Pericardita Constrictivă

O scurtă descriere despre cum pericardul îngroșat limitează expansiunea inimii.

Ce este pericardita constrictivă?

Pericardita constrictivă este o afecțiune în care pericardul, membrana subțire care menține inima la locul ei, devine mai rigid și mai gros decât în mod normal. Aceasta interferează cu capacitatea de pompare a inimii și poate duce la probleme grave, cum ar fi insuficiența cardiacă. De obicei, este o problemă cronică (pe termen lung), dar este tratabilă în majoritatea cazurilor, mai ales dacă este diagnosticată precoce.

Ce se întâmplă în această afecțiune?

Pericardul este o membrană plină cu lichid, cu două straturi, care înconjoară inima. O parte din rolul pericardului este de a menține inima la locul ei. Există, de asemenea, un strat de lichid în interiorul pericardului, între acesta și inimă. Acel lichid ajută la amortizarea inimii și la protejarea acesteia de leziuni.

În circumstanțe normale, pericardul este flexibil și elastic. Aceasta înseamnă că inima nu are dificultăți în a se dilata pentru a se umple cu sânge între bătăile inimii. Pericardul este mai rigid și mai gros decât în mod normal atunci când aveți pericardită constrictivă. Aceasta împiedică inima să se dilate așa cum ar trebui.

Când inima nu se poate dilata suficient pentru a se umple cu sânge, se luptă să pompeze suficient pentru a satisface nevoile organismului. Pentru a compensa, presiunile de umplere cresc, ceea ce duce la insuficiență cardiacă.

Care este diferența dintre pericardita constrictivă și pericardita restrictivă?

Acestea sunt aceeași afecțiune, dar termenul "pericardită restrictivă" nu mai este utilizat frecvent.

Cine este afectat?

Pericardita constrictivă este cel mai probabil să apară la persoanele cu antecedente de chirurgie cardiacă, radioterapie în jurul inimii sau pericardită idiopatică/virală (idiopatic înseamnă "necunoscut"). În țările în curs de dezvoltare, tuberculoza este cea mai frecventă cauză. Este de două până la trei ori mai probabil să apară la bărbați decât la femei. De asemenea, este extrem de rară la copii.

Cât de frecventă este această afecțiune?

Pericardita constrictivă este o afecțiune rară în general. Apare la aproximativ 9% dintre persoanele cu pericardită acută, iar pericardita acută reprezintă aproximativ 5% din toate vizitele la urgență legate de dureri în piept.

Simptome și Cauze

Care sunt simptomele?

Simptomele pericarditei constrictive includ:

• Dispnee (dificultăți de respirație).
• Durere în piept.
• Oboseală.
• Amețeli.
• Umflături (în special în abdomen și picioarele inferioare) din cauza acumulării de lichide.
• Pierdere de masă musculară.
• Pierderea poftei de mâncare și senzație de sațietate chiar și atunci când se mănâncă foarte puțin.

Tipuri de pericardită constrictivă

Pericardita constrictivă are câteva subtipuri diferite:

• Acută. Acest tip apare atunci când cicatrizarea pericardului se întâmplă rapid, de obicei pe parcursul câtorva zile.
• Subacută. Acest tip este similar cu pericardita constrictivă acută, dar simptomele nu sunt la fel de severe.
• Pericardită constrictivă efuzivă. Acest subtip provoacă efuziune pericardică, o acumulare de lichid în interiorul pericardului, care poate pune prea multă presiune pe inimă. Aceasta provoacă tamponadă cardiacă, unde inima nu poate bate deoarece acumularea de lichid ocupă din ce în ce mai mult spațiu. În cele din urmă, inima se oprește din cauza presiunii exercitate de lichidul din jurul ei. Constricția efuzivă apare atunci când presiunile de umplere crescute din inimă rămân chiar și după drenarea lichidului suplimentar.
• Pericardită constrictivă tranzitorie. Acest tip implică de obicei pericardita acută care se transformă în pericardită constrictivă inflamatorie. Aceasta este tratabilă cu medicamente antiinflamatoare.
• Pericardită constrictivă ocultă. În medicină, termenul "ocult" înseamnă ascuns. Acest tip de pericardită constrictivă poartă acest nume deoarece este greu de detectat. Găsirea și diagnosticarea acestei afecțiuni se întâmplă de obicei accidental atunci când se efectuează alte teste.

Ce cauzează afecțiunea?

Pericardita constrictivă înseamnă că pericardul dumneavoastră este mai rigid sau mai gros decât în mod normal, adesea din cauza țesutului cicatricial provenit de la afecțiuni medicale anterioare. Această rigidizare a pericardului se poate întâmpla din mai multe motive, inclusiv:

• Infecții. În țările în curs de dezvoltare, acestea sunt de obicei cauzate de infecții bacteriene, în special tuberculoza (pericardita constrictivă apare în 20% până la 30% din cazurile de pericardită legate de tuberculoză). În țările dezvoltate, infecțiile virale sunt mai susceptibile de a provoca această afecțiune.
• Probleme cardiace și circulatorii. Aceasta include atacuri de cord sau alte afecțiuni care afectează vasele de sânge majore cele mai apropiate de inimă.
• Traumă. Leziunile toracice (fie impacturi brute, fie leziuni penetrante, cum ar fi răni de cuțit sau de glonț) pot provoca inflamații care duc la formarea țesutului cicatricial.
• Afecțiuni ale sistemului imunitar sau tulburări inflamatorii. Exemple ale acestor afecțiuni includ lupusul, artrita reumatoidă sau sindromul Sjögren.
• Cauze medicale. Îngroșarea sau cicatrizarea pericardică poate apărea după o intervenție chirurgicală pe cord, radioterapie pentru cancer sau ca efect secundar al unor medicamente.
• Cancer. Aceasta include fie cancerul pericardului în sine, fie cancerul dintr-o altă parte a corpului dumneavoastră.
• Altele. Pericardita constrictivă poate apărea din motive necunoscute. Furnizorii de servicii medicale presupun adesea că aceste cazuri se întâmplă din cauza unei infecții virale sau grupează cauzele necunoscute și virale împreună din motive statistice.

Este contagioasă?

Nu. Deși pericardita constrictivă poate apărea din cauza infecțiilor (unele dintre ele fiind potențial contagioase), această afecțiune nu este contagioasă de la sine.

Diagnostic și Teste

Cum este diagnosticată?

Un medic poate diagnostica această afecțiune pe baza unei combinații dintre simptomele dumneavoastră, istoricul dumneavoastră medical, un examen fizic și teste de diagnostic. Această afecțiune este uneori dificil de diagnosticat, mai ales atunci când simptomele nu sunt severe sau când aveți alte afecțiuni cu simptome similare sau conexe.

Ce teste pot fi efectuate atunci când specialiștii încearcă să diagnosticheze această afecțiune?

Dacă un specialist suspectează că aveți pericardită constrictivă, următoarele teste sunt posibile:

• Testare pentru tuberculoză.
• Analize de sânge pentru a confirma sau exclude afecțiunile sistemului imunitar.
• Ecocardiogramă.
• Electrocardiogramă.
• Radiografie toracică.
• Tomografie computerizată (CT) cardiacă.
• Rezonanță magnetică cardiacă (RMN).
• Cateterism cardiac stâng și drept.

Management și Tratament

Cum este tratată și există un tratament curativ?

Această afecțiune este de obicei tratabilă, iar vindecarea ei este adesea posibilă.

În majoritatea cazurilor, vindecarea acestei afecțiuni implică două principii principale:

• Eliberarea presiunii asupra inimii se întâmplă deoarece pericardul nu se poate întinde.
• Tratarea cauzelor subiacente sau a simptomelor conexe.

Ce medicamente sau tratamente sunt utilizate?

De cele mai multe ori, această afecțiune implică următoarele:

• Chirurgie. Pericardiectomia, care îndepărtează tot pericardul, oferă de obicei cea mai bună șansă de a trata cu succes această afecțiune. Nu aveți nevoie de pericard pentru a supraviețui, iar mulți oameni revin la viața lor normală fără nicio dificultate sau efecte pe termen lung.
• Medicamente. În funcție de cauza subiacentă și de simptome, diferite medicamente pot ajuta la tratarea directă a simptomelor acestei afecțiuni sau pot încerca să o vindece prin oprirea a ceea ce o provoacă. În unele cazuri, medicamentele sunt suficiente pentru a trata această afecțiune, evitând necesitatea unei intervenții chirurgicale sau pot ajuta la gestionarea simptomelor pentru persoanele care nu pot face operație.

Ce medicamente sunt folosite?

Cele mai frecvente medicamente pentru tratamentul acestei afecțiuni includ:

• Diuretice. Aceste medicamente ajută rinichii să elimine lichidul suplimentar din corp.
• AINS. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene, sau AINS, ajută la reducerea inflamației și la ameliorarea durerii. Exemplele includ ibuprofen sau naproxen.
• Steroizi. Efectele antiinflamatorii ale acestor medicamente pot ajuta la tratarea acestei afecțiuni.
• Medicamente specifice cauzei. Exemplele includ antibiotice pentru infecții bacteriene precum tuberculoza.

Complicații/efecte secundare ale tratamentului

Complicațiile potențiale variază în funcție de tratamentul și medicamentul în cauză. Cauza subiacentă sau tipul de pericardită constrictivă sunt, de asemenea, factori în complicații. Specialistul dumneavoastră este cea mai potrivită persoană pentru a vă spune despre potențialele efecte secundare sau complicații, mai ales când vine vorba de medicamente. Asta pentru că specialistul dumneavoastră poate adapta informațiile la situația și circumstanțele dumneavoastră specifice. De asemenea, vă pot spune la ce să fiți atenți, cum să gestionați aceste potențiale probleme și ce puteți face pentru a încerca să le evitați cu totul.

Complicațiile potențiale ale intervenției chirurgicale includ:

• Insuficiență cardiacă.
• Ritmuri cardiace neregulate (aritmii).
• Infecții și sepsis.
• Deces.

Cum să am grijă de mine sau să-mi gestionez simptomele?

Deoarece testarea și imagistica sunt necesare pentru a diagnostica pericardita constrictivă, nu este ceva ce ar trebui să tratați sau să gestionați singur. Acest lucru este deosebit de important deoarece unele dintre simptomele acestei afecțiuni apar și în cazul unor afecțiuni care pun viața în pericol, cum ar fi tamponada cardiacă sau atacul de cord. Din această cauză, ar trebui mai întâi să discutați cu un specialist și să obțineți îndrumări de la acesta cu privire la ceea ce puteți face pentru această afecțiune.

Cât de curând după tratament mă voi simți mai bine?

În funcție de cauza acestei afecțiuni și de tratamentele pe care le primiți, poate dura zile sau săptămâni pentru a vă simți mai bine. Dacă faceți o operație, timpul necesar pentru a vă simți mai bine trebuie să țină cont și de cât timp veți avea nevoie pentru a vă recupera după operația propriu-zisă. Majoritatea oamenilor se vor simți mai bine în termen de trei luni, dar unii oameni pot avea nevoie de câteva luni pentru a se recupera complet.

Prevenție

Cum pot preveni acest lucru sau pot reduce riscul meu?

Pericardita constrictivă se întâmplă în mod imprevizibil, așa că nu este posibil să o preveniți. Singurul lucru pe care îl puteți face pentru a reduce riscul de a dezvolta această afecțiune este să evitați situațiile care ar putea duce la dezvoltarea ei. Un exemplu este tratarea rapidă a infecțiilor bacteriene, mai degrabă decât întârzierea îngrijirii. Un altul este ca personalul medical să limiteze daunele radiațiilor asupra pericardului dumneavoastră dacă primiți radioterapie.

Prognoză

La ce mă pot aștepta dacă am această afecțiune și este curabilă?

Perspectivele pentru această afecțiune depind de cauză, de severitatea cazului dumneavoastră, de tratamentele implicate și de orice alte afecțiuni de sănătate pe care le puteți avea. Specialistul dumneavoastră este cea mai potrivită persoană pentru a vă spune la ce să vă așteptați de la această afecțiune și perspectivele dumneavoastră probabile.

Deoarece această afecțiune apare adesea alături sau din cauza unor afecțiuni grave sau mortale, perspectivele sunt adesea negative. Acest lucru este valabil mai ales atunci când se întâmplă din cauza radioterapiei sau când aveți și:

• Boală renală avansată sau insuficiență renală.
• Insuficiență cardiacă.
• Boală hepatică.
• Hipertensiune pulmonară.

Din cauza riscurilor, cele mai bune rezultate se întâmplă de obicei cu diagnostic și tratament precoce. Rezultate bune sunt, de asemenea, mai probabile în cazul tipului tranzitoriu al acestei afecțiuni. Chiar și așa, aproximativ 5% până la 10% dintre cei care suferă o intervenție chirurgicală nu supraviețuiesc (spitalele specializate în îngrijirea inimii tind să aibă rezultate mai bune).

Cu toate acestea, majoritatea oamenilor se recuperează și se descurcă bine. Aproape 80% dintre persoanele care fac o intervenție chirurgicală pentru această afecțiune trăiesc cel puțin cinci ani, iar aproape 60% trăiesc cel puțin 10 ani.

Cât durează această afecțiune și când pot relua rutina și activitățile mele obișnuite?

Cât durează această afecțiune depinde de tipul, cauza și tratamentele pe care le primiți. În unele cazuri, această afecțiune dispare de la sine sau numai cu medicamente. De obicei, durează câteva săptămâni până la câteva luni. Cu cât cazul sau cauza este mai severă, cu atât durează mai mult pentru a vă recupera.

Cum să trăiești cu

Cum am grijă de mine?

Dacă aveți această afecțiune, este important să urmați îndrumările lor cu privire la îngrijirea dumneavoastră. Aceasta include următoarele:

• Luați-vă medicamentele conform prescripțiilor. Medicamentele pentru această afecțiune trebuie luate conform prescripțiilor, nu doar până când vă simțiți mai bine.
• Urmați instrucțiunile dietei. Mulți oameni vor trebui să-și limiteze aportul de sare. Sodiul din sare poate face ca organismul dumneavoastră să rețină prea mult lichid, ceea ce poate agrava această afecțiune.
• Limitați activitatea fizică dacă este necesar. Acest lucru poate ajuta la reducerea efortului asupra inimii dumneavoastră și la prevenirea sau limitarea afectării mușchiului cardiac.

Când ar trebui să-mi văd specialistul și când ar trebui să caut îngrijire?

Majoritatea oamenilor vor trebui să-și vadă specialistul în mod regulat pe măsură ce se recuperează după această afecțiune. Dacă starea dumneavoastră se îmbunătățește, specialistul dumneavoastră vă va recomanda probabil să reduceți frecvența cu care îl vedeți.

Ar trebui să vă sunați specialistul sau să programați o programare dacă observați că simptomele dumneavoastră revin sau aveți simptome care încep să se schimbe și să vă afecteze activitățile și rutina obișnuite.

Când ar trebui să merg la urgențe?

Multe dintre simptomele acestei afecțiuni apar și în cazul urgențelor medicale care pun viața în pericol. Din această cauză, ar trebui să primiți imediat îngrijiri medicale dacă aveți oricare dintre următoarele simptome:

• Dispnee (dificultăți de respirație).
• Durere în piept.
• Amețeli sau senzație de amețeală.
• Leșin sau pierderea cunoștinței.

Întrebări frecvente

• Pericardita constrictivă este ereditară?
• Nu, pericardita constrictivă nu este, în general, o afecțiune ereditară. De obicei, este rezultatul unor factori dobândiți, cum ar fi infecții, intervenții chirurgicale sau inflamații.
• Pot face exerciții fizice dacă am pericardită constrictivă?
• Activitatea fizică ar trebui limitată în funcție de recomandările specialistului dumneavoastră. Exercițiile intense pot suprasolicita inima și pot agrava simptomele.
• Ce dietă ar trebui să urmez dacă am pericardită constrictivă?
• De obicei, se recomandă o dietă cu conținut scăzut de sare pentru a reduce retenția de lichide. Este important să discutați cu specialistul dumneavoastră sau cu un dietetician pentru a primi recomandări personalizate.

Pentru informații suplimentare și un plan de tratament adecvat, vă recomandăm să consultați un medic specialist.