Sindromul de Realimentare
Sindromul de realimentare poate apărea atunci când o persoană subnutrită începe să se hrănească din nou. Dacă alimentele sunt introduse prea repede, pot apărea complicații grave. Acest lucru se întâmplă din cauza modului în care corpul nostru se schimbă atunci când este privat de nutrienți. Când începem realimentarea, trebuie să se schimbe înapoi, dar este posibil să nu aibă resursele de care are nevoie.
Sindromul de Realimentare
Sindromul de realimentare se poate manifesta în multe moduri în organism.
Ce este sindromul de realimentare?
Sindromul de realimentare poate apărea atunci când o persoană subnutrită începe să se hrănească din nou. Subnutrit înseamnă că organismul este privat de nutrienți. Când organismul încearcă să metabolizeze din nou nutrienții, pot apărea modificări severe – legate de deficiențe de electroliți – în chimia corpului. Acestea pot provoca complicații periculoase, afectând mușchii, plămânii, inima și creierul.
Pe cine afectează sindromul de realimentare?
Sindromul de realimentare poate afecta pe oricine a început realimentarea după ce a fost subnutrit. Dacă nu ați mâncat suficient, ați putea fi subnutrit. Anumite afecțiuni medicale pot provoca, de asemenea, malnutriție. Acestea vă pot afecta apetitul sau capacitatea de a absorbi nutrienții din alimente. Unii factori de risc pentru malnutriție și sindrom de realimentare includ:
- Pierdere recentă a mai mult de 10% din greutatea corporală.
- Deprivare alimentară timp de mai mult de șapte zile, cu dovezi de stres și epuizare.
- Tulburări de alimentație, cum ar fi anorexia nervoasă și bulimia nervoasă.
- Tulburări de malabsorbție, cum ar fi pancreatita cronică și bolile inflamatorii intestinale.
- Nutriție parenterală pe termen lung (alimentare printr-o linie intravenoasă).
- Cancer și chimioterapie.
- Diabet necontrolat.
- Consum cronic de alcool.
- Utilizarea cronică excesivă a antiacidelor sau diureticelor.
Cum apare sindromul de realimentare?
Când corpul dumneavoastră este înfometat de nutrienți, face anumite modificări pentru a se adapta. Își schimbă metabolismul – modul în care transformă alimentele în energie. În loc de carbohidrați din alimente, corpul dumneavoastră își metabolizează propria grăsime și mușchi. Metabolismul încetinește, de asemenea. Rata metabolică bazală – câtă energie consumați în repaus – se reduce cu până la 20%.
Acest tip de metabolism necesită mai puține resurse. Nu folosește micronutrienți – vitamine, minerale și electroliți – așa cum o face metabolismul normal. Dar, când începe realimentarea, începe și metabolismul normal al carbohidraților. Corpul dumneavoastră caută adânc în rezervele sale micronutrienții de care are nevoie pentru a face treaba. Dacă rezervele dumneavoastră sunt prea mici, acum veți simți efectele.
Care este cauza sindromului de realimentare?
Este cauzat de rezerve scăzute de anumiți micronutrienți din corpul dumneavoastră. Rezervele dumneavoastră sunt scăzute atunci când ați fost subnutrit. Cei mai comuni nutrienți implicați sunt fosforul, potasiul și magneziul. Când începeți realimentarea, celulele dumneavoastră au nevoie de acești electroliți pentru a metaboliza alimentele. Acest lucru provoacă o schimbare severă în chimia corpului dumneavoastră.
Electroliții pe care îi aveți se deplasează rapid din sânge în celule. Dar, pentru că nu aveți suficienți, această schimbare lasă niveluri scăzute ale acestora în sânge. Nivelurile scăzute de electroliți în sânge se numesc „deficiențe”. Acestea dezechilibrează chimia corpului dumneavoastră. Deficiențele de electroliți cauzează numeroasele complicații care pot apărea în sindromul de realimentare.
Care sunt simptomele sindromului de realimentare?
Sindromul de realimentare se poate manifesta într-o varietate de moduri. Cea mai comună formă este deficiența acută de fosfat. Dar și alte deficiențe și dezechilibre pot contribui.
Deficiența de fosfat
Deficiența de fosfor (hipofosfatemia) este cea mai comună caracteristică a sindromului de realimentare. Deficiența de fosfat afectează procesele celulare din întregul corp. Poate provoca:
- Slăbiciune musculară.
- Dificultăți de respirație.
- Vedere dublă.
- Probleme de înghițire.
- Convulsii.
- Comă.
- Cardiomiopatie (slăbiciune a inimii).
Dacă aveți simptome severe, deficiența de fosfat poate provoca insuficiență organică, care poate fi fatală.
Deficiența de magneziu
Magneziul este un factor important în metabolism. Deficiența de magneziu (hipomagneziemia) afectează fiecare organ din corpul dumneavoastră. Poate arăta ca:
- Greață și vărsături.
- Anorexie.
- Tremor.
- Spasme musculare.
- Convulsii.
- Comă.
- Ischemie cardiacă.
- Ritmuri cardiace anormale (aritmie).
Deficiența de potasiu
Deficiența ușoară de potasiu (hipokaliemia) poate să nu provoace simptome. Dar o deficiență mai severă poate duce la:
- Slăbiciune musculară.
- Crampe musculare.
- Oboseală.
- Constipație severă din cauza mișcărilor intestinale paralizate.
- Aritmie.
- Insuficiență respiratorie.
Deficiența de tiamină (vitamina B1)
Deficiența de tiamină este declanșată în special de realimentarea cu carbohidrați. Poate duce la simptome neurologice severe, inclusiv:
- Delir.
- Probleme de vedere.
- Hipotermie.
- Ataxie (probleme de echilibru și coordonare).
- Amnesie.
- Confabulație (crearea de amintiri false).
Tulburări ale fluidelor corporale
Modificările metabolice pot afecta echilibrul de sodiu și apă din corpul dumneavoastră. În realimentare, acest lucru poate duce fie la supraîncărcare cu lichide, fie la deshidratare. Acest lucru poate provoca:
- Hipotensiune arterială (tensiune arterială scăzută).
- Spasme musculare.
- Edem pulmonar (lichid în plămâni).
- Disfuncție renală.
- Insuficiență cardiacă congestivă (cardiacă).
- Convulsii.
Probleme cu zahărul din sânge
Reintroducerea glucozei în timpul realimentării poate duce la hiperglicemie (zahăr ridicat în sânge). Acest lucru poate duce la:
- Durere de cap.
- Vedere încețoșată.
- Urinare frecventă.
- Oboseală.
Cum este diagnosticat sindromul de realimentare?
În timpul realimentării, echipa dumneavoastră medicală vă va verifica semnele vitale. Dacă apar anomalii sau simptome, acestea vor investiga, efectuând o analiză de sânge. Acest lucru îi va ajuta să identifice dezechilibrele specifice pe care le aveți și cât de severe sunt acestea.
Cum este tratat sindromul de realimentare?
Înainte de a începe realimentarea, furnizorii dumneavoastră de servicii medicale vă vor face o analiză de sânge. Vă vor măsura nivelurile de electroliți pentru a identifica orice deficiențe. Apoi, vor construi micronutrienții lipsă în formula dumneavoastră nutrițională. Ideea este să înlocuiți mai întâi micronutrienții lipsă. Apoi, corpul dumneavoastră va fi mai bine pregătit să metabolizeze carbohidrații.
Dar, deficiențele de electroliți nu vor apărea întotdeauna în analiza inițială a sângelui. Deoarece realimentarea nu a început încă, corpul dumneavoastră nu știe încă că va avea nevoie de acei electroliți. Marea deplasare a electroliților din sânge în celule nu s-a întâmplat încă. Din acest motiv, uneori deficiențele nu apar decât după ce a început realimentarea.
Echipa dumneavoastră medicală va continua să vă monitorizeze pentru simptome. De asemenea, vă vor măsura zilnic nivelurile de electroliți. Sindromul de realimentare apare de obicei în primele cinci zile de realimentare. Dacă apar simptome, echipa dumneavoastră medicală vă va încetini realimentarea. Vor reduce carbohidrații din formula dumneavoastră. Este posibil să vă înlocuiască nutrienții lipsă printr-o linie intravenoasă în fluxul sanguin.
Cât de curând mă voi simți mai bine după tratament?
Când furnizorul dumneavoastră de servicii medicale recunoaște sindromul de realimentare, îl poate corecta imediat. Dar procesul de realimentare durează mai mult. Poate dura câteva săptămâni pentru a trata deficiențele originale de micronutrienți.
Cum pot reduce riscul de sindrom de realimentare?
Nu este întotdeauna posibil să evitați necesitatea realimentării, dar puteți lua anumite măsuri de precauție.
Dacă aveți o afecțiune cronică care provoacă malnutriție, aveți grijă să o tratați. Furnizorul dumneavoastră de servicii medicale vă poate recomanda suplimente, cum ar fi vitamine și minerale, pentru a vă ajuta să înlocuiți nutrienții lipsă.
Dacă vă angajați într-un post prelungit, este o idee bună să faceți acest lucru sub supraveghere medicală.
Nu folosiți excesiv alcoolul, drogurile sau medicamentele eliberate pe bază de rețetă. Dacă utilizați oricare dintre acestea în mod regulat, consultați-vă cu furnizorul dumneavoastră de servicii medicale pentru un control general și analize de sânge.
Puteți supraviețui sindromului de realimentare?
Complicațiile sindromului de realimentare pot duce la deces, dar de obicei sunt mai puțin severe. Odată ce echipa dumneavoastră medicală corectează dezechilibrele implicate, majoritatea simptomelor sunt reversibile.
Sindromul de realimentare este o complicație a tratamentului pentru malnutriție. Aceasta este deja o afecțiune stresantă pentru corpul dumneavoastră. Poate părea contraintuitiv, dar prea multă vindecare prea repede poate fi dăunătoare. Realimentarea este un proces delicat și complex. În mod ideal, ar trebui să fie supravegheat medical. În timpul realimentării medicale, echipa dumneavoastră medicală vă va monitoriza îndeaproape. Vor lucra pentru a preveni sindromul de realimentare și vor fi pregătiți să-l gestioneze dacă este necesar.
Întrebări frecvente
- Cât durează recuperarea după sindromul de realimentare? Recuperarea completă poate dura de la câteva săptămâni la luni, în funcție de severitatea sindromului și de starea generală de sănătate a pacientului.
- Ce analize sunt necesare pentru a monitoriza sindromul de realimentare? Se monitorizează electroliții serici (fosfor, potasiu, magneziu, calciu), glicemia, funcția renală și echilibrul hidro-electrolitic.
- Ce complicații pot apărea dacă sindromul de realimentare nu este tratat corect? Complicațiile pot include aritmii cardiace, insuficiență respiratorie, edem pulmonar, convulsii, comă și, în cazuri severe, deces.
Notă: Informațiile prezentate aici sunt destinate doar scopurilor informative și nu trebuie considerate sfaturi medicale. Vă rugăm să consultați un medic specialist pentru diagnostic și tratament.