Sindromul Boerhaave

Prezentare generală

Ce este sindromul Boerhaave?

Sindromul Boerhaave este o ruptură a esofagului cauzată de un stres enorm. Se întâmplă atunci când vărsăturile puternice sau efortul excesiv determină despicarea peretelui esofagului. Medicii specialiști numesc aceasta o "ruptură de efort" sau "ruptură spontană" pentru a o distinge de rupturile cauzate de leziuni directe ale esofagului. Sindromul Boerhaave este o cauză mai puțin frecventă a rupturii esofagiene, afectând aproximativ 0,0003% din populație. Reprezintă 15% din toate rupturile traumatice ale esofagului.

Care este diferența dintre sindromul Boerhaave și sindromul Mallory Weiss?

O fisură Mallory Weiss este o ruptură în mucoasa interioară a esofagului. La fel ca sindromul Boerhaave, apare și după vărsături puternice sau efort, și ambele sunt asociate cu consumul excesiv de alcool. O fisură Mallory Weiss vă va face să vărsați sânge, dar nu rupe complet esofagul. Sindromul Boerhaave, pe de altă parte, rupe întreaga grosime a peretelui esofagului. Aceasta se mai numește și ruptură transmurală. O ruptură transmurală va necesita probabil reparații de urgență, iar repararea acesteia poate fi o chestiune de viață sau de moarte.

Ce se întâmplă când esofagul se despică?

O fisură în esofag este o urgență și poate fi fatală. Asta pentru că esofagul, ca parte a tractului gastro-intestinal, este conceput pentru a transporta substanțe care sunt toxice pentru restul corpului. Dacă particule de alimente, bacterii și substanțe chimice digestive se scurg din esofag în piept sau abdomen, poate rezulta o infecție gravă. Infecția care intră în fluxul sanguin sistemic poate duce la septicemie și sepsis, o reacție care pune viața în pericol și care poate include șoc, insuficiență multiplă de organe și moarte.

Pe cine afectează sindromul Boerhaave?

Poate afecta pe oricine, dar este mai frecvent la bărbați și la persoanele cu vârsta peste 50 de ani. Până la 80% dintre cei afectați sunt bărbați de vârstă mijlocie. Este mai frecvent la persoanele care beau mult.

Simptome și cauze

Care sunt simptomele sindromului Boerhaave?

• Durere toracică bruscă și severă.
• Greață și vărsături.
• Durere sau tuse la înghițire.
• Respirație scurtă și rapidă.
• Umflături în țesuturile cavității toracice cu aer sau lichid.
• Abdomen dur, rigid.
• Semne de infecție, cum ar fi febră și transpirații.

Cât de dureros este sindromul Boerhaave?

Durerea este severă – unii spun excruciantă – și localizată vag în jurul locului rupturii. Aceasta se află cel mai adesea în treimea inferioară a esofagului, care trece prin partea de jos a cavității toracice și partea superioară a cavității abdominale. Dar ar putea fi mai sus. De asemenea, poate radia în spate sau în umăr.

Care sunt posibilele complicații ale sindromului Boerhaave?

• Inflamație și umflare în cavitatea toracică.
• O acumulare de puroi în cavitatea toracică (empiem).
• Aer prins în cavitatea toracică sau în țesuturile de sub piele.
• O acumulare de lichid în mucoasa cavității toracice (revărsat pleural).
• Sindromul de detresă respiratorie acută (ARDS).
• Septicemie, sepsis și șoc.

Ce cauzează sindromul Boerhaave?

Se pare că sunt implicați doi factori. Unul este o acumulare de presiune în interiorul esofagului din cauza unui efort extraordinar. Celălalt este o acumulare de presiune negativă în afara esofagului atunci când sfincterul esofagian superior (mușchiul cricofaringian) nu reușește să se relaxeze ca răspuns la presiune.

Cea mai frecventă cauză a efortului în sindromul Boerhaave este vărsătura puternică sau repetată. Alte cauze posibile includ nașterea, convulsiile, haltere și ingerarea a ceva caustic sau coroziv.

În mod normal, în aceste circumstanțe, semnalele nervoase ar fi trebuit să declanșeze relaxarea mușchiului cricofaringian pentru a elibera presiunea internă. Dar, în sindromul Boerhaave, această coordonare neuromusculară eșuează dintr-un anumit motiv.

Consumul de alcool poate provoca ruptura esofagului?

Consumul excesiv de alcool este cu siguranță un factor de risc. Prezentarea clasică a sindromului Boerhaave urmează episoadelor repetate de vărsături după consumul excesiv de alimente și/sau alcool. Tulburarea legată de consumul de alcool pregătește terenul, la fel ca mâncatul compulsiv și bulimia.

Alți posibili factori de risc includ tulburări esofagiene subiacente, cum ar fi esofagita și esofagita eozinofilică, esofagul Barrett și boala ulcerului peptic. Cu toate acestea, majoritatea persoanelor afectate de sindromul Boerhaave au un esofag normal.

Diagnostic și teste

Cum este diagnosticat sindromul Boerhaave?

Sindromul Boerhaave poate fi dificil de diagnosticat, iar diagnosticarea la timp este importantă. Este mai ușor atunci când se prezintă cu triada clasică de simptome cunoscută sub numele de triada Mackler. Acestea includ vărsături severe sau repetate, apariția bruscă a durerii în piept și emfizem subcutanat – o afecțiune în care aerul este prins în țesuturile de sub piele. Acest ultim simptom este deosebit de grăitor despre o ruptură esofagiană.

Dar nu toate cazurile se prezintă cu simptomele clasice. Ruptura poate apărea într-o locație neobișnuită, ducând la durere într-o zonă neobișnuită, cum ar fi gâtul sau claviculele. Poate apărea din cauze mai puțin frecvente decât vărsăturile sau poate veni cu efecte secundare neobișnuite. O radiografie toracică standard ar putea oferi câteva indicii, dar va fi nevoie de un test imagistic mai sensibil pentru a diagnostica afecțiunea.

Ce tip de radiologie este utilizat pentru diagnosticarea sindromului Boerhaave?

• Esofagogramă: O radiografie fluoroscopică cu substanță de contrast (esofagogramă) este de obicei prima alegere atunci când medicul specialist suspectează sindromul Boerhaave, deoarece este rapidă și neinvazivă, cu un nivel ridicat de acuratețe. Pentru acest test, veți înghiți o soluție cu o substanță de contrast solubilă în apă, care va evidenția interiorul esofagului în radiografie. Dacă aveți o ruptură, vor putea vedea unde se scurge substanța de contrast.
• Tomografie computerizată (CT): O scanare CT este o alegere alternativă dacă esofagograma nu funcționează pentru dumneavoastră sau dacă medicul specialist trebuie să vadă organele din jur în mai multe detalii. Nu va arăta locația exactă a rupturii, dar poate găsi cantități mici de substanță de contrast scursă și aer din esofag în țesuturile din jur. De asemenea, este utilizată pentru a localiza acumulările de lichide scurse în cavitățile toracice și abdominale care vor trebui drenate.

Management și tratament

Cum este tratat sindromul Boerhaave?

Tratamentul urmează acești pași:

• Lichide intravenoase (IV): Majoritatea oamenilor au nevoie de resuscitare imediată cu lichide intravenoase din cauza pierderii generale de volum.
• Antibiotice: Un spectru larg de antibiotice va fi administrat intravenos pentru a controla infecția.
• Consultație chirurgicală: Intervenția chirurgicală este standardul de îngrijire pentru majoritatea oamenilor. Unele rupturi mici, conținute, se pot califica pentru observație și antibiotice IV sau tratament prin endoscopie. Dar, în aceste cazuri, medicii specialiști vor dori în continuare să aibă un plan de rezervă chirurgical.
• Reparație chirurgicală: În mod ideal, ruptura ar trebui reparată direct în decurs de 24 de ore. În funcție de starea dumneavoastră, chirurgul dumneavoastră poate fi capabil să utilizeze o tehnică chirurgicală minim invazivă, cum ar fi chirurgia toracoscopică video-asistată (VATS). Unele cazuri de urgență pot necesita gestionarea prin toracotomie deschisă pentru a permite accesul rapid și amănunțit la întreaga cavitate toracică.
• Drenaj/debridare: Pe lângă repararea directă a rupturii, orice colecții de lichide infectate din cavitate vor trebui drenate și sterilizate, iar orice țesut infectat sau necrotic (mort) va trebui îndepărtat. În unele cazuri severe, acest lucru poate însemna îndepărtarea unei părți din esofag.
• Management avansat: Atunci când intervenția chirurgicală nu este posibilă în decurs de 24 de ore de la ruptură, repararea directă poate să nu funcționeze. Marginile plăgii pot fi început să se rigidizeze sau să se destrame. În acest caz, chirurgul dumneavoastră ar putea fi nevoit să îndepărteze o parte sau întregul esofag (esofagectomie). Dacă aveți nevoie de un înlocuitor al esofagului, puteți avea unul după șase săptămâni.
• Nutriție alternativă: În timp ce esofagul dumneavoastră se vindecă, nu veți putea să-l folosiți pentru a înghiți alimente, așa că veți avea nevoie de o modalitate alternativă de hrănire. Aceasta ar putea fi prin tub sau prin venă.

Prognoză

Care este prognoza pentru o persoană cu sindrom Boerhaave?

Diagnosticul și tratamentul precoce sunt esențiale pentru a evita complicațiile infecției, inclusiv decesul. Cei care sunt tratați în decurs de 24 de ore au o prognoză bună și o rată de supraviețuire de 75%. După 24 de ore, șansa de deces este mai mare de 50%, iar după 48 de ore este de 90%. Rata generală a mortalității este de aproximativ 35%. Cei care sunt tratați cu succes la timp se pot vindeca complet, dar recuperarea poate dura câteva luni.

O notă de la spital:

Sindromul Boerhaave este o anomalie rară, dar care te pune pe gânduri. Poate lovi brusc și fără precedent – deși consumul cronic de alcool este un precedent clar pe care îl putem evita. Nu înțelegem totul despre sindromul Boerhaave. Nu știm de ce esofagul nu reușește să se protejeze de daune în aceste cazuri, dar știm că poate fi fatal fără recunoaștere și tratament rapid.

Întrebări frecvente

• Cât de repede trebuie tratat sindromul Boerhaave? Tratamentul trebuie inițiat cât mai repede posibil, ideal în decurs de 24 de ore de la ruptură, pentru a maximiza șansele de supraviețuire și de recuperare completă.

• Pot preveni sindromul Boerhaave? Deși nu toate cazurile pot fi prevenite, evitarea consumului excesiv de alcool și tratarea promptă a tulburărilor esofagiene pot reduce riscul.

• Ce se întâmplă dacă sindromul Boerhaave nu este tratat? Netratat, sindromul Boerhaave duce invariabil la complicații grave, inclusiv infecții severe, sepsis, șoc și, în cele din urmă, deces.

Este important să consultați un medic specialist pentru a primi informații specifice și îngrijire adecvată.