Porfiria Hepatică Acută
Porfiria hepatică acută este o afecțiune genetică ce provoacă "atacuri" acute de simptome la anumite persoane. Aceste atacuri pot fi bruște, severe și pot pune viața în pericol. Problema începe în ficat, dar în cele din urmă afectează sistemul nervos. Simptomele pot include dureri nervoase, vărsături, neuropatie și convulsii.
Porfiria Hepatică Acută
Prezentare generală
Ce este porfiria hepatică acută?
Porfiria hepatică acută (PHA) reprezintă un grup de afecțiuni genetice rare care încep în ficat și continuă să afecteze sistemul nervos, cauzând simptome în tot corpul. Simptomele apar atunci când compuși toxici se acumulează în ficat și apoi trec în fluxul sanguin, unde intră în contact cu nervii. Există patru tipuri diferite de PHA, reprezentând jumătate din cele opt tipuri de porfirie care afectează diferite organe.
Porfiria este o deficiență a uneia dintre enzimele de care corpul are nevoie pentru a produce hem (o componentă a hemoglobinei din sânge). În timpul procesului de producere a hemului, absența unor enzime specifice face ca alți compuși să rămână neutilizați și să se acumuleze în țesuturile corpului. Acești compuși rămași – numiți precursori ai porfirinei – sunt toxici atunci când se acumulează. În porfiria hepatică acută, aceștia se acumulează mai întâi în ficat.
Care sunt diferitele tipuri de porfirie hepatică acută?
Diferitele tipuri de PHA reprezintă diferite enzime lipsă. Acestea se încadrează în sub-tipul de porfirie hepatică acută, deoarece încep în ficat (hepatic) și pentru că sunt caracterizate de atacuri bruște (acute) de simptome. În ordine de la cel mai frecvent la cel mai puțin frecvent, acestea sunt:
- Porfiria acută intermitentă (PAI). O mutație a genei HMBS provoacă o deficiență a enzimei hidroximetilbilan sintază (HMBS), cunoscută și sub numele de porfobilinogen deaminază (PBGD). Poate fi o mutație nouă sau moștenită ca o trăsătură autosomal dominantă.
- Porfiria variegată (PV). O mutație a genei PPOX provoacă o deficiență a enzimei protoporfirinogen oxidază (PPO sau PPOX). Poate fi o mutație nouă sau moștenită într-un model autosomal dominant.
- Coproporfiria ereditară (CHE). O mutație a genei CPOX provoacă o deficiență a enzimei coproporfirinogen oxidază (CPOX). Poate fi o mutație nouă sau moștenită într-un model autosomal dominant.
- Porfiria cu deficit de ALAD (PDA). O mutație a genei ALAD provoacă o deficiență a enzimei acid delta-aminolevulinic dehidratază (ALAD). Este moștenită ca o trăsătură autosomal recesivă.
Cum mă afectează porfiria hepatică acută?
PHA afectează oamenii în mod diferit. Unele persoane cu o deficiență genetică asociată cu PHA nu prezintă simptome. Unii au doar unul sau câteva „atacuri” de simptome în timpul vieții. Alții au atacuri mai frecvente. Și unii au simptome pe termen lung (cronice) care le afectează calitatea vieții de zi cu zi. Un atac acut de simptome poate fi suficient de sever pentru a vă aduce la camera de urgență. Acesta poate implica dureri nervoase severe, modificări ale pielii și simptome neurologice.
Pe cine afectează porfiria hepatică acută?
O persoană de orice rasă sau etnie poate moșteni o mutație genetică asociată cu PHA de la unul sau ambii părinți care poartă mutația. Majoritatea nu dezvoltă niciodată simptome. Este nevoie de mai mult decât mutația genetică singură pentru a declanșa debutul simptomelor PHA. Modificările hormonale, anumite medicamente, consumul de alcool, fumatul și stresul sever sunt câțiva dintre factorii care pot declanșa debutul simptomelor. Dintre cei care dezvoltă simptome, 80% sunt femei de vârstă fertilă.
Cât de frecventă este porfiria hepatică acută?
Este dificil de determinat cu exactitate prevalența PHA, deoarece adesea nu este diagnosticată. Se estimează că apare la 5 din 100.000 de persoane din întreaga lume. Porfiria acută intermitentă este cel mai frecvent tip, reprezentând aproximativ 80% din cazurile documentate. Porfiria cu deficit de ALAD este cea mai puțin frecventă, cu doar nouă cazuri documentate. Doar aproximativ 1 din 10 persoane cu o mutație a genei PHA dezvoltă simptome.
Simptome și Cauze
Care sunt simptomele porfiriei hepatice acute?
Simptomele PHA sunt adesea derutante atât pentru cei care le experimentează, cât și pentru medicii lor. Acestea pot apărea brusc și sever și pot părea că nu au legătură între ele. Simptomele pot include durere în diferite zone ale corpului, probleme cu sistemul digestiv și reacții cutanate severe la lumina soarelui. De asemenea, pot include modificări cognitive și senzoriale legate de sistemul nervos.
Durerea nervoasă poate afecta diferite zone ale corpului, inclusiv:
- Durere abdominală.
- Durere în piept.
- Durere de spate.
- Durere în brațe și picioare.
Nervii afectați în sistemul digestiv pot provoca simptome gastro-intestinale, cum ar fi:
- Greață și vărsături.
- Indigestie.
- Constipație.
- Diaree.
Simptomele legate de sistemul nervos central pot include:
- Anxietate.
- Insomnie.
- Depresie.
- Delir.
- Halucinații.
- Convulsii.
Simptomele legate de sistemul nervos periferic pot include:
- Slăbiciune musculară.
- Amorțeală și furnicături.
- Oboseală.
- Pierderea senzorială.
- Paralizie musculară
- Paralizie respiratorie.
Simptomele legate de sistemul nervos autonom pot include:
- Palpitații.
- Hipertensiune arterială.
Persoanele cu porfirie variegată sau coproporfirie ereditară pot dezvolta reacții cutanate la lumina soarelui, cum ar fi:
- Sensibilitate.
- Erupție cutanată cu vezicule.
- Pigmentare.
- Cicatrizare.
În cele din urmă, porfiria poate schimba culoarea urinei. Precursorii de porfirină rămași care se acumulează în corp și trec prin urină pot da o culoare roșiatică-violetă. („Porfiria” provine din cuvântul grecesc „porphura”, pentru purpuriu. Porfirinele din celulele roșii din sânge sunt implicate în colorarea sângelui în roșu).
Ce este un atac acut de porfirie hepatică acută?
Majoritatea persoanelor cu PHA simptomatică experimentează simptomele ca „atacuri” acute ocazionale. Acestea pot fi mai mult sau mai puțin frecvente sau severe pentru diferite persoane. De obicei, durează câteva zile și se agravează progresiv înainte de a se îmbunătăți. Simptomele severe și înfricoșătoare vă pot aduce la camera de urgență, iar unele dintre acestea pot fi urgențe medicale. De exemplu, paralizia respiratorie poate face respirația dificilă.
Care sunt cele mai frecvente simptome ale unui atac de PHA?
Cel mai frecvent simptom care determină mai mult de 90% dintre persoanele cu PHA să solicite asistență medicală este durerea abdominală severă inexplicabilă. Acesta este un început dificil pentru procesul de diagnostic. Durerea abdominală are multe cauze, iar majoritatea pot fi urmărite până la ceva ce medicii pot vedea într-un studiu imagistic (cum ar fi o radiografie sau o tomografie computerizată). Dar durerea abdominală în PHA este legată de nervi și nu este ceva ce pot diagnostica pe imagistică.
Durerea abdominală în PHA este adesea însoțită de greață, vărsături și constipație. Acest lucru poate induce în eroare medicii să presupună că aveți o boală gastro-intestinală. Dacă raportați, de asemenea, simptome mentale și senzoriale legate de sistemul nervos, s-ar putea să creadă că aveți o tulburare neurologică. Este nevoie de un medic familiarizat cu porfiria pentru a recunoaște combinația neconvențională de simptome.
Ce simptome cronice pot apărea în cazul porfiriei hepatice acute?
Persoanele cu forme mai ușoare ale bolii (deficiențe enzimatice mai puțin proeminente) rareori au simptome cronice și pot avea doar unul sau două atacuri în timpul vieții. Cei care sunt capabili să identifice factorii care le-au declanșat atacurile pot adesea să-i evite cu succes în viitor. Dar alții au atacuri mai frecvente, iar unele simptome sunt atât de frecvente încât pot fi considerate cronice. Acestea pot include:
- Durere.
- Oboseală.
- Greață.
- Neuropatie (furnicături, amorțeală sau slăbiciune, de obicei în mâini și picioare).
Care sunt posibilele complicații ale porfiriei hepatice acute?
Simptomele legate de sistemul nervos central, cum ar fi anxietatea, halucinațiile și convulsiile, sunt de obicei de scurtă durată în timpul unui atac acut. Simptomele legate de sistemul nervos periferic, cum ar fi slăbiciunea musculară și paralizia, pot fi mai frecvente, iar un atac sever poate provoca daune de durată. O supraîncărcare cu precursori de porfirină poate provoca, de asemenea, daune cumulative anumitor organe, ceea ce duce la:
- Hipertensiune arterială cronică (hipertensiune arterială).
- Boală hepatică cronică.
- Boală renală cronică.
- Cancer hepatic primar.
- Depresie și anxietate.
Ce cauzează porfiria hepatică acută?
Mutațiile genetice sunt cauza inițială a PHA, dar faptul că aveți mutația genetică de obicei nu este suficient pentru a declanșa debutul simptomelor. Cel mai frecvent, modificările hormonale din pubertate le declanșează pentru prima dată. Alți factori care le pot declanșa sunt utilizarea de medicamente prescrise și recreaționale, consumul excesiv de alcool, restricția calorică severă și bolile care provoacă stres semnificativ asupra sistemului metabolic.
Ceea ce au în comun acești factori declanșatori este că stimulează ciclul de producție a hemului în ficat. Cu toate acestea, la o persoană cu PHA, ficatul nu are enzimele necesare pentru a metaboliza alți subproduse (cum ar fi precursorii de porfirină) produși de ciclul de producție a hemului. Ca urmare, precursorii de porfirină rămași se acumulează în țesuturile hepatice. Trebuie să se acumuleze până la un anumit nivel pentru a începe să provoace simptome în sistemul nervos.
Diagnostic și Teste
Cum este diagnosticată porfiria hepatică acută?
Obținerea unui diagnostic precis poate fi dificilă pentru persoanele cu porfirie hepatică acută. Simptomele nu sunt specifice acestei afecțiuni și adesea par să nu aibă legătură între ele. Cu toate acestea, medicii familiarizați cu PHA o pot recunoaște atunci când aveți simptome ale sistemului nervos central și periferic împreună cu dureri abdominale. Aceasta este considerată „triada clasică” a simptomelor PHA.
Atunci când medicul dumneavoastră suspectează PHA, o poate testa într-o varietate de moduri. În timpul unui atac acut, un test de urină este o modalitate rapidă și accesibilă. Testele de urină pot fi normale între atacuri, dar în timpul unuia vor prezenta niveluri crescute de precursori de porfirină (PBG și ALA). Acesta nu este un test definitiv pentru PHA, dar este un test de screening util de primă linie care poate îndruma medicii în direcția corectă.
Testarea genetică este standardul de aur pentru diagnosticarea PHA. Un test genetic poate confirma că aveți una dintre mutațiile genetice care cauzează PHA, indiferent dacă aveți sau nu simptome. De asemenea, vă poate spune ce tip de PHA aveți și cât de severă este deficiența dumneavoastră enzimatică. Un test genetic folosește o probă de sânge sau salivă. Spitalul local poate fi nevoit să trimită proba la un laborator specializat pentru a fi testată.
Management și Tratament
Cum este tratată porfiria hepatică acută?
Tratamentul pentru PHA se concentrează pe prevenirea și gestionarea atacurilor de simptome. În timpul unui atac, este posibil să aveți nevoie de îngrijire spitalicească. Este posibil să aveți nevoie de diverse medicamente pentru a reduce diferitele simptome. Între atacuri, este posibil să aveți nevoie de diferite medicamente pentru a vă ține sub control factorii declanșatori. Tratamentul este mai eficient atunci când dumneavoastră și medicul dumneavoastră sunteți capabili să identificați factorii declanșatori care vă afectează cel mai mult.
Tratamentul pentru un atac acut poate include:
- Injecție cu hemină. În timpul unui atac sever, un medic vă poate administra hemină printr-o injecție în venă pentru a ajuta la reducerea porfirinelor din sânge. Hemina este o sare derivată din celulele roșii din sânge care inhibă producția de porfirină în corpul dumneavoastră.
- Calmarea durerii. Este posibil să aveți nevoie de analgezice puternice, cum ar fi opioidele, în timpul unui atac acut.
- Fenotiazine. Aceste medicamente pot controla greața și vărsăturile severe.
- Lichide și nutriție intravenoase. Simptome precum durerile abdominale, greața, vărsăturile, diareea și constipația pot priva corpul de calorii și hidratare în timpul unui atac. PHA poate provoca, de asemenea, deficiențe de sodiu și magneziu. Este posibil să primiți lichide intravenoase care conțin carbohidrați și electroliți.
- Medicamente pentru convulsii. Până la 20% dintre oameni pot avea nevoie de tratament pentru convulsii în timpul unui atac.
Opțiunile de tratament pe termen lung pot include:
- Hemină profilactică. Persoanele care se confruntă cu atacuri frecvente pot beneficia de o doză mică săptămânală de hemină pentru a preveni acumularea de porfirine.
- Medicament. Acest medicament este un tip de terapie genică care inhibă producția de precursori de porfirină. Autoritățile competente l-au aprobat recent ca injecție lunară pentru a preveni simptomele PHA la persoanele cu atacuri frecvente.
- Terapie hormonală. Dacă ciclul menstrual vă declanșează PHA, medicul dumneavoastră vă poate prescrie analogi GnRH (hormon eliberator de gonadotropină) care inhibă producția de estrogen și progesteron în corpul dumneavoastră.
- Medicamente pentru tensiune arterială crescută. Cei care dezvoltă hipertensiune cronică pot avea nevoie să o controleze cu medicamente specifice.
- Transplant de ficat. Persoanele care se confruntă cu atacuri frecvente, care pun viața în pericol și care nu răspund la alte opțiuni de tratament pot fi eligibile pentru un transplant de ficat. Acest lucru îi poate vindeca.
Prevenire
Porfiria hepatică acută este prevenibilă?
Nu puteți preveni moștenirea bolii, dar este posibil să puteți preveni apariția simptomelor prin evitarea factorilor declanșatori. Dacă nu ați avut niciodată un atac, ar trebui să evitați toți factorii declanșatori posibili. Dacă ați avut atacuri și ați izolat factorii declanșatori care le-au cauzat, poate fi necesar să evitați doar anumite dintre ele. Factorii declanșatori comuni includ:
- Medicamente:
- Antihistaminice.
- Sedative.
- Contraceptive orale.
- Terapie de substituție hormonală.
- Consumul de substanțe:
- Tutun.
- Marijuana.
- Alcool.
- Droguri recreaționale.
- Stres:
- Infecții.
- Intervenție chirurgicală.
- Privare de calorii (inclusiv privare de carbohidrați).
- Stres psihologic.
Perspective / Prognoză
Care este prognoza pentru persoanele cu PHA?
Variază foarte mult. Majoritatea nu vor dezvolta niciodată simptome. Dintre cei care o fac, majoritatea vor experimenta doar unul sau câteva atacuri în timpul vieții. Deși atacurile pot pune viața în pericol, majoritatea oamenilor se recuperează complet cu îngrijiri medicale prompte. Aproximativ 5% dintre persoanele cu PHA au simptome frecvente sau cronice. Pentru aceste persoane, medicamentele preventive sunt adesea utile, iar transplantul de ficat este o posibilă ultimă soluție.
Viața cu
Cum ar trebui să am grijă de mine în timp ce trăiesc cu PHA?
- Evitați factorii declanșatori obișnuiți. Alcoolul, fumatul și drogurile ar trebui să fie în fruntea listei dvs. de evitat. Poate fi necesar să vă consultați medicul cu privire la alternativele la anumite medicamente prescrise.
- Mențineți o dietă sănătoasă și echilibrată. Evitați dietele extreme și planurile de dietă cu conținut scăzut de carbohidrați. Consultați-vă medicul înainte de a posti pentru un test sau procedură medicală.
- Faceți-vă controalele regulate. Chiar dacă nu aveți simptome, medicul dumneavoastră va trebui să vă verifice periodic ficatul, rinichii și tensiunea arterială.
Întrebări frecvente
- PHA este ereditară? Da, PHA este o afecțiune genetică, ceea ce înseamnă că este cauzată de mutații în anumite gene moștenite de la părinți. Cu toate acestea, nu toate persoanele care moștenesc aceste gene vor dezvolta simptome.
- Cum pot determina dacă am PHA? Dacă aveți simptome care sugerează PHA, cum ar fi dureri abdominale inexplicabile, greață, vărsături, confuzie și/sau urină de culoare închisă, consultați un medic. Pot fi efectuate teste de urină, sânge și genetice pentru a confirma diagnosticul.
- Ce pot face pentru a preveni atacurile de PHA? Identificarea și evitarea factorilor declanșatori cunoscuți pot ajuta la prevenirea atacurilor de PHA. Acești factori declanșatori pot include anumite medicamente, alcool, fumat, restricții calorice, stres și modificări hormonale.
Este important să rețineți că informațiile furnizate aici au doar scop informativ și nu ar trebui să înlocuiască sfaturile medicale profesionale. Dacă aveți întrebări sau nelămuriri cu privire la porfiria hepatică acută, vă rugăm să vă consultați cu un medic specialist.
Vezi specialitati
Medici specialiști
Articole similare
Porfiria
Porfiria se referă la un grup de afecțiuni (adesea genetice) care afectează sistemul nervos și/sau pielea. Porfiriile acute provoacă atacuri dureroase care pot dura zile sau săptămâni. Porfiriile cutanate fac pielea sensibilă la lumină și cauzează simptome precum durere, umflături și vezicule. Tratamentul poate ajuta la gestionarea și prevenirea simptomelor.
Sindromul Aicardi
Sindromul Aicardi este o afecțiune rară care afectează creierul și ochii copilului. Convulsiile sunt un simptom comun. De asemenea, provoacă întârzieri de dezvoltare și dizabilități intelectuale. Studiile sugerează că este o afecțiune genetică legată de cromozomul X, deoarece afectează în principal fetele. Sindromul Aicardi poate duce la o speranță de viață mai scurtă.
Boala Alpers
Boala Alpers este o afecțiune genetică rară care duce la demență, insuficiență hepatică și convulsii. Simptomele apar de obicei între 2 și 4 ani sau între 17 și 24 de ani. Acestea pot include rigiditate musculară și spasme, lipsă de creștere și migrene. Boala Alpers este întotdeauna fatală, dar puteți gestiona simptomele cu medicamente, terapie, nutriție și dispozitive de asistare respiratorie.
Boala Batten
Boala Batten reprezintă un grup de afecțiuni genetice care determină acumularea de deșeuri în celule în loc de eliminarea acestora. Aceasta conduce la convulsii, pierderea vederii și probleme de gândire și motricitate. Simptomele se agravează cu timpul și determină decesul precoce la copii. Nu există un tratament curativ pentru boala Batten, dar cercetările sunt în curs pentru a afla mai multe.
Malformația Cavernoasă (Cavernom)
O malformație cavernoasă, cunoscută și sub denumirea de cavernom sau hemangiom cavernos, este un ghem anormal de vase de sânge. Acesta se găsește de obicei în creier, trunchiul cerebral și măduva spinării. Pereții subțiri ai acestor malformații pot sângera, ceea ce poate provoca convulsii sau un accident vascular cerebral. Tratamentele includ observația, medicamentele și intervenția chirurgicală.
Sindromul Dandy-Walker
Sindromul Dandy-Walker este o afecțiune congenitală care afectează modul în care se formează creierul înainte de naștere. Adesea, copiii prezintă și hidrocefalie, o acumulare de lichid în creier care nu se poate drena corespunzător. Simptomele sindromului Dandy-Walker includ dezvoltarea motorie lentă și dimensiunea mare a capului. Tratamentul constă în general în plasarea unui șunt VP pentru a drena lichidul în exces și terapii pentru a ajuta copiii în activitățile de zi cu zi.
Febra Mediteraneană Familială
Febra mediteraneană familială este o boală inflamatorie ereditară. Provoacă episoade recurente de febră și inflamație la nivelul abdomenului, pieptului și articulațiilor. Administrarea unui medicament oral numit colchicină poate preveni sau reduce eficient aceste episoade. Majoritatea persoanelor cu FMF trebuie să-l ia zilnic, pe tot parcursul vieții.
Ataxia Friedreich (AF)
Ataxia Friedreich (AF) este o afecțiune moștenită rară care afectează sistemul nervos. Cauzează slăbiciune musculară, probleme de echilibru și deficite senzoriale care se agravează în timp. Simptomele apar cel mai adesea în copilărie, dar pot începe și la vârsta adultă. În prezent, nu există un tratament curativ pentru AF, dar tratamentul implică gestionarea simptomelor și a complicațiilor afecțiunii.
Hiperecplexia
Hiperecplexia este o afecțiune genetică rară în care dumneavoastră sau bebelușul dumneavoastră aveți rigiditate musculară și un răspuns exagerat de tresărire la stimuli bruscși, neașteptați, precum zgomote, mișcări sau atingeri. Simptomele afecțiunii dispar de obicei până la vârsta de 1 an. Dar, deoarece hiperecplexia poate provoca rigiditate, a fost legată de sindromul morții subite infantile (SMSI).