Neurotoxicitatea
„Neurotoxicitatea” este un termen general pentru leziunile neurologice care apar din cauza expunerii la toxine naturale sau fabricate. Poate duce la o gamă largă de probleme neurologice, de la abia vizibile până la potențial letale.
Neurotoxicitatea
Prezentare generală
Ce este neurotoxicitatea?
Neurotoxicitatea apare atunci când expunerea la substanțe toxice naturale sau fabricate (neurotoxice) modifică funcția oricărei părți a sistemului dumneavoastră nervos. Aceasta ar putea include creierul, măduva spinării și/sau nervii.
Aceste modificări pot varia de la ușoare la severe. Pot fi tratabile sau de lungă durată. În cazuri severe, neurotoxicitatea poate duce la deces.
Neurotoxicitatea poate rezulta din expunerea la cantități excesive de substanțe în mod normal netoxice, cum ar fi anumite medicamente. Sau poate rezulta din substanțe care sunt neurotoxice la toate dozele, cum ar fi plumbul.
Neurotoxicitatea poate apărea în timpul dezvoltării fetale, al dezvoltării copilului sau la vârsta adultă. Severitatea este de obicei mai mare atunci când expunerea la neurotoxice are loc în timpul dezvoltării fetale și al copilăriei timpurii. În plus, anumite afecțiuni vă cresc vulnerabilitatea la neurotoxicitate, cum ar fi hiperbilirubinemia (icterul) la nou-născuți și boala Charcot-Marie-Tooth (CMT).
Ce sunt neurotoxicele?
Există sute de neurotoxice. Acestea pot fi sub formă de gaz, lichid și/sau solid. Pentru unele neurotoxice, urmele sau o singură expunere pot provoca simptome. Pentru altele, numai cantități mari și/sau expunerea repetată cauzează simptome vizibile.
Câteva exemple de neurotoxice includ:
- Metale grele, cum ar fi plumbul și mercurul
- Alte substanțe naturale, cum ar fi monoxidul de carbon, arsenicul și micotoxinele tricotecene din anumite mucegaiuri
- Pesticide, cum ar fi organofosfații și clorpirifosul
- Solvenți industriali și/sau de curățare, cum ar fi tetracloroetilena
- Materiale de fabricație, cum ar fi clorura de vinil, toluenul, formaldehida și eterii de difenil polibromurați (PBDE)
- Substanțe, cum ar fi alcoolul, amfetaminele, opioidele, inhalanții și cocaina
- Substanțe chimice care perturbă sistemul endocrin (EDC), cum ar fi bisfenolul A (BPA), ftalații și compușii bifenililor policlorurați (PCB), pot provoca, de asemenea, indirect neurotoxicitate.
Medicamentele și neurotoxicitatea
Medicamentele, cum ar fi antibioticele și antipsihoticele, de exemplu, pot duce, de asemenea, la neurotoxicitate din diverse motive. Dar, în multe cazuri, beneficiul lor depășește cu mult riscul efectelor neurotoxice.
Terapiile legate de cancer au adesea efecte neurotoxice, cum ar fi aceste medicamente chimioterapice:
- Agenți pe bază de platină (oxaliplatin, cisplatin, carboplatin)
- Taxani (paclitaxel, docetaxel)
- Alcaloizi de vinca (vincristină, vinblastină)
- Inhibitori de proteazom
- Radioterapia poate duce, de asemenea, la neurotoxicitate prin deteriorarea sistemului nervos central.
Cât de frecventă este neurotoxicitatea?
Există atât de multe neurotoxice, iar simptomele neurotoxicității variază considerabil. Deci, este dificil pentru cercetători să estimeze cât de frecventă este neurotoxicitatea. Dar cercetătorii consideră că expunerea la neurotoxice este larg răspândită.
Pentru a evidenția doar două exemple de toxine care provoacă neurotoxicitate:
- Un studiu a estimat că 385 de milioane de cazuri de otrăvire cu pesticide neintenționată, acută (bruscă și severă) au loc în fiecare an la nivel mondial, rezultând aproximativ 11.000 de decese.
- În fiecare an, se estimează că 1 milion de oameni mor din cauza otrăvirii cu plumb. Aproximativ 1 din 3 copii - până la 800 de milioane la nivel global - au niveluri ridicate de plumb în sânge.
Simptome și cauze
Care sunt simptomele neurotoxicității?
Simptomele neurotoxicității variază foarte mult în funcție de tipul de expunere la neurotoxic. Simptomele pot varia de la ușoare la severe. Acestea pot apărea imediat după expunere sau se pot dezvolta în timp - pe parcursul săptămânilor, lunilor sau chiar anilor.
Exemple de simptome fizice includ:
- Probleme de coordonare și echilibru
- Diaree
- Oboseală
- Durere de cap
- Pierderea poftei de mâncare
- Tulburări de durere, cum ar fi durerea neuropatică
- Probleme musculare, cum ar fi slăbiciune, spasme și zvâcniri
- Greață și/sau vărsături
- Amorțeală
- Modificări ale somnului, cum ar fi insomnia
- Vorbie neclară (dizartrie)
- Probleme de vedere sau pierderea vederii
Exemple de simptome cognitive (mentale) includ:
- Modificări sau probleme de comportament
- Declin cognitiv, cum ar fi deficiența cognitivă ușoară
- Amețeli sau dezorientare
- Disfuncție executivă, cum ar fi dificultăți în reglarea emoțiilor și probleme de atenție și concentrare
- Pierdere de memorie
- Schimbări de dispoziție
- Agresiune crescută
Dacă observați modificări sau probleme în gândirea, comportamentul, starea de spirit sau sănătatea fizică a dumneavoastră sau a copilului dumneavoastră, este întotdeauna o idee bună să consultați un medic specialist. Deși neurotoxicele pot fi cauza, există și alte cauze posibile.
Simptome de urgență ale neurotoxicității
Există multe simptome posibile ale neurotoxicității acute (bruște și severe). De obicei, apar brusc. Dacă aveți următoarele simptome, trebuie să solicitați asistență medicală de urgență. Sunați la 112 sau mergeți la cel mai apropiat spital.
Simptomele neurotoxicității acute pot include:
- Modificări ale ritmului cardiac
- Confuzie sau delir
- Pierderea cunoștinței
- Psihoză, inclusiv halucinații
- Convulsii
- Modificări semnificative ale temperaturii corpului (hipertermie sau hipotermie)
- Slăbiciune musculară bruscă și extremă
- Probleme bruște de vedere sau pierderea vederii
- Dificultăți de respirație
Ce cauzează neurotoxicitatea?
Neurotoxicitatea apare atunci când expunerea la neurotoxice deteriorează, modifică sau ucide celulele din sistemul nervos periferic sau central. Aceasta afectează adesea neuronii (celulele nervoase). Neuronii sunt esențiali pentru transmiterea și procesarea semnalelor în creier, măduva spinării și nervii periferici. Alte părți ale sistemului nervos central sau periferic pot fi, de asemenea, deteriorate, cum ar fi mielina.
Deoarece sistemul dumneavoastră nervos este un sistem corporal foarte complex, deteriorarea neurotoxicității se poate prezenta în multe feluri. Câteva exemple includ:
- Modificări ale nivelurilor și semnalizării neurotransmițătorilor (cum ar fi dopamina)
- Inflamație în creier sau măduva spinării (neuroinflamație)
- Modificări structurale ale creierului, cum ar fi diferențe în volumul substanței cenușii și al substanței albe
- Deteriorarea tecii de mielină a nervilor periferici
Expunere la neurotoxice
Neurotoxicele pot intra în corpul dumneavoastră prin:
- Inhalarea lor
- Consumul (mâncarea sau băutul) lor
- Absorbția pielii
Neurotoxicele pot afecta, de asemenea, un făt. Dacă neurotoxicele intră în corpul dumneavoastră în timpul sarcinii, acestea pot trece din sângele dumneavoastră la făt prin cordonul ombilical. Unele medicamente sunt nesigure în timpul sarcinii din cauza potențialelor efecte neurotoxice asupra fătului.
Odată ce neurotoxicele sunt în fluxul sanguin, acestea pot traversa bariera hemato-encefalică (BHE) și pot afecta direct aspecte ale sistemului nervos central. Sau pot afecta indirect creierul prin modificarea altor sisteme corporale, ca în cazul substanțelor chimice care perturbă sistemul endocrin (EDC).
Expunerea la neurotoxice se poate întâmpla în mai multe locuri, deoarece sursele acestor toxine sunt larg răspândite. Puteți experimenta expunerea din:
- Poluarea largă a mediului din trafic, agricultură și activități industriale
- Poluarea locală în zone precum parcuri și școli sau din incidente chimice locale
- Poluarea casei, cum ar fi de la articole de uz casnic sau alimente
Care sunt complicațiile neurotoxicității?
Unele cazuri de neurotoxicitate pot duce la probleme neurologice cronice (de lungă durată), iar cazurile severe pot duce la deces.
Expunerea la anumite neurotoxice în timpul dezvoltării fetale și al copilăriei timpurii a fost asociată cu mai multe afecțiuni. Exemplele includ:
- Tulburare de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD)
- Dificultăți de învățare
- Depresie
- Anxietate
- Schizofrenie
- Tulburare de spectru autist (ASD)
Este important de reținut că există o legătură între expunerea la neurotoxice și aceste afecțiuni. Cercetătorii nu știu încă dacă neurotoxicitatea le provoacă direct. Ei studiază în mod activ toate efectele și complicațiile posibile ale neurotoxicelor.
Diagnostic și teste
Cum este diagnosticată neurotoxicitatea?
Deoarece există sute de neurotoxice și simptomele neurotoxicității sunt larg răspândite, diagnosticul poate implica multe teste și examinări. Medicul dumneavoastră specialist va începe prin a vă întreba despre simptomele și istoricul dumneavoastră medical. Apoi, va face examinări fizice și neurologice.
El/ea poate recomanda oricare dintre următoarele teste sau examinări:
- Evaluare comportamentală
- Analize de sânge
- Teste cognitive
- Electroencefalogramă (EEG)
- Examen oftalmologic
- Teste imagistice, cum ar fi RMN cerebral
- Studiu de conducere nervoasă și electromiografie (EMG)
- Teste și evaluare neuropsihologică
- Puncție lombară pentru analiza lichidului cefalorahidian (LCR)
În unele cazuri, medicii specialiști pot fi incapabili să găsească cauza exactă a simptomelor de neurotoxicitate.
Management și tratament
Cum este tratată neurotoxicitatea?
Tratamentele variază foarte mult în funcție de simptomele dumneavoastră și de care neurotoxic este cauza. În general, tratamentul implică eliminarea sau reducerea expunerii la neurotoxic, urmată de tratarea sau gestionarea simptomelor.
Prevenție
Pot preveni neurotoxicitatea?
Este practic imposibil să preveniți toată expunerea la neurotoxice din cauza cât de răspândite sunt în viața de zi cu zi. Dar există câțiva pași pe care îi puteți face pentru a încerca să reduceți riscul de expunere, cum ar fi:
- Instalați un detector de monoxid de carbon în casa dumneavoastră și schimbați bateriile anual.
- Nu amestecați niciodată produse de curățare sau substanțe chimice de uz casnic. Rezultatele pot fi mortale.
- Verificați casa pentru plumb și alte toxine dăunătoare.
- Țineți ferestrele închise în zilele cu calitate proastă a aerului pentru a preveni pătrunderea poluării aerului în casa dumneavoastră.
- Evitați utilizarea substanțelor.
- Dacă sunteți gravidă, discutați cu medicul dumneavoastră specialist despre expunerea la neurotoxice și despre modul în care aceasta ar putea afecta dezvoltarea fetală.
Este important să ne amintim că prevenirea expunerii la neurotoxice pentru dumneavoastră și familia dumneavoastră nu este doar responsabilitatea dumneavoastră - este responsabilitatea colectivă a guvernelor federale și locale, a corporațiilor și a cetățenilor. Grupuri precum NIEHS (National Institute of Environmental Health Services) cercetează în mod activ modul în care mediul și neurotoxicele pot afecta sănătatea umană.
Prognoză
Care este prognoza pentru o persoană cu neurotoxicitate?
Prognoza (perspectiva) pentru o persoană cu neurotoxicitate variază foarte mult în funcție de mai mulți factori, inclusiv:
- Tipul de neurotoxic(e)
- Cantitatea de expunere
- Durata expunerii
- Extinderea leziunilor sistemului nervos
- Vârsta și starea generală de sănătate
Expunerea la anumite neurotoxine poate fi fatală. În unele cazuri, puteți supraviețui expunerii, dar este posibil să nu vă recuperați toate funcțiile neurologice. În alte cazuri, vă puteți recupera complet după ce ați primit tratament.
Întrebări frecvente
- Ce ar trebui să fac dacă suspectez că am fost expus la o substanță neurotoxică? Consultați imediat un medic specialist. Descrieți simptomele și circumstanțele expunerii.
- Pot anumite alimente să ajute la protejarea împotriva neurotoxicității? O dietă bogată în antioxidanți și nutrienți esențiali poate susține sănătatea sistemului nervos, dar nu înlocuiește evitarea expunerii la neurotoxice.
- Există grupuri de suport pentru persoanele afectate de neurotoxicitate? Căutați grupuri de suport locale sau online dedicate afecțiunilor neurologice și expunerii la toxine.
Este important să rețineți că această informație este oferită doar în scop informativ și nu trebuie considerată un substitut pentru sfatul medical profesionist. Vă recomandăm să consultați un medic specialist pentru evaluare și îndrumare personalizată.