Sindromul de Ruminație

Sindromul de ruminație este o tulburare alimentară caracterizată prin regurgitarea repetată a alimentelor nedigerate din stomac în gură. Persoana afectată poate mesteca din nou alimentele și le poate înghiți sau le poate scuipa. Acest comportament apare de obicei după fiecare masă și poate părea lipsit de efort. Ruminația poate fi precedată de senzația de eructație/râgâială și, de obicei, nu implică greață sau efort de vomitare. În ruminație, alimentele regurgitate nu au, de obicei, un gust acru sau amar, deoarece nu au avut timp să se amestece complet cu acidul gastric și să fie digerate. Această regurgitare este un act reflex care poate fi un act învățat și intenționat sau poate fi neintenționat. Persoanele cu sindrom de ruminație nu regurgitează alimente din cauza unei afecțiuni stomacale sau pentru că se simt rău.

Prezentare generală

Ce este sindromul de ruminație?

Sindromul de ruminație (cunoscut și sub denumirea de tulburare de ruminație sau mericizm) este o tulburare de hrănire și alimentație în care alimentele nedigerate revin din stomacul unei persoane în gură (regurgitare). Odată ce alimentele sunt înapoi în gură, persoana poate mesteca din nou și le poate înghiți din nou sau le poate scuipa. Acest comportament apare de obicei după fiecare masă și poate părea lipsit de efort. Ruminația poate urma o senzație de eructație/râgâială și, de obicei, nu implică greață sau efort de vomitare. În ruminație, alimentele regurgitate nu tind să aibă un gust acru sau amar, deoarece nu au avut timp să se amestece complet cu acidul gastric și să fie digerate.

Această regurgitare este un act reflex care poate fi un act învățat și intenționat sau poate fi neintenționat. Persoanele care au sindrom de ruminație nu regurgitează alimente din cauza unei boli de stomac sau pentru că se simt bolnave.

Cine suferă de sindromul de ruminație?

Sindromul de ruminație este cunoscut de mult timp că apare la bebeluși și la persoanele cu dizabilități de dezvoltare, dar poate apărea la persoane de toate vârstele. Copiii și adulții cu niveluri ridicate de stres sau anxietate pot prezenta un risc mai mare de sindrom de ruminație.

Simptome și Cauze

Care sunt semnele și simptomele sindromului de ruminație?

Semnele și simptomele sindromului de ruminație includ:

• Regurgitarea și remestecarea alimentelor în mod regulat.
• Probleme digestive, cum ar fi indigestie și dureri de stomac.
• Probleme dentare, cum ar fi respirația urât mirositoare și cariile dentare.
• Pierdere în greutate.
• Buze crăpate.

Bebelușii care au sindrom de ruminație se pot încorda sau își pot arcui spatele (ceea ce ar putea fi, de asemenea, un semn de reflux gastroesofagian) sau pot scoate zgomote de supt cu gura.

Ce cauzează sindromul de ruminație?

Cauzele exacte ale sindromului de ruminație nu sunt cunoscute. Unele persoane pot dezvolta acest sindrom dacă au probleme emoționale sau dacă trec prin evenimente stresante.

Din punct de vedere mecanic, o explicație este că alimentele dilată stomacul, ceea ce este urmat de o creștere a presiunii abdominale și o relaxare a sfincterului esofagian inferior (joncțiunea unde esofagul [tubul alimentar de la gură] se întâlnește cu stomacul). Secvența de evenimente permite regurgitarea conținutului stomacului.

Diagnostic și Teste

Cum este diagnosticat sindromul de ruminație?

Sindromul de ruminație poate fi de obicei diagnosticat pe baza unui istoric medical și a unui examen fizic. În multe cazuri, simptomele pacientului - în special, pacientul a regurgitat, mestecat și înghițit alimente timp de cel puțin 3 luni, dar nu varsă alimentele - sunt suficiente pentru a stabili un diagnostic de sindrom de ruminație.

Oficial, conform Manualului de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale, ediția a cincea, o persoană trebuie să îndeplinească următoarele criterii pentru a fi diagnosticată cu sindromul de ruminație:

• Regurgitare repetată de alimente pe o perioadă de cel puțin 1 lună. Alimentele regurgitate pot fi remestecate, reînghițite sau scuipate.
• Regurgitarea repetată nu se datorează unei afecțiuni gastrointestinale sau altei afecțiuni medicale (de exemplu, reflux gastroesofagian, stenoză pilorică).
• Tulburarea de alimentație nu trebuie să apară numai în prezența anorexiei nervoase, bulimiei nervoase, tulburării de alimentație compulsivă sau a tulburării de aport alimentar evitant/restrictiv.
• Dacă tulburarea de alimentație apare împreună cu o altă tulburare mentală (de exemplu, dizabilitate intelectuală), simptomele trebuie să fie suficient de severe și să fie principalul motiv pentru care se solicită asistență medicală.

Medicii pot folosi teste pentru a exclude alte probleme medicale, cum ar fi blocajele. Aceste teste pot include:

• Test de golire gastrică. Măsoară cât timp este necesar pentru ca alimentele să se deplaseze de la stomac la intestinul subțire.
• Endoscopie superioară. Medicul examinează esofagul și stomacul printr-un endoscop (un tub subțire cu o cameră la capăt) introdus pe gât.
• Raze X. Oferă medicilor imagini cu interiorul esofagului și al stomacului.

Management și Tratament

Cum este tratat sindromul de ruminație?

Tratamentul principal pentru sindromul de ruminație este terapia comportamentală pentru a opri regurgitarea. Terapia comportamentală care este de obicei prescrisă pentru sindromul de ruminație este respirația diafragmatică.

Diafragma este un mușchi mare, în formă de cupolă, situat la baza plămânilor. Respirația diafragmatică este destinată să vă ajute să relaxați diafragma și să o utilizați corect în timpul respirației pentru a o întări.

Pentru a efectua respirația diafragmatică pentru a ajuta la controlul regurgitării:

1. Întindeți-vă pe spate pe o suprafață plană sau în pat, cu genunchii îndoiți și capul sprijinit. Puteți folosi o pernă sub genunchi pentru a vă sprijini picioarele.
2. Puneți o mână pe pieptul superior și cealaltă chiar sub cutia toracică. Acest lucru vă va permite să simțiți diafragma cum se mișcă în timp ce respirați.
3. Inspirați încet pe nas, astfel încât stomacul să se miște în afară împotriva mâinii dumneavoastră. Mențineți mâna de pe piept cât mai nemișcată posibil. Pentru copii, descriem acest lucru ca „respirație ca un cântăreț de operă”, cu mâna pe burtă mișcându-se în afară cu fiecare respirație lentă și mișcându-se înăuntru cu expirația.
4. Încordați mușchii stomacului, lăsându-i să cadă spre interior în timp ce expirați prin buzele strânse. Mențineți mâna de pe piept cât mai nemișcată posibil.

Cât de des ar trebui să exersez respirația diafragmatică pentru sindromul de ruminație?

Exersați acest exercițiu timp de 5 până la 10 minute, de trei până la patru ori pe zi. Puteți crește efortul exercițiului plasând o carte pe abdomen. Persoanele pot practica, de asemenea, „respirația abdominală” după fiecare îmbucătură sau masă, după cum este necesar.

Ce complicații sunt asociate cu sindromul de ruminație?

Dacă nu este tratat, sindromul de ruminație poate deteriora esofagul (tubul care duce de la gură la stomac). Alte complicații pot include:

• Jenă
• Nutriție deficitară
• Întârziere în creștere
• Dezechilibru electrolitic
• Deshidratare
• Aspirație (inhalarea alimentelor în căile respiratorii [trahee/plămâni])
• Sufocare
• Pneumonie
• Deces

Prevenție

Poate fi prevenit sindromul de ruminație?

Poate fi posibil să vă reduceți riscul de sindrom de ruminație învățând strategii de adaptare mai pozitive pentru situațiile stresante.

Perspectivă / Prognoză

Care este prognoza (perspectiva) pentru persoanele cu sindrom de ruminație?

Multe persoane cu sindrom de ruminație trăiesc vieți altfel sănătoase. Sindromul de ruminație nu afectează de obicei rutina zilnică a unei persoane.

Viața cu

Când ar trebui să sun medicul despre sindromul de ruminație?

Contactați medicul dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți semne sau simptome de sindrom de ruminație, mai ales dacă dumneavoastră/sau copilul dumneavoastră regurgitați alimente în mod regulat.

Ce întrebări ar trebui să-i pun medicului meu despre sindromul de ruminație?

Dacă aveți sindromul de ruminație, poate doriți să întrebați medicul:

• Cât de grav este sindromul de ruminație?
• Ce cauzează această afecțiune?
• Ce fel de tratament este potrivit pentru mine?

Întrebări frecvente

• Sindromul de ruminație este periculos? Dacă nu este tratat, poate duce la complicații precum malnutriție, deshidratare sau leziuni esofagiene.
• Există un tratament medicamentos pentru sindromul de ruminație? Nu există medicamente specifice pentru sindromul de ruminație, dar terapia comportamentală este eficientă.
• Cât de mult durează terapia comportamentală pentru a ameliora sindromul de ruminație? Durata terapiei variază de la o persoană la alta, dar îmbunătățirile sunt adesea observate în câteva săptămâni sau luni.

Este important să discutați cu un medic specialist dacă suspectați că dumneavoastră sau cineva apropiat suferă de sindromul de ruminație. Acesta poate oferi un diagnostic precis și un plan de tratament adecvat.