Misofonia

Prezentare generală

Misofonia apare atunci când anumite sunete "declanșatoare" cauzează emoții sau reacții puternice. Sunetele declanșatoare afectează persoanele cu misofonie mult mai intens decât persoanele care nu reacționează la aceste declanșatoare.

Ce este misofonia?

Există sunete care vă fac instantaneu să simțiți o furie intensă, anxietate sau dezgust? Sunt aceste emoții extrem de puternice, chiar copleșitoare, până la punctul în care sunt greu de controlat? Acestea sunt caracteristici ale misofoniei, o afecțiune în care aveți o toleranță scăzută la anumite sunete și lucruri pe care le puteți simți (vedea, atinge etc.) asociate acestora.

Acest fenomen poate afecta oamenii foarte diferit. Unele persoane pot avea doar un singur sunet "declanșator" care provoacă această reacție. Unele persoane pot avea mai multe sunete declanșatoare.

Persoanele pot avea, de asemenea, reacții mai mult sau mai puțin severe. Unele persoane nu pot controla emoțiile pe care le simt, dar pot controla răspunsurile. Unele persoane nu pot controla niciuna dintre acestea, ceea ce le face să reacționeze impulsiv. În cazurile cele mai severe, este posibil ca oamenii să nu poată face anumite lucruri sau să se afle în anumite medii.

Pe cine afectează misofonia?

Cercetările arată că misofonia poate afecta pe oricine, dar pare să fie mai frecventă la femei. Estimările privind modul în care afectează oamenii în funcție de sex variază. Acestea variază de la 55% la 83% din cazuri care apar la femei.

Misofonia se poate dezvolta la orice vârstă, dar cercetările indică faptul că este cel mai probabil să se dezvolte la începutul adolescenței. Sunt necesare mai multe cercetări pentru a determina dacă alți factori pot afecta cine este cel mai probabil să dezvolte misofonie.

Cât de frecventă este această afecțiune?

Cercetările disponibile indică faptul că misofonia poate afecta aproximativ 1 din 5 persoane pe parcursul vieții.

Simptome și Cauze

Care sunt simptomele misofoniei?

Simptomele misofoniei se învârt în jurul modului în care reacționați la sunetele declanșatoare. Reacțiile par să se încadreze în instinctele naturale de "luptă sau fugi". Asta înseamnă că reacțiile pot fi:

• Emoționale. Acestea sunt sentimente pe care le experimentați și pot fi intense sau copleșitoare. Pentru mulți, aceste sentimente escaladează rapid, ca și cum cineva ar fi apăsat pedala de accelerație emoțională. Asta înseamnă că iritarea sau enervarea se pot transforma rapid în furie sau chiar furie oarbă.
• Corporale. Acestea sunt procese de auto-protecție care se declanșează automat. Majoritatea acestora sunt similare cu ceea ce vi se întâmplă într-o situație periculoasă sau înfricoșătoare.
• Comportamentale. Acestea sunt acțiuni care au loc ca răspuns la sunetele declanșatoare. Acestea sunt de obicei determinate de impulsuri sau instincte. Asta înseamnă că s-ar putea să nu aveți control deplin asupra lor. Reacțiile violente (fie față de oameni, fie față de obiecte) sunt posibile, dar nu sunt frecvente.

Reacțiile emoționale pot include:

• Furie.
• Anxietate.
• Dezgust.
• Frică.
• Iritare.

Reacțiile corporale pot include:

• Creșteri ale tensiunii arteriale.
• Presiune sau strângere în piept.
• Piele de găină.
• Creșteri ale ritmului cardiac.
• Transpirație.

Reacțiile comportamentale pot include:

• Evitarea situațiilor în care pot apărea sunete declanșatoare.
• Părăsirea zonei atunci când se aude un sunet declanșator.
• Reacții verbale sau vocale, cum ar fi vorbitul sau țipatul la cine/ce a făcut sunetul).
• Acțiuni non-violente pentru a opri sunetul.
• Acțiuni violente pentru a opri sunetul (rare).

Severitatea simptomelor poate varia, de asemenea. Când simptomele sunt mai puțin severe, reacțiile emoționale și corporale pot fi tot ceea ce experimentați. Dacă simptomele sunt mai severe, efectele pot fi atât de puternice încât ați putea avea și o reacție comportamentală.

În cazuri foarte severe, o persoană poate reacționa atât de puternic – fie cu cuvinte, fie cu acțiuni – încât nu are timp să se gândească înainte de a se comporta într-un mod care deranjează pe alții. În aceste situații, este obișnuit ca persoana cu misofonie să recunoască și să regrete ceea ce a făcut ulterior. Dar este posibil să se străduiască în continuare să controleze reacții similare în viitor.

Sunete declanșatoare comune

Orice sunet poate declanșa misofonie. Cu toate acestea, unele sunete sunt mult mai susceptibile de a fi declanșatoare. Sunetele de la televizor, radio sau alte dispozitive electronice pot declanșa misofonie, dar reacția poate să nu fie la fel de intensă ca și cum sursa sunetului ar fi de fapt aproape de dumneavoastră.

Tipurile de sunete sunt:

Tip de sunet	Exemple de sunete
Zgomote de mâncare/băutură	Pocnitul buzelor; mestecatul (mai ales cu gura deschisă) alimentelor sau a gumei; sunete de ronțăit; sorbitul; înghițit tare sau înghițitul.
Zgomote de respirație	Sforăit, adulmecat sau suflatul nasului; respirație grea.
Zgomote de activitate și mișcare	Bătutul degetelor sau degetelor de la picioare; clic pe un pix; tastarea puternică; sunete de tacâmuri.
Zgomote din gură/gât	Dregerea gâtului; tuse; sărut zgomotos.
Altele	Ticăit (ceas sau ceasornic); instalații sanitare (spălarea toaletei sau picurarea apei); sunet de sonerie (clopot sau telefon); sunete de animale; foșnet (hârtie sau plastic).

Ce cauzează misofonia?

Experții nu știu ce cauzează misofonia. Cu toate acestea, ei suspectează că ar putea fi o combinație de factori. Unii dintre acești factori suspectați includ:

• Diferențe în structura creierului.
• Alte afecțiuni.
• Istoric familial sau genetică.

Diferențe în structura creierului

Cercetările arată că persoanele cu misofonie sunt mai susceptibile de a avea anumite diferențe în structura și activitatea creierului lor. Una dintre aceste diferențe este faptul că au mai multe conexiuni și activitate în și între anumite zone ale creierului dumneavoastră.

Zonele creierului afectate controlează modul în care procesați sunetele și vă gestionați emoțiile. Auzul și emoțiile fac parte din sistemul de auto-protecție încorporat al creierului dumneavoastră. De aceea simțiți și învățați să asociați emoții precum furia, dezgustul și frica cu situații amenințătoare.

Misofonia este ca și cum ați porni un radio lăsat la volum maxim. Zgomotul intens brusc vă face să reacționați instinctiv pentru a opri sunetul. În mod similar, misofonia vă poate trimite instinctiv (și greșit) în modul de luptă sau fugi. Asta duce la reacții și simptome emoționale, corporale și comportamentale.

Alte afecțiuni

Misofonia este mai probabil să apară la persoanele cu anumite afecțiuni, cum ar fi neurodivergența, afecțiuni de sănătate mintală și afecțiuni sau simptome legate de auz. Mai jos sunt enumerate câteva exemple de afecțiuni cu legături cu misofonia:

• Afecțiuni neurodivergente și alte tulburări cerebrale
• Tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD).
• Tulburarea din spectrul autist.
• Sindromul Tourette.
• Afecțiuni de sănătate mintală
• Tulburare depresivă majoră (TDM).
• Tulburare obsesiv-compulsivă (TOC).
• Tulburare de stres post-traumatic (PTSD).
• Tulburare de personalitate borderline (BPD).
• Afecțiuni sau simptome legate de auz
• Pierderea auzului.
• Tinitus.
• Hiperacuzie.

Misofonia este, de asemenea, mai frecventă la persoanele care au trăsături obsesiv-compulsive, dar nu îndeplinesc pe deplin criteriile pentru un diagnostic formal de tulburare obsesiv-compulsivă (TOC). Doar sub 24% dintre persoanele cu aceste trăsături au și misofonie.

Istoric familial sau genetică

Există dovezi că misofonia ar putea fi o afecțiune care se transmite în familii. Există, de asemenea, cel puțin o mutație genetică despre care experții cred că joacă un rol. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe cercetări pentru a determina dacă aceste posibilități sunt adevărate.

Diagnostic și Teste

Cum este diagnosticată misofonia?

Asociația Americană de Psihiatrie nu recunoaște încă misofonia în cea de-a cincea (și cea mai recentă) ediție a Manualului de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mintale (adesea denumit "DSM-5®"). Cu toate acestea, în 2022, un comitet de experți a creat o definiție de consens în scopuri de cercetare, diagnostic și tratament.

Un medic specialist poate recunoaște cele mai frecvente caracteristici ale misofoniei punându-vă întrebări despre ceea ce experimentați. Pe baza răspunsurilor dumneavoastră, vă poate spune dacă pare să o aveți. Cu toate acestea, asta nu este același lucru cu un diagnostic formal.

Management și Tratament

Cum este tratată misofonia și există un remediu?

Deși misofonia nu este o afecțiune recunoscută oficial, asta nu înseamnă că efectele sale sunt netratabile. Similaritățile și legăturile dintre misofonie și alte afecțiuni, cum ar fi TOC sau PTSD, indică faptul că persoanele cu această afecțiune pot beneficia de diverse forme de terapie de sănătate mintală (cunoscută formal sub numele de psihoterapie).

În timp ce terapiile de sănătate mintală nu pot vindeca o afecțiune precum misofonia, ele vă pot ajuta cu următoarele:

• Identificarea declanșatorilor dumneavoastră.
• Găsirea de modalități de a minimiza sau preveni sunetele declanșatoare.
• Dezvoltarea de strategii și tehnici de adaptare pentru a evita reacțiile impulsive la sunetele declanșatoare.
• Reducerea sensibilității dumneavoastră la declanșatorii existenți.

Tratamentele pentru afecțiunile legate de misofonie, cum ar fi anxietatea sau TOC, pot ajuta, de asemenea, la simptomele misofoniei. Medicul dumneavoastră specialist este cea mai bună persoană care vă poate spune dacă tratarea afecțiunilor conexe poate ajuta și ce tratamente recomandă.

Alte lucruri care pot ajuta

Mulți oameni cu afecțiuni de sensibilitate la sunet, inclusiv misofonia, se pot adapta sau gestiona această afecțiune folosind articole comune, tehnologie sau tehnici de adaptare. Câteva exemple includ:

• Dopuri pentru urechi sau căști/căști cu anulare a zgomotului.
• Ascultarea a ceva pentru a menține procesele legate de auz ale creierului dumneavoastră concentrate pe altceva decât ascultarea unui sunet declanșator.
• Sunete generator de zgomot (în special sunete de zgomot alb, roz sau maro).

Persoanele cu misofonie pot beneficia, de asemenea, de amenajări la locul de muncă. Acestea sunt articole pe care angajatorul dumneavoastră le poate oferi (cum ar fi căștile) sau ajustări în politică care vă pot ajuta să evitați declanșatorii misofoniei sau să reduceți efectele pe care le pot provoca.

Medicul dumneavoastră specialist poate fi capabil să vă ofere resurse pentru a vă ajuta să dobândiți amenajări la locul de muncă. Există, de asemenea, numeroase grupuri online și pe rețelele sociale unde persoanele cu misofonie împărtășesc idei, sfaturi și resurse care v-ar putea ajuta.

Prevenție

Cum pot preveni misofonia sau pot reduce riscul de a o dezvolta?

Misofonia se întâmplă în mod imprevizibil și din motive necunoscute. Din această cauză, nu există nicio modalitate de a o preveni sau de a reduce riscul de a o dezvolta.

Evoluție / Prognoză

La ce mă pot aștepta dacă am această afecțiune?

Când misofonia este ușoară, poate fi doar o preocupare minoră. Simptomele sunt gestionabile și, deși puteți simți în continuare reacții emoționale și corporale intense, vă puteți controla reacțiile și vă puteți controla emoțiile rapid.

În cazuri mai severe, reacțiile emoționale și corporale se pot simți copleșitoare. Comportamentele rezultate de luptă sau fugi pot fi foarte greu – dacă nu imposibil – de controlat. Vă puteți comporta fără să vă gândiți, deoarece creierul dumneavoastră funcționează pe pilot automat de auto-protecție. Asta vă poate face să reacționați verbal sau chiar fizic la oricine sau orice produce sunetul declanșator.

Creierul dumneavoastră este, de asemenea, programat să formeze și să consolideze conexiuni care v-ar putea ajuta să vă protejați. Din această cauză, reacția dumneavoastră la sunetele declanșatoare se poate înrăutăți în timp și puteți descoperi sau dezvolta o reacție la noi sunete declanșatoare.

Cât durează misofonia?

Cercetările disponibile indică faptul că misofonia este o afecțiune pe tot parcursul vieții. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe cercetări înainte ca experții să poată confirma acest lucru.

Care este perspectiva pentru această afecțiune?

Misofonia nu este periculoasă sau pune viața în pericol în mod direct. Cu toate acestea, vă poate afecta negativ sănătatea mintală, relațiile și bunăstarea. Persoanele cu misofonie au adesea și alte afecțiuni de sănătate mintală.

Persoanele cu misofonie severă se pot simți temătoare sau anxioase cu privire la posibilitatea de a auzi sunete declanșatoare. Aceste sentimente pot fi uneori suficient de puternice pentru a vă afecta rutina sau activitățile zilnice. Tratamentul vă poate ajuta să învățați să faceți față și să vă adaptați. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe cercetări înainte ca experții să poată fi de acord asupra celor mai bune moduri de a trata această afecțiune și ce puteți face pentru a vă îmbunătăți calitatea vieții dacă o aveți.

Trăind cu

Când ar trebui să merg la medicul meu specialist sau să caut îngrijire?

Misofonia poate fi neplăcută sau enervantă, dar adesea nu este suficient de severă pentru a vă perturba viața. Dar dacă simptomele dumneavoastră sunt suficient de severe pentru a vă perturba viața (fie activitățile sociale, fie profesionale), ar trebui să discutați cu un medic specialist. Vă pot ajuta să aflați mai multe despre afecțiunea dumneavoastră sau să găsiți un specialist care vă poate ajuta.

Când ar trebui să merg la urgențe?

Persoanele cu misofonie severă, în special cele cu alte afecțiuni de sănătate mintală, pot avea un risc mai mare de auto-vătămare sau gânduri și comportamente suicidare. Dacă aveți gânduri ca acestea, ar trebui să obțineți ajutor imediat. De asemenea, ar trebui să solicitați ajutor imediat dacă suspectați că cineva pe care îl cunoașteți se află în pericol iminent de a se răni.

Pentru a obține ajutor în aceste situații, puteți apela oricare dintre următoarele:

• Linia națională de prevenire a suicidului (Statele Unite). Această linie poate ajuta persoanele care se luptă cu gânduri sau impulsuri suicidare. Pentru a apela această linie, formați 988.
• Linii de criză locale. Organizațiile și centrele de sănătate mintală din zona dumneavoastră pot oferi resurse și ajutor prin linii de criză dacă vă luptați cu gânduri de sinucidere, auto-vătămare sau rănire a altora.
• 112 (sau numărul dumneavoastră local de servicii de urgență): Ar trebui să apelați 112 (sau numărul local de servicii de urgență) dacă simțiți că dumneavoastră (sau cineva pe care îl cunoașteți) vă aflați în pericol imediat de auto-vătămare sau sinucidere. Operatorii și dispecerii pentru liniile 112 pot ajuta adesea persoanele aflate în pericol imediat din cauza unei crize mintale severe și pot trimite primii respondenți pentru a ajuta.

Întrebări frecvente

• Este misofonia o formă de anxietate? Nu, anxietatea și misofonia sunt distincte una de cealaltă. Cu toate acestea, pot exista legături între misofonie și anxietate, iar persoanele pot avea ambele.
• Există un tratament specific pentru misofonie? Deși nu există un tratament specific aprobat, terapiile și tehnicile de adaptare utilizate pentru alte afecțiuni, cum ar fi TOC sau anxietatea, pot ajuta la gestionarea simptomelor.
• Ce pot face dacă suspectez că am misofonie? Discutați cu medicul dumneavoastră specialist pentru o evaluare și posibile opțiuni de tratament. Este important să excludeți alte afecțiuni și să primiți îndrumare adecvată.

Notă

Este important să consultați un medic specialist pentru o evaluare și un plan de tratament personalizat dacă suspectați că aveți misofonie.