Ruperea Prematură a Membranelor

Prezentare Generală

Ce este ruperea prematură a membranelor?

Ruperea prematură a membranelor (RPM) este atunci când apa se rupe înainte de începerea travaliului. Medicul specialist poate numi această situație „ruperea prematură a membranelor pretravaliu”. Termenul "pretravaliu" este preferabil, deoarece descrie ruperea membranelor înainte de începerea travaliului – ruperea pretravaliu – fără a implica prematuritate. În mod normal, membranele se rup după începerea travaliului (sau a contracțiilor).

Membranele sunt un sac umplut cu lichid (numit și sac amniotic) care conține lichid amniotic. Acesta înconjoară fătul în timpul sarcinii. Lichidul amniotic protejează fătul de infecții, atenuează mișcările acestuia și ajută la dezvoltarea mușchilor și oaselor. Membranele sunt uneori numite și „punga cu apă”, de unde și expresia „ruperea apei”. Când membranele se rup (se fisurează), lichidul amniotic care înconjoară fătul începe să se scurgă sau să țâșnească din vagin. Aceasta poate fi o problemă deoarece, fără lichid amniotic, cresc șansele de infecție, naștere prematură și alte complicații.

Contactați imediat medicul specialist dacă credeți că membranele s-au rupt.

Ce este ruperea prematură a membranelor pretermen (RPMP)?

RPMP (sau PPROM – Preterm PROM, în engleză) este atunci când sacul amniotic se rupe înainte de 37 de săptămâni de sarcină. Dacă sarcina este mai mică de 37 de săptămâni și membranele se rup, medicul specialist va decide dacă este necesară nașterea sau dacă poate amâna travaliul. Permiterea continuării sarcinii după ruperea membranelor crește riscul de infecție și alte complicații. Cu toate acestea, o naștere prematură prezintă, de asemenea, riscuri. Medicul specialist va evalua cu atenție aceste riscuri înainte de a lua o decizie.

Ce se întâmplă dacă aveți ruperea prematură a membranelor pretravaliu?

Dacă membranele se rup prea devreme, fătul este expus riscului de naștere prematură sau infecție. Dacă sarcina ajunge la 37 de săptămâni, complicațiile cauzate de nașterea prematură sunt mai mici. Cu toate acestea, dacă bebelușul se naște înainte de 37 de săptămâni, acesta are un risc mai mare de complicații cauzate de nașterea timpurie. Aceste complicații includ probleme respiratorii și dificultăți în menținerea temperaturii corporale. De asemenea, poate provoca modificări ale poziției fătului, care pot afecta nașterea.

În plus, fără protecția lichidului amniotic și a sacului amniotic, fătul și uterul sunt expuși riscului de infecție. Infecțiile pot deveni destul de grave.

Cât de frecventă este ruperea prematură a membranelor?

RPM apare în până la 10% din toate sarcinile. Până la 95% din toate nașterile au loc în decurs de 28 de ore de la RPM atunci când aceasta se întâmplă la termen (37 de săptămâni).

RPMP apare în aproximativ 3% din sarcini. Studiile arată că RPMP este mai probabil să afecteze sarcinile gemelare.

Simptome și Cauze

Care este cea mai frecventă cauză a RPMP și RPM?

RPMP și RPM pot avea cauze diferite. Dacă membranele se rup la termen (37 de săptămâni de sarcină), de obicei se datorează slăbirii membranelor amniotice din cauza presiunii contracțiilor. Este normal ca membranele să se rupă de la sine, dar acest lucru se întâmplă de obicei după începerea travaliului.

Este important de reținut că, doar pentru că nu simțiți contracții, corpul dumneavoastră se pregătește totuși pentru travaliu. Aceasta înseamnă că uterul dumneavoastră se poate contracta, iar colul uterin se poate subția (eface) și dilata (deschide) fără să simțiți nimic. Acest lucru poate face ca sacul amniotic să slăbească și, în cele din urmă, să se rupă.

RPMP apare de obicei din cauza unei afecțiuni medicale sau a unei complicații a sarcinii, dar poate rezulta din cauze necunoscute. Unele dintre cele mai frecvente cauze includ:

• Sângerări vaginale.
• Tulburări congenitale care afectează uterul (cum ar fi sindromul Ehlers-Danlos).
• Insuficiență cervicală.

Care sunt simptomele RPM?

Cel mai evident simptom al ruperii membranelor este senzația unei cantități mari de lichid care se scurge din vagin. Cu toate acestea, nu este întotdeauna o scurgere abundentă. Unele persoane simt o scurgere lentă sau un șuvoi de lichid. Ruperea apei nu este ceva ce puteți controla. Spre deosebire de momentul în care urinați, nu veți putea să-l rețineți.

Uneori, este greu de spus dacă aveți scurgeri de lichid amniotic, secreții vaginale (care cresc în timpul sarcinii) sau urină. Poate fi util să puneți un prosop de hârtie alb pe lichid. Dacă este galben sau are un miros, este probabil urină. Dacă este limpede și inodor, trebuie să contactați medicul specialist.

Dacă nu sunteți sigură de ceea ce iese din vagin, contactați medicul specialist.

Diagnostic și Teste

Cum este diagnosticată ruperea prematură a membranelor pretravaliu?

Medicul specialist diagnostichează RPM cu un examen cu specul steril. Aceasta implică introducerea unui specul în vagin. Un specul permite medicului specialist să separe peretele vaginal și să vadă colul uterin. Apoi, poate colecta o probă de lichid pentru testare. Uneori, medicul specialist poate confirma vizual ruperea membranelor dacă vede o acumulare de lichid amniotic în partea superioară a vaginului în timpul acestui examen.

Medicul specialist poate efectua, de asemenea, o ecografie pentru a verifica poziția fătului și cantitatea de lichid amniotic din interiorul uterului.

Ce teste sunt utilizate pentru a diagnostica RPM?

Medicul specialist poate utiliza, de asemenea, hârtie de nitrazină pentru a diagnostica RPM. Hârtia de nitrazină măsoară pH-ul (o măsură a cât de acid este ceva) al vaginului. Aceasta implică plasarea unei picături de lichid vaginal pe banda de hârtie și așteptarea pentru a vedea dacă hârtia devine albastră. Un rezultat albastru înseamnă că lichidul de pe hârtie are un pH mai mare de 6,0 și este probabil lichid amniotic.

Există și alte modalități prin care medicul specialist poate verifica pH-ul lichidului vaginal. Acesta implică, de asemenea, prelevarea unei probe din lichidul vaginal și testarea pH-ului. Lichidul vaginal are un pH mai mic decât lichidul amniotic.

O altă metodă pe care o pot utiliza medicii specialiști este testul "fern" sau ferning. Ferning se referă la modelul asemănător ferigii al lichidului amniotic uscat. Aceasta implică colectarea unei probe de lichid și examinarea acesteia la microscop.

Management și Tratament

Care sunt tratamentele pentru ruperea prematură a membranelor pretravaliu?

Tratamentul depinde de vârsta gestațională a sarcinii (un termen care descrie cât de avansată este sarcina), de sănătatea fătului și de cât de gravă este afecțiunea dumneavoastră.

În general, există două opțiuni: nașterea sau managementul expectativ. Managementul expectativ este un tratament care întârzie travaliul. Aceasta include măsuri de precauție, cum ar fi repausul la pat, medicamente și monitorizarea frecventă pentru infecție sau suferință fetală.

Tratament pentru RPM după 37 de săptămâni

Aproximativ 90% dintre persoane vor intra în travaliu spontan în decurs de 24 de ore dacă sunt între 37 și 40 de săptămâni de sarcină când li se rupe apa. Medicul specialist poate induce travaliul cu medicamente sau poate permite ca travaliul să progreseze de la sine. Nașterea în decurs de 24 de ore este, de obicei, cea mai sigură opțiune.

Tratament pentru RPM între 34 și 37 de săptămâni

Medicul specialist va evalua riscurile nașterii premature cu riscurile de infecție și alte complicații asociate cu lăsarea sarcinii să continue. Dacă medicul specialist dorește să vă nască bebelușul, poate aranja îngrijiri specializate (cum ar fi îngrijirea de la un neonatolog) pentru a vă trata bebelușul când se naște.

Tratament pentru RPMP (mai puțin de 34 de săptămâni de sarcină)

Complicațiile cauzate de prematuritate sunt mari atunci când fătul are mai puțin de 34 de săptămâni de gestație. Medicul specialist vă va ține în spital la repaus la pat și va încerca să prelungească sarcina.

De asemenea, vă poate administra:

• Corticosteroizi pentru a ajuta la dezvoltarea plămânilor fătului.
• Antibiotice pentru a preveni infecția și a prelungi sarcina.
• Tocolitice (medicamente pentru a opri travaliul).
• Sulfat de magneziu pentru a ajuta creierul fătului.

Medicul specialist vă va monitoriza îndeaproape pentru semne de infecție. De asemenea, va monitoriza ritmul cardiac și mișcările fătului pentru a se asigura că nu este în suferință. În mod ideal, aceste tratamente permit sarcinii să progreseze până la cel puțin 34 de săptămâni.

Este important de reținut că, dacă aveți deja o infecție în momentul ruperii sau dezvoltați una ulterior, nașterea este necesară.

Prevenție

Cum pot preveni RPM?

Nu există o modalitate de a preveni RPM. Cel mai bun lucru pe care îl puteți face este să evitați fumatul, să mențineți o sarcină sănătoasă și să participați la toate examenele prenatale. Utilizarea tutunului este un factor de risc pentru dezvoltarea RPM (precum și alte complicații ale sarcinii).

Factori de risc pentru RPM și RPMP

Este posibil să aveți un risc mai mare de RPMP sau RPM dacă aveți sau dezvoltați orice afecțiuni care slăbesc membrana corioamniotică (stratul exterior al sacului amniotic). Acestea includ:

• Infecții, cum ar fi infecții cu transmitere sexuală (ITS) sau vaginoza bacteriană.
• Lungime scurtă a colului uterin.
• Istoric de RPM.
• Așteptarea de multiple (gemeni, tripleți sau mai mulți).
• Polihidramnios.
• Sângerări vaginale.
• Amniocenteză.
• Istoric de travaliu prematur.

Care sunt cele mai frecvente riscuri asociate cu membranele rupte?

Cea mai mare îngrijorare cu RPM este nașterea prematură. Nașterea prematură este atunci când bebelușul se naște înainte de 37 de săptămâni de sarcină. Complicațiile cauzate de nașterea prematură includ dificultăți de respirație, temperatură corporală scăzută și creștere slabă. Unii sugari prematuri au, de asemenea, întârzieri de dezvoltare mai târziu în viață.

Fără protecția lichidului amniotic, sarcina este expusă riscului de alte complicații, inclusiv:

• Infecții, cum ar fi corioamniotita.
• Dezlipire de placentă.
• Compresie de cordon ombilical sau prolaps de cordon ombilical.

Medicul specialist evaluează riscurile nașterii premature cu riscurile de infecție și alte complicații înainte de a decide când este cel mai bine să nască.

Prognostic

Cât timp după ruperea membranelor ar trebui să nașteți?

Studiile arată că persoanele care nasc în decurs de 24 de ore de la ruperea membranelor au un risc mai mic de infecție decât cele care nasc după 24 de ore. Acest risc este comparat cu riscurile de prematuritate. Medicul dumneavoastră vă va putea ajuta să luați cele mai bune decizii pentru dumneavoastră și bebelușul dumneavoastră.

Cât timp puteți rămâne însărcinată cu membranele rupte?

Aceasta depinde de afecțiunea dumneavoastră și de câte săptămâni de sarcină aveți în momentul ruperii. Dacă apa se rupe înainte de 37 de săptămâni, medicul dumneavoastră vă va ajuta să faceți cea mai sigură alegere. În unele cazuri, riscul de infecție și complicații este prea mare și nașterea este necesară.

Poate supraviețui un bebeluș cu ruperea prematură a membranelor?

Da, fătul poate supraviețui dacă apa se rupe prea devreme. Depinde de factori precum vârsta sarcinii și cât lichid amniotic a mai rămas. Medicul dumneavoastră va urmări semne de suferință fetală și infecție pentru a determina când ar trebui să vă nască bebelușul.

Întrebări frecvente

• Ce ar trebui să fac imediat dacă suspectez că mi s-a rupt apa? Contactați imediat medicul specialist sau mergeți la cea mai apropiată unitate de primiri urgențe. Notați ora exactă a ruperii, culoarea și mirosul lichidului, dacă este posibil.
• Există ceva ce pot face acasă pentru a reduce riscul de infecție după ruperea apei? Evitați dușurile vaginale, tampoanele și contactul sexual. Mențineți o igienă personală riguroasă și monitorizați temperatura corpului.
• Cum afectează ruperea prematură a membranelor dezvoltarea ulterioară a bebelușului? Riscurile depind de vârsta gestațională la momentul ruperii. Bebeluşii născuţi prematur sunt mai susceptibili la complicaţii de sănătate pe termen lung, dar managementul adecvat poate reduce aceste riscuri.

Este important de reținut că informațiile furnizate aici au doar scop informativ și nu ar trebui să înlocuiască sfaturile medicale profesionale. Vă recomandăm să vă adresați medicului specialist pentru o evaluare personalizată și un plan de tratament adecvat.