Rejetul de Transplant Renal
După un transplant de organ, există un risc de rejet. Rejetul de transplant renal apare atunci când organismul dumneavoastră nu acceptă noul rinichi și luptă împotriva lui (îl respinge). Puteți ajuta personalul medical să trateze rejetul înainte de apariția unor leziuni de lungă durată, familiarizându-vă cu simptomele incipiente ale rejetului renal.
Rejetul de Transplant Renal
Privire generală asupra Rejetului și Semnele de Rejet pentru Noul Dumneavoastră Rinichi
Ce este rejetul de transplant renal?
Un rejet reprezintă modul în care sistemul dumneavoastră imunitar protejează corpul de noul rinichi, pe care îl percepe ca o amenințare, deoarece nu este al dumneavoastră. Chiar și atunci când donatorul de rinichi este compatibil, corpul dumneavoastră recunoaște rinichiul ca fiind "nou" și reacționează încercând să îl distrugă. Reacția sistemului imunitar la un rinichi care a fost transplantat în corpul dumneavoastră se numește rejet.
Deși rejetul renal este cel mai frecvent în primele șase luni după intervenția chirurgicală de transplant, acesta poate apărea și ani mai târziu. În timp ce riscul de rejet de transplant scade în timp, acesta nu dispare niciodată complet.
Medicamentele numite imunosupresoare ajută la prevenirea și tratarea rejetului de transplant renal prin blocarea acțiunii sistemului dumneavoastră imunitar de a deteriora rinichiul. Persoanele care primesc un transplant renal iau imunosupresoare. Dacă apare rejetul, medicul specialist prescrie o doză mai mare sau o combinație diferită de medicamente imunosupresoare.
Medicul specialist poate, de obicei, să recunoască și să trateze un rejet renal înainte ca acesta să provoace daune majore sau ireversibile. Este foarte important să luați medicamentele exact așa cum v-au fost prescrise, să efectuați analizele de laborator și să participați la toate programările de urmărire cu medicul dumneavoastră după un transplant renal.
Tipuri de rejet de transplant renal
Există două tipuri principale de rejet de transplant renal: acut și cronic. Principala diferență este momentul în care apare rejetul.
Rejetul acut
Rejetul acut apare în primele 12 luni de la transplant. Este mai probabil să apară în primele câteva săptămâni. Acut înseamnă că se întâmplă repede. Dacă nu aveți un episod de rejet acut după 12 luni, este posibil să aveți mai puține șanse să aveți unul atâta timp cât luați medicamentele conform prescripției. Medicul specialist vă va ajusta medicamentele dacă diagnostichează rejet acut, în speranța de a împiedica organismul să vă deterioreze rinichiul.
Rejetul cronic
Rejetul cronic se întâmplă, de obicei, lent și pe parcursul mai multor ani. Sistemul imunitar al corpului dumneavoastră luptă încet și constant cu noul dumneavoastră rinichi, ceea ce duce la deteriorarea rinichiului. Rejetul cronic se întâmplă primitorilor de rinichi mai des decât rejetul acut. Se poate întâmpla la ani după un transplant renal. Semnele pot fi adesea subtile și imperceptibile, deoarece rejetul este treptat.
Puteți avea, de asemenea, un rejet celular, ceea ce înseamnă că limfocitele T, un anumit tip de globule albe, provoacă rejetul. Sistemul dumneavoastră imunitar poate respinge, de asemenea, noul rinichi prin anticorpi. Acesta se numește rejet mediat de anticorpi.
Cât de frecvent este rejetul de transplant renal?
Un anumit grad de rejet este foarte frecvent. Aproximativ 15% până la 20% dintre persoanele care primesc un rinichi nou vor experimenta un anumit tip de rejet. Severitatea rejetului variază.
Simptome și Cauze
Care sunt semnele de rejet renal după transplant?
Dacă primiți un transplant renal, trebuie să fiți conștient de semnele de rejet de organ și să informați medicul specialist dacă prezentați vreunul dintre ele. Multe dintre aceste semne sunt nespecifice și pot fi cauzate de probleme care nu sunt rejet. Dacă credeți că prezentați oricare dintre aceste simptome, contactați imediat echipa de transplant:
- Febră mai mare de 38 de grade Celsius.
- Simptome asemănătoare gripei, cum ar fi frisoane, dureri musculare, dureri de cap sau greață.
- Durere nouă sau sensibilitate în jurul zonei rinichiului (locul transplantului).
- Creștere bruscă în greutate mai mare de 1 până la 2 kilograme într-o perioadă de 24 de ore.
- Urinare mai rară.
- Umflarea gleznelor.
- Senzație de oboseală sau lipsă de energie.
Unele persoane pot să nu aibă simptome vizibile. Acesta este motivul pentru care este esențial să participați la toate programările de urmărire și să faceți analizele de sânge programate. Medicul specialist va efectua periodic analize de sânge pentru a verifica funcția rinichilor dumneavoastră. Adesea, în aceste teste pot detecta un rejet renal.
Care este cea mai frecventă cauză a rejetului de transplant renal?
Cea mai frecventă cauză a unui rejet de transplant renal este nerespectarea medicamentelor imunosupresoare (numite și medicamente anti-rejet). Personalul medical prescrie medicamente anti-rejet tuturor primitorilor de transplant renal. Nerespectarea lor regulată sau conform prescripției poate duce la o cantitate insuficientă de medicamente în sânge. Medicamentul funcționează prin oprirea sistemului imunitar de a vă afecta noul rinichi. Fără medicament, sistemul imunitar al corpului dumneavoastră atacă și deteriorează noul dumneavoastră rinichi.
Un rejet de transplant renal poate fi declanșat și de anumite infecții sau alte evenimente de sănătate care vă declanșează sistemul imunitar.
Diagnostic și Teste
Cum știți dacă rinichiul dumneavoastră este respins?
Medicul specialist efectuează programări periodice de urmărire pentru a ajuta la detectarea oricăror semne de rejet renal. La aceste programări, medicul dumneavoastră poate efectua unul sau toate dintre următoarele:
- Analize de sânge: Medicul dumneavoastră poate solicita o hemoleucogramă completă (CBC) pentru a evalua numărul de globule albe, globule roșii și trombocite. Analizele de sânge, cum ar fi creatinina și ureea sanguină (BUN), analizează în mod specific funcția rinichilor dumneavoastră. Există teste speciale pe care medicul dumneavoastră le poate solicita pentru a înțelege dacă sistemul dumneavoastră imunitar a produs anticorpi împotriva rinichiului, numite teste de anticorpi specifici donatorului.
- Biopsie renală: O biopsie implică prelevarea de către medicul dumneavoastră a unei probe de țesut renal și examinarea acesteia la microscop.
Management și Tratament
Puteți opri respingerea unui rinichi transplantat?
Membrii echipei dumneavoastră medicale fac tot ce pot pentru a vă împiedica să respingeți noul rinichi. Dar, uneori, se întâmplă în ciuda eforturilor tuturor. Odată ce sistemul dumneavoastră imunitar începe să vă respingă rinichiul, medicul dumneavoastră vă va ajusta medicamentele pentru a încerca să oprească progresia respingerii. Doar pentru că experimentați un rejet renal nu înseamnă că rinichiul dumneavoastră va ceda. De cele mai multe ori, medicul dumneavoastră poate trata un rejet, iar rinichiul va continua să funcționeze.
Pentru a reduce riscul de rejet renal:
- Participați la toate programările de urmărire.
- Luați medicamentele imunosupresoare exact așa cum v-au fost prescrise de medicul dumneavoastră.
- Alertăți medicul dumneavoastră dacă observați semne de rejet de transplant renal.
- Adoptați o dietă sănătoasă. Discutați cu medicul dumneavoastră despre ce alimente ar trebui să consumați mai mult și pe care ar trebui să le limitați.
- Gestionați orice alte afecțiuni de sănătate pe care le aveți, cum ar fi diabetul sau hipertensiunea arterială.
- Spălați-vă des pe mâini și limitați interacțiunile cu persoanele care au fost bolnave.
Cum este tratat un rejet renal?
Dacă medicul dumneavoastră stabilește că are loc un rejet renal, acesta vă va ajusta rețeta de medicamente imunosupresoare pentru a preveni complicațiile suplimentare. Puteți avea nevoie de medicamente sau tratamente suplimentare pentru o perioadă scurtă de timp, în special pentru un rejet. Unele persoane primesc tratament pentru un rejet într-un spital timp de până la cinci zile. Alții pot primi tratament într-un cadru ambulatoriu.
Deoarece imunosupresoarele, sau medicamentele anti-rejet, funcționează prin scăderea (suprimarea) sistemului dumneavoastră imunitar pentru a slăbi cât de tare poate lupta, tratamentul pentru un rejet renal implică, de obicei, creșterea dozei de imunosupresoare. Rețineți că, deoarece medicamentele anti-rejet vă slăbesc sistemul imunitar, puteți fi mai susceptibil la infecții. Medicul dumneavoastră vă va gestiona și monitoriza cu atenție medicamentele, deoarece imunosupresoarele sunt medicamente puternice, cu propriul set de riscuri.
Cuvântul „rejet” nu este ceva ce vrei să auzi după un transplant renal. Vestea bună este că un rejet renal este de obicei tratabil cu medicamentele potrivite. Rejetul renal nu înseamnă că rinichiul dumneavoastră va ceda. Deoarece rejetul se poate întâmpla la ani după un transplant, este o idee bună să recunoașteți semnele de rejet renal, astfel încât să puteți informa medicul dumneavoastră. De asemenea, ar trebui să continuați cu controale regulate și să luați medicamentele conform prescripției.
Întrebări frecvente
1. Ce se întâmplă dacă nu iau medicamentele imunosupresoare conform prescripției?
Nerespectarea medicamentelor imunosupresoare este cea mai frecventă cauză a rejetului renal. Sistemul dumneavoastră imunitar va ataca rinichiul transplantat, ceea ce poate duce la deteriorarea sau pierderea acestuia.
2. Pot preveni complet rejetul renal?
Deși nu puteți garanta prevenirea completă a rejetului, respectarea cu strictețe a regimului medicamentos, participarea la programările de urmărire și menținerea unui stil de viață sănătos pot reduce semnificativ riscul.
3. Ce se întâmplă dacă am simptome de rejet, dar testele mele de sânge sunt normale?
Uneori, simptomele de rejet pot apărea înainte ca modificările să fie vizibile în analizele de sânge. Este important să discutați toate simptomele cu echipa dumneavoastră de transplant, chiar dacă analizele de sânge sunt normale. Aceștia pot recomanda investigații suplimentare, cum ar fi o biopsie renală.
Vă rugăm să rețineți că aceste informații sunt doar pentru scopuri informative și nu ar trebui să înlocuiască sfatul medicului specialist. Consultați întotdeauna un medic specialist pentru sfaturi personalizate și tratament.