Piomiozita este o infecție bacteriană rară a mușchilor scheletici (mușchii pe care îi folosiți pentru a vă mișca), care de obicei duce la un abces. Identificarea precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru o evoluție favorabilă. Diagnosticul poate fi dificil, necesitând adesea investigații imagistice avansate, cum ar fi RMN și CT. Tratamentul constă în general în antibiotice și, uneori, drenajul chirurgical al abcesului.

Piomiozita

Prezentare generală

În imaginile RMN ale coapsei pacientului, inflamația apare albă strălucitoare. La CT, abcesele piomiozitei arată ca umbre bine definite.

Ce este piomiozita?

Piomiozita (uneori numită piomiozită tropicală) este o infecție bacteriană rară și tratabilă, care afectează mușchii scheletici (mușchii pe care îi folosiți pentru a vă mișca).

Piomiozita duce de obicei la un abces (o zonă umflată care conține puroi) care se formează în mușchi. Mușchii mai mari din picioare, în special cvadricepsul (mușchii coapsei), sunt cel mai frecvent afectați de piomiozită, dar poate apărea și în alți mușchi.

Ce bacterii cauzează piomiozita?

Aproximativ 90% din cazurile de piomiozită sunt cauzate de bacteria Staphylococcus aureus (o bacterie comună care provoacă infecții stafilococice).

Majoritatea oamenilor au bacterii Staphylococcus aureus care trăiesc pe piele sau în nas. Aceste bacterii cauzează probleme doar atunci când pătrund în interiorul corpului.

Cât de frecventă este piomiozita?

Piomiozita este o afecțiune rară. Medicii considerau că piomiozita poate apărea doar în țările cu climat tropical (de unde și numele de „piomiozită tropicală”), dar oamenii care trăiesc în climate temperate, cum ar fi America de Nord, o pot dezvolta. Este mult mai puțin frecventă în climatele temperate decât în cele tropicale.

Pe cine afectează piomiozita?

Piomiozita poate afecta pe oricine, la orice vârstă. Aproximativ 35% din cazurile de piomiozită apar la copii, iar bărbații sunt mai frecvent afectați decât femeile.

Majoritatea persoanelor care trăiesc în regiunile tropicale și dezvoltă piomiozită sunt altfel sănătoase. Persoanele care trăiesc în regiuni temperate și dezvoltă piomiozită au adesea un sistem imunitar slăbit (sunt imunocompromise) sau au o altă afecțiune medicală gravă.

Simptome și cauze

Ce cauzează piomiozita?

Piomiozita este cel mai adesea cauzată de o bacterie numită Staphylococcus aureus (o bacterie comună care provoacă infecții stafilococice).

Profesioniștii din domeniul sănătății nu sunt siguri exact cum pătrund bacteriile în interiorul mușchiului. Exercițiile fizice intense, traumele la nivelul mușchiului și/sau anumite afecțiuni medicale de bază sunt asociate cu dezvoltarea piomiozitei.

Care sunt simptomele piomiozitei?

Simptomele piomiozitei depind de cât de mult a progresat infecția. Există trei etape generale ale piomiozitei.

Etapa unu a piomiozitei poate dura de la 10 la 21 de zile. Simptomele includ:

• Crampe și dureri în mușchiul afectat.
• Febră ușoară.

În etapa a doua a piomiozitei, abcesul s-a format în mușchi. Aproximativ 90% dintre persoanele cu piomiozită sunt diagnosticate în această etapă. Simptomele includ:

• Febră și frisoane.
• Un nodul ferm sub piele (abcesul muscular).
• Durere și sensibilitate în mușchiul afectat.
• Probleme de mobilitate, cum ar fi incapacitatea de a merge ca de obicei dacă mușchiul afectat este în picior.

Dacă piomiozita nu este tratată în etapa a doua, aceasta progresează în etapa a treia. Etapa a treia a piomiozitei este gravă și pune viața în pericol. Simptomele și complicațiile piomiozitei includ:

• Durere extremă în zona afectată.
• Febră mare.
• Șoc septic.
• Leziuni sau insuficiență de organ.

Diagnostic și teste

Cum este diagnosticată piomiozita?

Piomiozita poate fi dificil de diagnosticat, deoarece țesutul muscular afectat este de obicei adânc în interiorul corpului. Din acest motiv, nu vă puteți da seama din exterior că ceva nu este în regulă, până când abcesul nu devine suficient de mare pentru a provoca un nodul vizibil sub piele.

Simptomele incipiente ale piomiozitei sunt, de asemenea, frecvente și vagi. Febra și durerile musculare ar putea fi simptome ale multor alte afecțiuni. Din cauza acestor factori, în medie, există o întârziere de 10 zile în diagnostic, de la începutul (debutul) simptomelor piomiozitei.

Odată ce cineva ajunge la spital cu simptome de piomiozită, RMN-ul este de obicei modalitatea definitivă de a o diagnostica. Analizele de sânge și un examen fizic pot contribui la diagnostic.

Ce teste vor fi efectuate pentru a diagnostica piomiozita?

Furnizorii de servicii medicale utilizează următoarele teste pentru a diagnostica piomiozita:

• Examen fizic: Medicul specialist poate efectua un examen fizic pentru a verifica zona afectată pentru probleme de mobilitate, sensibilități la durere și un abces. De asemenea, poate verifica și alte zone ale corpului pentru a exclude orice alte afecțiuni posibile.
• Analize de sânge: Medicul specialist poate solicita câteva analize de sânge pentru a vedea dacă sistemul imunitar al corpului dumneavoastră răspunde la o infecție. Acesta ar putea fi un semn de piomiozită.
• Scanare RMN: Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) este o procedură de testare care produce imagini detaliate ale interiorului corpului dumneavoastră fără a utiliza raze X. Medicii au adesea nevoie să utilizeze un RMN pentru a pune un diagnostic final de piomiozită. Mușchiul infectat va apărea diferit față de alți mușchi în imagini.

Management și tratament

Cum este tratată piomiozita?

Dacă piomiozita este depistată suficient de devreme, aceasta poate fi tratată de obicei doar cu antibiotice. Puteți lua aceste medicamente intravenos și/sau pe cale orală, sub formă de pastile. Uneori, un medic specialist trebuie să dreneze abcesul (o zonă umflată care conține puroi) care se formează în mușchi din cauza piomiozitei.

Dacă aveți piomiozită și medicul specialist v-a prescris antibiotice, asigurați-vă că terminați de luat toate pastilele conform prescripțiilor, chiar dacă vă simțiți mai bine înainte de a le termina.

Cât durează tratamentul pentru piomiozita?

Durata tratamentului cu antibiotice pentru piomiozită poate varia foarte mult, în funcție de severitatea infecției și de modul în care răspundeți la tratament. Adesea, medicii specialiști folosesc mai mult de un antibiotic pentru a trata piomiozita. În general, tratamentul durează cel puțin o săptămână, dar adesea durează câteva săptămâni.

Prevenție

Care sunt factorii de risc pentru dezvoltarea piomiozitei?

Factorii de risc pentru dezvoltarea piomiozitei includ:

• Locuirea într-un climat tropical: Piomiozita este mai frecventă în țările tropicale. Aproximativ 1% până la 4% din spitalizările din țările tropicale sunt cauzate de piomiozită.
• A avea virusul imunodeficienței umane (HIV): În aproximativ jumătate din cazurile de piomiozită din America de Nord, persoana are HIV.
• A fi imunocompromis: Persoanele care au un sistem imunitar slăbit, fie din cauza unei afecțiuni medicale, a unui transplant de organ sau din cauza utilizării unui medicament imunosupresor, sunt mai susceptibile de a dezvolta piomiozită.
• A avea diabet: A avea glicemie ridicată (hiperglicemie) din cauza diabetului gestionat necorespunzător vă poate deteriora mușchii. Persoanele cu diabet pot avea, de asemenea, sisteme imunitare slăbite. Acești doi factori fac mai probabil ca o persoană cu diabet să dezvolte piomiozită.
• Exerciții fizice intense sau traumatisme musculare: Exercițiile fizice viguroase sau traumele (deteriorarea) mușchiului (mușchilor) pot declanșa piomiozita.
• Infecții ale pielii: Infecțiile pielii, în special infecțiile stafilococice (infecții cauzate de bacteria Staphylococcus), fac mai probabilă dezvoltarea piomiozitei, deoarece bacteriile se pot răspândi mai adânc în interiorul corpului, la mușchi.
• Utilizarea drogurilor injectabile: Injectarea de droguri vă crește riscul de a dezvolta piomiozită, deoarece poate introduce bacteriile care cauzează piomiozita în corpul dumneavoastră.

Prognoză

Care este prognoza piomiozitei?

Dacă sunteți diagnosticat și tratat pentru piomiozită suficient de curând, vă puteți vindeca adesea bine, iar simptomele dispar fără nicio deteriorare de durată a mușchiului afectat. Dar dacă este lăsată netratată, piomiozita poate provoca probleme grave de sănătate și poate duce chiar la deces. Este important să contactați medicul specialist dacă prezentați simptome de piomiozită.

Pot muri de piomiozită?

Da, piomiozita poate fi fatală. Dacă piomiozita nu este tratată la timp, infecția se poate răspândi în sânge. Acest lucru poate duce la sepsis, care poate provoca moartea.

Viața cu

Când ar trebui să consult medicul specialist în legătură cu piomiozita?

Dacă prezentați simptome de piomiozită, cum ar fi febră inexplicabilă și dureri persistente în mușchi, asigurați-vă că contactați medicul specialist.

Întrebări frecvente

Când ar trebui să consult medicul specialist în legătură cu piomiozita?

Dacă prezentați simptome de piomiozită, cum ar fi febră inexplicabilă și dureri persistente în mușchi, asigurați-vă că contactați medicul specialist.

Care sunt factorii de risc principali pentru piomiozită?

Factorii de risc includ trăirea într-un climat tropical, imunodeficiența (de exemplu, HIV, medicamente imunosupresoare), diabetul, exercițiile fizice intense, traumele musculare și infecțiile cutanate.

Cum se diagnostichează piomiozita?

Diagnosticul implică, de obicei, un examen fizic, analize de sânge și, cel mai important, imagistica prin rezonanță magnetică (RMN).

Cum se tratează piomiozita?

Tratamentul constă în general în antibiotice și, în unele cazuri, drenajul chirurgical al abcesului.

Piomiozita este o afecțiune rară, dar gravă. Vestea bună este că este tratabilă. Poate dura timp pentru a fi diagnosticată, așa că asigurați-vă că vă adresați medicului specialist dacă prezentați simptome, cum ar fi febră inexplicabilă și sensibilitate musculară, mai ales dacă factorii de risc pentru piomiozită se aplică în cazul dumneavoastră.

Este important să rețineți că informațiile furnizate aici au doar scop informativ și nu ar trebui să înlocuiască sfatul medical profesional. Consultați întotdeauna un medic specialist pentru evaluare și tratament adecvat.