Sindromul de Liză Tumorală
Sindromul de liză tumorală este un grup de afecțiuni potențial letale care pot apărea la câteva ore după tratamentul cancerului. Sindromul de liză tumorală poate deveni rapid o urgență medicală. Furnizorii de servicii medicale tratează sindromul de liză tumorală cu medicamente și hidratare intravenoasă. Este important ca furnizorii de servicii medicale să se concentreze pe prevenirea sindromului de liză tumorală înainte ca acesta să apară.
Sindromul de Liză Tumorală
Sindromul de liză tumorală (SLT) este o complicație severă ce poate apărea în tratamentul cancerului. Este caracterizat prin eliberarea rapidă în sânge a conținutului celulelor tumorale distruse, ducând la dezechilibre electrolitice și insuficiență renală acută. Recunoașterea precoce și managementul adecvat sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor severe și îmbunătățirea prognosticului pacientului.
Prezentare Generală
Ce este sindromul de liză tumorală?
Sindromul de liză tumorală este un grup de afecțiuni potențial letale care pot apărea la câteva ore după tratamentul cancerului. Sindromul de liză tumorală apare rapid și poate deveni rapid o urgență medicală. Furnizorii de servicii medicale tratează sindromul de liză tumorală cu medicamente și hidratare intravenoasă.
Însă furnizorii de servicii medicale pot preveni sindromul de liză tumorală. Aceștia fac acest lucru știind cine poate prezenta un risc crescut și folosind măsuri preventive pentru a reduce acest risc.
Cum afectează sindromul de liză tumorală corpul?
Liza tumorală are loc atunci când celulele canceroase, sub presiunea chimioterapiei și a altor tratamente împotriva cancerului, se dezintegrează și inundă fluxul sanguin cu substanțe chimice și toxine mai repede decât poate corpul să scape de ele. Sindromul de liză tumorală este un grup de afecțiuni care afectează inima, rinichii și mușchii. Aceste afecțiuni sunt:
- Hiperuricemie (acid uric crescut): Acidul uric crescut poate depune cristale de acid uric în rinichi, provocând disfuncție și insuficiență renală.
- Hiperfosfatemie (fosfor crescut): Nivelurile ridicate de fosfor afectează funcția rinichilor.
- Hiperkaliemie (potasiu crescut): Potasiul crescut poate provoca greață, vărsături și diaree. De asemenea, poate modifica ritmul cardiac și ritmul inimii și poate provoca atacuri de cord.
- Uremie: Uremia apare atunci când rinichii nu mai filtrează toxinele din sânge. Uremia provoacă probleme grave la nivelul oaselor, mușchilor, inimii și vaselor de sânge.
- Hipocalcemie: Nivelurile scăzute de calciu pot provoca modificări ale ritmului cardiac, crampe musculare, confuzie, amorțeală și furnicături (parestezie) și potențial stop cardiac și deces.
Este sindromul de liză tumorală o urgență?
Da, sindromul de liză tumorală este o urgență medicală care necesită tratament imediat.
Cine poate fi afectat de sindromul de liză tumorală?
Nu toți cei tratați pentru cancer vor dezvolta sindromul de liză tumorală. Dacă primiți tratament pentru cancer, întrebați medicul specialist despre riscul de a dezvolta această afecțiune. Sindromul de liză tumorală afectează cel mai adesea persoanele care primesc chimioterapie pentru următoarele tipuri de cancer:
- Leucemie limfocitară acută.
- Limfom non-Hodgkin agresiv, inclusiv limfomul Burkitt și limfomul difuz cu celule B mari.
- Leucemie mieloidă acută (LMA).
- Leucemie limfoblastică acută cu celule B (LAL).
- Cancer pulmonar cu celule mici.
Sindromul de liză tumorală este mai puțin frecvent asociat cu:
- Limfom anaplazic cu celule mari. Acesta este un cancer rar, cu evoluție lentă, al sistemului imunitar.
- Leucemie limfocitară cronică (LLC).
- Neuroblastom.
- Cancer de sân.
- Sarcom de țesuturi moi.
- Meduloblastom.
- Carcinom cu celule Merkel.
Ce alți factori pot provoca sindromul de liză tumorală?
Furnizorii de servicii medicale cunosc unele afecțiuni sau probleme medicale care cresc șansele oamenilor de a dezvolta sindromul de liză tumorală. Dacă cineva are următoarele afecțiuni sau probleme, furnizorii de servicii medicale iau măsuri suplimentare înainte de administrarea chimioterapiei. Factorii care pot crește riscul unei persoane de a dezvolta sindromul de liză tumorală includ:
- Număr mare de leucocite.
- Nivel ridicat de acid uric în sânge.
- Probleme renale.
- Deshidratare.
- Cancer în stadiu avansat.
- Tumori mari.
Puteți avea sindromul de liză tumorală fără a face chimioterapie?
Da, dar astfel de cazuri sunt foarte rare. Când se întâmplă acest lucru, furnizorii de servicii medicale numesc afecțiunea sindrom de liză tumorală spontan.
Simptome și Cauze
Care sunt simptomele sindromului de liză tumorală?
Sindromul de liză tumorală se dezvoltă de obicei în decurs de 12 până la 72 de ore după chimioterapie. Simptomele includ:
- Greață și vărsături.
- Diaree.
- Modificări ale cantității de urină pe care o produceți.
- Slăbiciune și letargie.
- Sânge în urină (hematurie).
- Convulsii.
- Crampe musculare.
- Leșin (sincopă).
- Bătăi neregulate ale inimii.
- Tensiune arterială scăzută (hipotensiune arterială).
- Dureri articulare.
Ce cauzează sindromul de liză tumorală?
Sindromul de liză tumorală apare atunci când tratamentul cancerului ucide rapid celulele canceroase. Când se întâmplă acest lucru, celulele canceroase moarte își varsă conținutul în fluxul sanguin.
În mod normal, rinichii filtrează și elimină aceste substanțe. Dar, dacă tratamentul dumneavoastră împotriva cancerului ucide rapid un număr mare de celule canceroase, rinichii dumneavoastră sunt copleșiți de un flux toxic de substanțe chimice și se opresc, ceea ce permite acumularea de toxine.
Diagnostic și Teste
Cum diagnostichează furnizorii de servicii medicale sindromul de liză tumorală?
Furnizorii de servicii medicale se concentrează pe prevenirea sindromului de liză tumorală, monitorizând cu atenție sângele și urina pentru semne că rinichii dumneavoastră nu elimină toxinele.
Management și Tratament
Care este tratamentul pentru sindromul de liză tumorală?
Prima prioritate a furnizorilor de servicii medicale este prevenirea sindromului de liză tumorală. Aceștia fac acest lucru identificând cine ar putea prezenta un risc crescut, și apoi iau măsuri pentru a preveni sindromul de liză tumorală — și, dacă este necesar, îl tratează rapid.
Prevenire
- Hidratare intravenoasă (IV) pentru a menține urina curgând și eliminând toxinele.
- Medicamente pentru a împiedica formarea cristalelor în rinichi.
Tratament
- Diuretice pentru a crește frecvența cu care urinați.
- Medicamente pentru a elimina potasiul și fosforul suplimentar.
- Medicamente pentru a sparge cristalele care s-au format în rinichi.
- Dializă pentru a elimina toxinele.
Perspectivă / Prognoză
Puteți supraviețui sindromului de liză tumorală?
Da, aproape 90% dintre persoanele care au sindromul de liză tumorală supraviețuiesc.
Viața cu
Ce se întâmplă după ce sunt tratat pentru sindromul de liză tumorală?
Sindromul de liză tumorală vă poate afecta rinichii. Dacă ați avut sindromul de liză tumorală, întrebați medicul specialist dacă veți avea nevoie de tratament continuu sau suplimentar până când rinichii dumneavoastră își revin.
Cancerul este o boală complexă, iar tratamentul este în continuă evoluție. Este esențial ca pacienții și familiile acestora să discute deschis cu medicul curant pentru a înțelege riscurile și beneficiile fiecărei opțiuni terapeutice.
Întrebări frecvente
- Ce se întâmplă dacă nu tratez sindromul de liză tumorală? Netratat, sindromul de liză tumorală poate duce la insuficiență renală, aritmii cardiace severe, convulsii și, în cazuri extreme, deces.
- Cât durează recuperarea după sindromul de liză tumorală? Durata recuperării variază în funcție de severitatea sindromului și de funcția renală a pacientului. Recuperarea completă a funcției renale poate dura săptămâni sau luni.
- Pot preveni sindromul de liză tumorală? Riscul de sindrom de liză tumorală poate fi redus prin hidratare adecvată, administrarea de medicamente care scad nivelul acidului uric (de exemplu, allopurinol, rasburicase) și monitorizarea atentă a electroliților.
Notă importantă: Informațiile prezentate aici sunt destinate unui scop informativ general și nu înlocuiesc sfatul medical profesional. Vă rugăm să consultați întotdeauna un medic specialist pentru diagnostic și tratament.