor, cum ar fi perforația sau ischemia, este de până la 40%. Dar mai puțin de 15% dintre persoane dezvoltă aceste complicații. Fără complicații, rata mortalității pentru sindromul Ogilvie este mai aproape de 15%. Această rată probabil că nu reprezintă doar sindromul Ogilvie. Majoritatea persoanelor care dezvoltă sindromul Ogilvie au alte afecțiuni de sănătate care le afectează mortalitatea.

O pseudo-obstrucție acută colonică este un factor neașteptat care poate aduce noi complicații persoanelor care gestionează deja alte afecțiuni de sănătate. Nimeni nu anticipează sindromul Ogilvie, dar toată lumea ar trebui să ia simptomele în serios. Recunoașterea timpurie este esențială pentru prevenirea complicațiilor grave ale sindromului Ogilvie. Fără complicații, este probabil să se rezolve în curând cu un tratament conservator.

Întrebări frecvente

• Cât durează, de obicei, sindromul Ogilvie? În multe cazuri, sindromul Ogilvie se ameliorează în câteva zile cu tratament conservator. Totuși, în cazuri mai severe, poate dura mai mult și poate necesita intervenții suplimentare.
• Există metode de a preveni sindromul Ogilvie? Deoarece cauzele exacte nu sunt pe deplin cunoscute, prevenirea completă poate fi dificilă. Totuși, menținerea unei stări generale de sănătate bună, gestionarea atentă a afecțiunilor medicale preexistente și evitarea medicamentelor asociate cu acest sindrom pot reduce riscul.
• Când ar trebui să caut asistență medicală pentru simptomele sindromului Ogilvie? Dacă aveți simptome precum distensie abdominală severă, durere abdominală, greață persistentă sau incapacitatea de a elimina gaze sau materii fecale, este crucial să căutați imediat asistență medicală. Diagnosticarea și tratamentul precoce pot ajuta la prevenirea complicațiilor grave.

Pentru mai multe informații și un diagnostic precis, vă rugăm să consultați un medic specialist.