Mutismul Selectiv

A avea mutism selectiv înseamnă că anumite situații sociale cauzează o teamă sau o anxietate atât de mare, încât îți este dificil sau imposibil să vorbești. Această tulburare de anxietate începe, de obicei, în copilărie, dar efectele pot fi de lungă durată. Identificarea și tratarea rapidă a acestei afecțiuni îmbunătățește perspectiva generală, în special în timpul copilăriei timpurii.

Mutismul Selectiv

Prezentare generală

Ce este mutismul selectiv?

Mutismul selectiv (MS) este o afecțiune de sănătate mintală în care nu poți vorbi în anumite situații din cauza fricii sau a anxietății. De obicei, afectează copiii mici, dar poate afecta și adolescenții și adulții.

Această afecțiune este mai mult decât a fi timid, sfios sau temător. MS este o tulburare de anxietate. Se poate suprapune cu alte afecțiuni legate de anxietate și poate avea efecte persistente mai târziu în viață.

Cât de frecvent este mutismul selectiv?

MS este destul de rar. Afectează mai puțin de 1% dintre oameni (în toate grupele de vârstă). Aproape întotdeauna începe în copilărie, în jurul vârstei de 5 ani, adesea fiind observat la scurt timp după ce un copil începe grădinița, școala pregătitoare sau școala primară. Este mai puțin frecvent – dar totuși posibil – la adolescenți și adulți.

MS pare să afecteze femeile de aproximativ două ori mai des decât bărbații. Cu toate acestea, acest număr poate fi distorsionat din cauza prejudecăților sau a stereotipurilor despre cât de vorbăreți ar trebui să fie oamenii în funcție de sexul lor. Sunt necesare mai multe cercetări pentru a determina dacă disparitatea este exactă.

MS este rar în general, dar este deosebit de rar la adulți. S-ar putea să recunoști simptomele la tine sau s-ar putea să le recunoști la copilul tău (sau la un copil de care ai grijă). Toată lumea cu un diagnostic poate beneficia de tratament, indiferent de vârstă.

Simptome și Cauze

Mutismul selectiv te face să vorbești mai puțin sau să te simți incapabil să vorbești în situații în care nu te simți confortabil. În rest, nu ai dificultăți în a vorbi.

Care sunt simptomele mutismului selectiv?

„Selectiv” din numele acestei afecțiuni înseamnă că se întâmplă doar în anumite situații (amintește-ți că nu este o alegere intenționată sau deliberată de a nu vorbi). Dacă ai MS, nu ai probleme să vorbești în situații confortabile. Cu toate acestea, consideri în mod constant că este dificil sau imposibil să vorbești în situații inconfortabile.

Simptomele pot lua diferite forme. Unele persoane sunt complet incapabile să vorbească (sau aproape). Alții pot comunica mai puțin sau în moduri limitate.

  • Incapacitate totală sau aproape totală de a comunica

Aceasta înseamnă a face eforturi mari pentru a evita comunicarea sau a o evita complet. Poate arăta astfel:

  • Sentimente de incapacitate de a vorbi. Se poate întâmpla pentru că te simți copleșit sau paralizat de frică sau anxietate. Poate părea că refuzi să vorbești, dar este un răspuns „automat” mai degrabă decât o alegere deliberată.

  • Postură tensionată sau rigidă, îngheț sau sentiment de incapacitate de a te mișca.

  • O expresie „de cerb prins în faruri” sau o expresie goală.

  • Evitarea contactului vizual.

  • Evitarea interacțiunilor sociale sau neparticiparea la acestea.

  • Neadresarea cererilor pentru lucruri dorite sau necesare (cum ar fi un copil la școală care nu cere voie unui profesor să meargă la baie, ceea ce duce la udarea diurnă).

  • Comportament disruptiv (cum ar fi crizele de furie) pentru a evita vorbitul.

  • Comunicare nonverbală

  • Preferința de a utiliza sunete larg înțelese (cum ar fi „uh-uh” pentru „nu” și „uh-huh” pentru da) sau alte zgomote în loc de cuvinte.

  • Utilizarea comunicării nonverbale pentru a evita vorbitul (cum ar fi scrierea răspunsurilor sau arătarea cu degetul către lucruri dintr-o carte).

  • Utilizarea gesturilor sau a altor mișcări (cum ar fi expresiile faciale, arătarea cu degetul, mimarea sau darea din cap afirmativ sau negativ) în loc de cuvinte.

  • Comunicare minimă sau redusă

  • Răspunsuri încetinite.

  • Utilizarea de răspunsuri dintr-un singur cuvânt sau propoziții foarte scurte.

  • Mormăit, bâlbâială sau șoptire.

  • Schimbarea vocii (vorbirea cu o voce robotizată sau schimbarea tonului și tonalității naturale).

Ce cauzează mutismul selectiv?

Experții nu pot explica pe deplin de ce apare MS. Cu toate acestea, suspectează că mai mulți factori posibili pot cauza sau contribui la acesta. Aceștia includ:

  • Alte afecțiuni de sănătate mintală

MS are legături puternice cu alte afecțiuni de sănătate mintală. Acestea nu sunt neapărat cauze. Pur și simplu sunt mai susceptibile să se întâmple la persoanele cu MS. Aceste afecțiuni includ:

  • Tulburarea de anxietate socială. Aceasta este extrem de frecventă la persoanele care au MS. Experții estimează că 75% până la 100% dintre persoanele cu MS au și această tulburare.
  • Fobii.
  • Alte tulburări de anxietate.
  • Tulburarea de spectru autist.
  • Anxietate de separare.
  • Tulburarea de stres post-traumatic (PTSD).
  • Istoricul familial sau genetica

Tulburările de anxietate pot fi ereditare. Persoanele cu MS sunt mult mai susceptibile de a avea o rudă de gradul întâi (un părinte, frate/soră sau copil) cu MS sau o altă tulburare de anxietate.

  • Alte tulburări de comunicare

Unii copii dezvoltă MS din cauza anxietății legate de modul în care vorbesc sau de cât de bine îi înțeleg pe alții (cum ar fi din cauza tulburărilor de procesare auditivă sau a întârzierilor de învățare).

Copiii pot dezvolta, de asemenea, MS din cauza tulburărilor de vorbire (cum ar fi bâlbâiala sau alte forme de tulburare de fluență). Unii copii dezvoltă MS pentru că nu le place vocea lor sau se simt anxioși cu privire la modul în care sună.

  • Circumstanțe sociale

Copiii cu anumiți factori sau circumstanțe sociale sunt mai susceptibili să dezvolte MS. Aceștia includ:

  • A fi victima bullying-ului.
  • Evenimente traumatice sau abuz.
  • Probleme familiale (cum ar fi violența emoțională, verbală sau fizică în casă).
  • Imigrarea într-un loc cu o limbă principală diferită.

Care sunt complicațiile mutismului selectiv?

MS poate afecta negativ viața în multe feluri. Acestea pot include:

  • Dificultăți sociale, singurătate sau izolare.
  • Dezvoltarea altor afecțiuni sau simptome legate de anxietate.
  • Impact asupra realizărilor academice sau a performanței la locul de muncă.

Diagnostic și Teste

Cum este diagnosticat mutismul selectiv?

Un specialist în sănătate mintală, cum ar fi un psihiatru sau un psiholog, va diagnostica de obicei MS. Alți specialiști, în special logopezii sau terapeuții de vorbire, pot exclude alte afecțiuni pentru a ajuta la diagnostic.

Un specialist stabilește acest diagnostic pe baza simptomelor și a comportamentelor. Va pune întrebări despre experiențele tale (sau ale copilului tău) și alți factori care ar putea contribui la această afecțiune.

Specialistul tău va utiliza, de obicei, chestionare de screening, liste de verificare sau alte instrumente pentru a ajuta la determinarea dacă îndeplinești criteriile. Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale, ediția a cincea, revizuirea textului™ al Asociației Americane de Psihiatrie (adesea denumit „DSM-5®”) are cinci criterii pe care trebuie să le îndeplinești pentru a primi un diagnostic de MS:

  • Nu vorbești în mod constant în situații sociale în care este de așteptat, dar nu ai probleme să vorbești în alte situații.
  • Faptul că nu vorbești îți afectează viața socială, educațională sau profesională, sau orice combinație a celor trei.
  • Incapacitatea de a vorbi durează mai mult de o lună.
  • Faptul că nu vorbești nu se datorează faptului că ai probleme cu vorbirea sau cu înțelegerea limbii principale pe care o folosesc ceilalți.
  • Dificultatea ta de a vorbi nu se datorează unei alte tulburări de comunicare, cum ar fi bâlbâiala, și nu se întâmplă doar în legătură cu tulburarea de spectru autist, tulburările de spectru ale schizofreniei sau alte afecțiuni care implică psihoză.

Management și Tratament

Cum este tratat mutismul selectiv și există un tratament?

Cu tratament, este posibil să reduci severitatea și frecvența simptomelor. Cu diagnosticarea și tratamentul precoce, unele persoane pot vedea simptomele dispărând complet.

Cele mai frecvente abordări de tratament sunt:

  • Terapia de sănătate mintală

Terapia de sănătate mintală (în special terapia cognitiv-comportamentală sau CBT) este, în general, prima opțiune. De asemenea, este cel mai probabil să ajute. Terapia comportamentală te ajută să înțelegi și să faci față anxietății și altor sentimente supărătoare care cauzează simptomele MS. De asemenea, poate ajuta la modificarea crizelor de furie sau a altor comportamente disruptive care pot apărea odată cu MS.

Pentru copii, aceste forme de terapie ar trebui să implice și persoanele care îi cresc. Figurile parentale (inclusiv tutorii legali sau alte persoane dragi) pot contribui la succesul terapiei de sănătate mintală.

  • Logopedie

Logopedia implică lucrul cu un logoped sau cu un alt profesionist specializat în domeniul sănătății. Poate fi deosebit de utilă atunci când MS apare împreună cu tulburări de vorbire.

  • Medicamente

Medicamentele pot face parte din tratamentul pentru MS, mai ales dacă terapia de sănătate mintală sau logopedia nu sunt eficiente de la sine.

Cele mai frecvente medicamente pentru tratarea MS sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS). Acestea tratează în principal depresia, dar pot trata și tulburările legate de anxietate, inclusiv MS. Alte medicamente pot ajuta, de asemenea. Furnizorul tău de servicii medicale (sau furnizorul copilului tău) îți poate spune mai multe despre acestea și te poate ajuta să alegi.

Complicații/efecte secundare ale medicamentelor

Medicul tău este cea mai bună persoană care îți poate spune despre posibilele efecte secundare și complicații ale medicamentului (medicamentelor) specifice pe care le iei și ce poți face pentru a limita sau evita aceste efecte.

Prevenție

Poate fi prevenit mutismul selectiv sau pot reduce riscul ca acesta să se întâmple copilului meu?

MS nu poate fi prevenit. Experții nu înțeleg pe deplin ce factori pot contribui la sau provoca aceasta, așa că nu există nicio modalitate de a reduce șansele ca acesta să se întâmple.

Perspectivă / Prognoză

La ce mă pot aștepta dacă copilul meu sau eu avem MS?

La copii, MS poate afecta modul în care se descurcă la școală, socializează și își fac prieteni. De asemenea, poate face ca copiii să evite să vorbească chiar și atunci când este important.

Dacă ai MS ca adult, acesta poate continua să aibă efecte negative. MS te poate împiedica să îți faci prieteni sau să dezvolți relații (sociale, de muncă, romantice etc.). De asemenea, poate afecta modul în care te descurci la școală sau la serviciu.

Cât durează mutismul selectiv?

Pentru mulți oameni, simptomele par să dispară până la vârsta adultă. Simptomele pot fi încă prezente, dar se schimbă și arată mai mult ca o altă tulburare de anxietate (în special tulburarea de anxietate socială).

Care este perspectiva pentru mutismul selectiv?

Perspectiva pentru MS este bună în general, mai ales cu diagnosticarea și tratamentul precoce. Când este diagnosticat și tratat în copilăria timpurie, majoritatea persoanelor cu MS pot depăși sau pot învăța să facă față, astfel încât să nu le afecteze viața la fel de mult (sau deloc).

Când MS nu este detectat sau netratat, perspectiva este mai puțin pozitivă. Nu este periculos, dar efectele negative pot fi semnificative. Persoanele cu MS se confruntă adesea cu anxietate și depresie. Unii se luptă cu situațiile sociale și se simt singuri sau izolați. De asemenea, poate afecta educația, cariera și alte părți importante ale vieții lor.

Viața cu

Ce pot face pentru a-mi ajuta copilul dacă are mutism selectiv?

S-ar putea să te simți frustrat dacă copilul tău nu vorbește în anumite situații, chiar dacă îi spui să o facă. Această frustrare poate fi intensă dacă copilul tău evită să vorbească folosind crize de furie sau alte forme de comportament de acțiune.

Este important să-ți amintești că MS este o afecțiune de sănătate mintală. Nu este ceva asupra căruia copilul tău are control. Dar poți controla modul în care reacționezi la afecțiunea copilului tău și la simptomele sale.

Unele dintre cele mai importante lucruri pe care le poți ține minte includ:

  • Ajută-ți copilul să se simtă confortabil și în siguranță. Nu-ți împinge sau grăbi copilul în situații în care este probabil să se simtă speriat sau anxios. Cel mai bine este să nu vorbești despre problema lor în fața lor, deoarece acest lucru îi poate face să se simtă stânjeniți sau chiar mai anxioși.
  • Reduce frica și anxietatea și construiește încet de acolo. Începe cu modalități prin care copilul tău poate comunica confortabil și încurajează asta. Ajută-l să devină din ce în ce mai confortabil cu întâlnirile sociale mai întâi și apoi lucrează la vorbire.
  • Fii răbdător și dă-i copilului tău timp să vorbească. A vorbi în locul copilului tău poate întări sentimentul său că face ceva greșit și îi poate face mai dificil să-și depășească frica și anxietatea în legătură cu vorbitul. Asigură-te că știe că este OK să ia o pauză și să se gândească înainte de a răspunde, de asemenea.
  • Laudă eforturile lor. Când copilul tău vorbește, laudă-l pentru că a făcut-o. Și asigură-te că recompensezi ceea ce a făcut în mod specific. Asigură-te că știe că vorbitul a avut un impact pozitiv.
  • Nu folosi pedeapsa ca motivator. Copiii care se tem de pedeapsă pentru că nu vorbesc pot găsi și mai dificil să vorbească, deoarece sunt mai speriați sau anxioși.

Întrebări frecvente

Ce declanșează mutismul selectiv?

„Declanșatoarele” MS sunt situații sau circumstanțe care fac probabil ca o persoană cu MS să nu vorbească. Unele exemple comune includ:

  • Senzația că alții stau prea aproape sau intră în spațiul personal.
  • Alții vorbind tare sau comportându-se agresiv sau strict.
  • Oameni care nu sunt cunoscuți sau sunt străini.
  • Caracteristici fizice ale altora, cum ar fi oameni foarte înalți sau impunători.
  • Indicii sau comportamente nonverbale, cum ar fi modele de comportament anxios, sau indicii nonverbale neprietenoase sau negative.
  • Spații aglomerate sau zgomotoase.
  • Locuri care au legături cu amintiri nefericite sau neplăcute.
  • Locuri care nu au mai fost vizitate niciodată.
  • Situații care sunt complet noi sau cu care copilul tău are o experiență anterioară nereușită.

Lista de mai sus este doar câteva dintre cele mai frecvente declanșatoare. Unele persoane pot avea declanșatoare specifice care nu sunt ca cele enumerate mai sus. Declanșatoarele se pot schimba și evolua în timp.

Mutismul selectiv este o formă de autism?

Nu, MS și tulburarea de spectru autist sunt afecțiuni separate, iar experții le grupează în categorii separate. Cu toate acestea, persoanele autiste sunt mai susceptibile de a avea MS.

Unde pot găsi ajutor specializat pentru mutism selectiv?

Este recomandat să te adresezi unui medic de familie, unui psihiatru, psiholog sau logoped. Aceștia pot evalua situația și pot oferi un plan de tratament adecvat. Tratamentul implică adesea terapia cognitiv-comportamentală și logopedia.

Este important să reții că informațiile furnizate aici au scop informativ și nu înlocuiesc sfaturile medicale profesionale. Consultă întotdeauna un medic specialist pentru diagnostic și tratament.

mutism selectiv
anxietate
copii
tulburare
tratament
diagnostic
simptome
logopedie
psihoterapie
sănătate mintală