Sindromul de Aspirație a Meconiului

Prezentare Generală

Ce este sindromul de aspirație a meconiului?

Sindromul de aspirație a meconiului (SAM sau aspirația meconiului) apare atunci când un copil are probleme de respirație deoarece meconiul a ajuns în plămânii săi chiar înainte sau în timpul nașterii. Meconiul este o substanță vâscoasă care devine primul scaun al bebelușului. Dacă bebelușul elimină meconiu înainte de naștere, este posibil să îl inhaleze. Inhalarea meconiului poate bloca sau irita căile respiratorii ale bebelușului, poate deteriora țesutul pulmonar și poate bloca surfactantul (substanța care ajută la deschiderea plămânilor bebelușului la naștere). SAM poate provoca probleme respiratorii și, în cazuri rare, poate pune viața în pericol.

Ce este meconiul?

Meconiul este primul scaun al bebelușului. Este gros, lipicios și asemănător cu gudronul și este format din celule, mucus, păr, bilă și alte materiale. Bebelușii elimină, de obicei, meconiu în primele 48 de ore de la naștere. În unele cazuri, bebelușii vor elimina meconiu în timpul travaliului și al nașterii, expunându-i riscului de a aspira (sau inhala) substanța lipicioasă.

De ce este periculoasă aspirația meconiului?

Meconiul are o textură groasă și lipicioasă. Este atât de lipicios încât este adesea greu de îndepărtat de pe fundul bebelușului cu un șervețel. Imaginați-vă această substanță în plămânii unui nou-născut. Se poate bloca în interiorul căilor respiratorii ale bebelușului, împiedicând plămânii să se umfle și privându-l de aer.

Cât de frecvent este sindromul de aspirație a meconiului?

Meconiul este eliminat în lichidul amniotic în 12% până la 20% din toate nașterile. Acesta este denumit lichid amniotic meconial. Lichidul amniotic meconial este mai frecvent la bebelușii născuți la termen (40 de săptămâni de gestație) sau post-termen (după 42 de săptămâni de gestație). Doar 2% până la 10% dintre bebelușii născuți prin lichid amniotic meconial dezvoltă SAM.

Simptome și Cauze

Care sunt simptomele aspirației meconiului?

Inhalarea sau aspirarea meconiului poate fi periculoasă. Unele dintre cele mai frecvente semne că bebelușul a aspirat meconiu sunt:

• Dificultate la respirație.
• Ritm cardiac lent.
• Culoare albastră a pielii (cianoză).
• Respirație rapidă.
• Geamăt.
• Retracții toracice.
• Limbă moale.

Ce cauzează aspirația meconiului?

Aspirația meconiului poate apărea din mai multe motive, dar stresul este cel mai frecvent. Exemple de stres ar putea fi o infecție sau niveluri scăzute de oxigen. Stresul îl face pe bebeluș să ia guri mari și adânci de aer. Această inspirație puternică îi face să inhaleze lichid amniotic adânc în plămâni. Dacă lichidul amniotic conține meconiu, meconiul ajunge în plămâni. Meconiul aspirat le umple căile respiratorii, îngreunând respirația.

Care sunt semnele lichidului amniotic meconial?

Lichidul amniotic care conține meconiu va apărea verde-maroniu atunci când sacul amniotic se rupe. Bebelușii expuși la lichid amniotic meconial pot avea pielea și unghiile galbene la naștere. Personalul medical știe la ce să se uite și este antrenat să detecteze aspirația meconiului.

Ce se întâmplă când un bebeluș înghite meconiu?

Înghițirea meconiului este OK. Un făt exersează înghițirea bând lichid amniotic. Deci, dacă elimină cantități mici de meconiu și îl înghit, nu este un motiv de îngrijorare. Pe de altă parte, inhalarea meconiului în plămâni poate fi periculoasă.

Diagnostic și Teste

Cum este diagnosticat sindromul de aspirație a meconiului?

Dacă personalul medical detectează meconiu în lichidul amniotic, va urmări semnele de aspirație după ce bebelușul s-a născut. Doar pentru că bebelușul elimină meconiu înainte de naștere nu înseamnă că îl va inhala. Urmărirea atentă a bebelușului pentru semne de detresă este primul pas în diagnosticarea SAM. Personalul medical poate asculta pieptul bebelușului și poate face o radiografie toracică.

Ce teste sunt utilizate pentru a diagnostica sindromul de aspirație a meconiului?

O radiografie toracică este cel mai frecvent test utilizat pentru a diagnostica SAM. Rezultatele vor arăta lichid în plămânii bebelușului. Medicii pot utiliza, de asemenea, teste de gaze sanguine pentru a verifica nivelurile de oxigen și dioxid de carbon și pentru a confirma diagnosticul.

Management și Tratament

Care este tratamentul pentru sindromul de aspirație a meconiului?

Tratamentul pentru SAM depinde de volumul și consistența meconiului și de gradul de detresă respiratorie pe care o prezintă bebelușul. Dacă bebelușul se naște plângând și activ, tratamentul este de obicei inutil.

Primul tratament pentru SAM este aspirația. Personalul medical va îndepărta meconiul din gura, nasul și gâtul bebelușului folosind o seringă cu bulb. Pot introduce un tub pe gâtul bebelușului pentru a îndepărta meconiu suplimentar din căile respiratorii. Dacă bebelușul are încă probleme de respirație, îi pot pune o mască de față cu oxigen.

Un bebeluș cu SAM poate avea nevoie să rămână în unitatea de terapie intensivă neonatală (UTIN) pentru monitorizare atentă și tratament mai avansat. Aceasta ar putea include:

• Utilizarea unui ventilator.
• Surfactant sau antibiotice pentru a deschide plămânii și a elimina orice infecție.
• Oxigenare cu membrană extracorporală (ECMO).
• Un încălzitor radiant pentru a ajuta la controlul temperaturii bebelușului.
• Presiune pozitivă continuă în căile respiratorii (CPAP).

Prevenție

Puteți preveni aspirația meconiului?

Nu, nu puteți împiedica bebelușul să aspire meconiu. Cel mai bun lucru pe care îl poate face personalul medical este să monitorizeze lichidul amniotic pentru meconiu și să urmărească detresa fetală. Detectarea timpurie și rapidă a aspirației poate preveni aspirația severă. Unii factori de risc pentru SAM includ:

• Sarcina post-termen (42 de săptămâni).
• Diabetul sau hipertensiunea arterială.
• Travaliu prelungit sau dificil.
• Scăderea oxigenului la făt în timpul sarcinii.
• Restricție de creștere fetală (RCF).

Prognoză

Care sunt complicațiile sindromului de aspirație a meconiului?

Complicațiile pe termen lung ale SAM sunt rare. De obicei, afecțiunea este gestionată și tratată în câteva zile. Nou-născuții cu SAM prezintă un risc ușor mai mare pentru:

• Pneumonie.
• Astm.
• Hipertensiune pulmonară a nou-născutului (HTPN).
• Colaps pulmonar (pneumotorax).
• Hipoxie.

Majoritatea bebelușilor care aspiră meconiu nu dezvoltă SAM. Pentru cei care o fac, doar o cantitate mică va dezvolta afecțiuni. SAM este foarte tratabil, mai ales dacă este detectat precoce și rapid.

Cât durează recuperarea după sindromul de aspirație a meconiului?

Majoritatea bebelușilor se recuperează după aspirația meconiului în câteva ore. În cazuri grave, un bebeluș poate avea nevoie de timp suplimentar în UTIN sau se poate baza pe oxigen suplimentar timp de câteva zile sau săptămâni.

Sindromul de aspirație a meconiului este o afecțiune gravă, dar tratabilă la nou-născuți. Furnizorul dumneavoastră de servicii medicale va verifica lichidul amniotic pentru meconiu atunci când bebelușul se naște. Dacă nou-născutul dumneavoastră prezintă semne de detresă, medicul dumneavoastră va îndepărta meconiul din nasul și gâtul bebelușului. Complicațiile sunt rare atunci când aspirația meconiului este depistată precoce și tratată rapid. Majoritatea bebelușilor se vindecă în câteva zile și nu au efecte secundare pe termen lung ale aspirației meconiului. Amintiți-vă, majoritatea bebelușilor cu meconiu în lichidul amniotic nu vor face sindrom de aspirație a meconiului.

Întrebări frecvente

• Este sindromul de aspirație a meconiului o afecțiune gravă? În timp ce poate fi înfricoșător, majoritatea bebelușilor se recuperează complet, mai ales cu detectare și tratament rapid.
• Cum știu dacă bebelușul meu are sindromul de aspirație a meconiului? Medicii vor monitoriza atent bebelușul pentru dificultăți de respirație și alte semne imediat după naștere, mai ales dacă lichidul amniotic era meconial.
• Ce se întâmplă dacă bebelușul meu are nevoie de UTIN? UTIN oferă îngrijire specializată și monitorizare pentru nou-născuți, asigurând accesul bebelușului dumneavoastră la cel mai bun tratament posibil.

Este important să discutați orice îngrijorare cu un medic specialist pentru o evaluare adecvată și un plan de tratament personalizat.