Meningoencefalita

Meningoencefalita este o afecțiune rară și gravă, care pune viața în pericol, în care aveți meningită și encefalită în același timp. Furnizorii de servicii medicale pot folosi, de asemenea, termenul de encefalomeningită.

Meningita este o infecție sau inflamație a zonei care înconjoară creierul și măduva spinării (meningele). Meningele protejează creierul și măduva spinării de leziuni și oferă suport și structură. Encefalita este inflamația țesutului cerebral.

Ambele afecțiuni se dezvoltă de obicei din cauza unei infecții (cum ar fi o infecție virală sau bacteriană), dar pot avea și alte cauze. Meningoencefalita poate afecta pe oricine, la orice vârstă, inclusiv sugarii.

Tipuri de meningoencefalită

Există diferite tipuri de meningoencefalită, în funcție de cauza de bază. Dar cel mai adesea este legată de o infecție, cum ar fi infecții virale, bacteriene, fungice și amoebiene. Alte cauze potențiale includ bolile autoimune, cum ar fi encefalita autoimună sau meningoencefalita autoimună, sau efectele secundare legate de medicamente (cum ar fi cele provenite din terapia cu inhibitori ai punctelor de control imun).

Câteva infecții comune includ:

• Meningoencefalită bacteriană: Această afecțiune provine dintr-o infecție bacteriană. Neisseria meningitides (boala meningococică), Streptococcus pneumoniae și Haemophilus influenzae tip b sunt cele mai frecvente cauze ale meningoencefalitei bacteriene.
• Meningoencefalită criptococică: Această infecție fungică apare atunci când ciupercile Cryptococcus afectează creierul și/sau plămânii.
• Meningoencefalită herpetică (HME): Această afecțiune se poate dezvolta dintr-o infecție cu virusul herpes. Majoritatea cazurilor rezultă din virusul herpes simplex tip 1 (HSV1) - virusul care provoacă herpesul labial. Dar se poate dezvolta și din virusul herpes simplex tip 2 (HSV2). Uneori, meningoencefalita apare în timpul infecției inițiale. Dar cel mai adesea apare din cauza reactivării virusului dintr-o infecție anterioară.
• Meningoencefalită amebiană primară (MAP): Această afecțiune provine dintr-o amibă numită Naegleria fowleri. Aceasta trăiește în întreaga lume în corpuri de apă dulce calde și puțin adânci, cum ar fi lacuri, râuri și izvoare termale. Este denumită în mod obișnuit „amiba mâncătoare de creier”.

Simptome și Cauze

Care sunt simptomele meningoencefalitei?

Simptomele meningoencefalitei includ:

• Durere de cap.
• Rigiditate a gâtului sau durere de gât.
• Febră.
• Oboseală.
• Greață și vărsături.
• Slăbiciune musculară.
• Probleme de vorbire.
• Sensibilitate la lumină (fotofobie).
• Dificultate în a gândi clar.
• Modificări de personalitate și comportament.
• Halucinații - de obicei vizuale și/sau auditive.
• Convulsii.
• Pierderea conștienței.

Alte simptome ale meningoencefalitei care pot afecta sugarii includ:

• Frunte bombată.
• Probleme de hrănire.
• Dificultate de trezire sau somnolență excesivă.

Simptomele meningoencefalitei se dezvoltă și progresează de obicei rapid.

Dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți aceste simptome, solicitați imediat asistență medicală. Meningoencefalita este o afecțiune care pune viața în pericol, iar tratamentul precoce este esențial.

Ce cauzează meningoencefalita?

Bolile infecțioase, cum ar fi virusurile, bacteriile, ciupercile și amiba Naegleria fowleri, sunt principalele cauze ale meningoencefalitei.

Aceste infecții se pot răspândi prin aer, apă, alimente sau contact apropiat cu altcineva care le are. Nu toată lumea care se îmbolnăvește de aceste infecții dezvoltă meningoencefalită.

În cazurile rare cu o cauză autoimună, motivul poate să nu fie în întregime clar. Unii factori de risc includ antecedente personale sau familiale de autoimunitate, vârsta mai tânără și sexul feminin.

Este meningoencefalita contagioasă?

Meningoencefalita în sine - inflamația creierului și a meningelor - nu este contagioasă. Dar unele dintre cauzele acesteia sunt. Majoritatea cauzelor bacteriene și virale ale meningoencefalitei se pot răspândi de la o persoană la alta, cum ar fi virusul herpes simplex.

Care sunt factorii de risc pentru meningoencefalită?

Persoanele cu un sistem imunitar slăbit (imunocompromise) prezintă un risc crescut de a dezvolta meningoencefalită infecțioasă.

Afecțiunile și factorii care slăbesc sistemul imunitar includ:

• Copiii sub 5 ani și persoanele peste 65 de ani au, de obicei, sisteme imunitare mai slabe. Sugarii sunt în special expuși riscului de meningoencefalită.
• HIV (virusul imunodeficienței umane). Meningoencefalita criptococică, de exemplu, afectează frecvent persoanele cu boală HIV avansată.
• Administrarea de imunosupresoare, cum ar fi pentru un transplant de organe, transplanturi de celule stem sau anumite afecțiuni autoimune.
• Cancer și tratamente pentru cancer, cum ar fi chimioterapia și radioterapia.
• Tulburare primară de imunodeficiență (PIDD).
• Anumite afecțiuni autoimune, cum ar fi psoriazisul, boala Crohn și lupusul.
• Tulburare de consum de alcool.

Dacă sunteți imunocompromis, discutați cu medicul dumneavoastră specialist despre modalitățile de a rămâne sănătos și de a reduce riscul de infecții grave.

Diagnostic și Teste

Cum este diagnosticată meningoencefalita?

Dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți semne de meningoencefalită, un furnizor de servicii medicale va acționa rapid pentru a confirma un diagnostic. Aceștia vor efectua examene fizice și neurologice. Și vor pune întrebări despre simptomele dumneavoastră, cum ar fi când și cum s-au dezvoltat.

Testele pe care le folosesc furnizorii pentru a confirma un diagnostic de meningoencefalită includ:

• Teste ale fluidelor corporale: Furnizorii pot testa diferite fluide corporale, cum ar fi urina, sângele și saliva, pentru a căuta semne ale unei infecții (cum ar fi numărul de leucocite). Aceste teste pot detecta, de asemenea, tipul specific de infecție.
• Puncție lombară (puncție rahidiană): Pentru a efectua o puncție lombară, furnizorul dumneavoastră introduce un ac în partea inferioară a spatelui pentru a obține o probă de lichid cefalorahidian (LCR). Un laborator testează proba de lichid pentru a verifica prezența bacteriilor, ciupercilor sau a celulelor anormale; tipurile și nivelurile de proteine; și tipurile și nivelurile de globule albe. Furnizorii folosesc cel mai adesea testele LCR pentru a distinge meningoencefalita de alte afecțiuni, cum ar fi toxicitatea sângelui sau sepsisul.
• EEG (electroencefalogramă): Un EEG măsoară și înregistrează semnalele electrice ale creierului dumneavoastră. Furnizorii caută probleme cu modul în care funcționează creierul dumneavoastră pentru a ajuta la diagnosticarea sau evaluarea meningoencefalitei.
• Scanare CT (tomografie computerizată): O scanare CT este un test imagistic care utilizează o serie de raze X (radiații) și un computer pentru a crea imagini detaliate din interiorul corpului dumneavoastră. Poate arăta probleme în creier sau meninge, cum ar fi cheaguri, umflături, infecție sau inflamație.
• RMN (imagistica prin rezonanță magnetică): O scanare RMN este un test imagistic care utilizează un magnet mare, unde radio și un computer pentru a produce imagini detaliate. La fel ca o scanare CT, poate arăta orice problemă cu creierul sau meningele dumneavoastră. Furnizorii de servicii medicale preferă să utilizeze RMN pentru sugari și copii, deoarece nu utilizează radiații, care pot fi dăunătoare copiilor.

Management și Tratament

Cum este tratată meningoencefalita?

Tratamentul pentru meningoencefalită depinde de cauză și severitate. Majoritatea cazurilor necesită tratament într-un spital. Tratamentele pot include:

• Medicamente pentru a trata infecția de bază: Meningoencefalita criptococică, de exemplu, necesită medicamente antifungice. Furnizorii folosesc medicamente antivirale (cum ar fi aciclovir) pentru meningoencefalita herpetică.
• Medicamente anticonvulsivante: Furnizorii folosesc medicamente anticonvulsivante, cum ar fi dilantin sau fenitoină, pentru a preveni sau trata convulsiile legate de meningoencefalită.
• Corticosteroizi și diuretice: Corticosteroizii (cum ar fi decadronul) pot ajuta la reducerea umflăturilor cauzate de inflamație. De asemenea, pot ajuta la prevenirea pierderii auzului legate de meningoencefalită.
• Drenajul LCR: Acest lucru poate ajuta, de asemenea, la reducerea presiunii intracraniene.
• Analgezice și/sau sedative: Furnizorii pot utiliza aceste medicamente în cazuri de inflamație severă.

Echipa dumneavoastră medicală va continua să vă monitorizeze îndeaproape în timpul șederii în spital. Aceștia vor aborda orice probleme sau complicații pe care le puteți întâmpina.

Prevenție

Pot preveni meningoencefalita?

Nu toate cazurile de meningoencefalită pot fi prevenite. Dar cea mai bună strategie pentru a reduce riscul este să încercați să rămâneți sănătos și să evitați bacteriile, virusurile și ciupercile care provoacă infecții.

Strategiile de protecție a dumneavoastră și a celorlalți împotriva infecțiilor includ:

• Spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun.
• Acoperirea gurii și a nasului atunci când tușiți sau strănutați.
• Dezinfectarea suprafețelor atinse frecvent.
• Evitarea sau minimizarea contactului cu alții atunci când dumneavoastră sau ei sunteți bolnavi de o boală contagioasă.
• Nu înotați și nu beți apă care ar putea fi contaminată. Utilizați apă distilată sau tratată pentru irigarea nazală.
• Reducerea riscului de infecții cu transmitere sexuală (ITS) prin utilizarea prezervativelor și efectuarea periodică a testelor pentru ITS.
• Reducerea riscului de infecții fungice prin purtarea unei măști în zone prăfuite, cum ar fi șantierele de construcții, și prin a rămâne în interior în timpul furtunilor de praf. Luați măsuri de precauție suplimentare dacă locuiți în zone în care infecțiile fungice sunt frecvente.
• Consultarea periodică a unui medic specialist, mai ales dacă prezentați un risc crescut de a face infecții (cum ar fi dacă sunteți imunocompromis).
• Când călătoriți, aflați cum să reduceți riscul de boli infecțioase care sunt frecvente în destinația dumneavoastră.

Prognoză

Care este prognoza pentru persoanele cu meningoencefalită?

Prognoza (perspectiva) pentru persoanele cu meningoencefalită depinde de cauză, de severitatea acesteia și de cât de repede primesc tratament.

La supraviețuitorii meningoencefalitei criptococice, aproximativ 69% au deficiențe cognitive și/sau fizice la 12 luni după diagnostic. Aproximativ 50% până la 70% dintre persoanele cu meningoencefalită herpetică suferă leziuni cerebrale permanente, tulburări neurologice sau comă.

Persoanele care au cazuri ușoare și primesc tratament la timp sunt mai susceptibile de a avea mai puține complicații.

Meningoencefalita este o afecțiune gravă, care pune viața în pericol. Dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți simptome, solicitați imediat ajutor medical. Tratamentul precoce este esențial pentru un rezultat mai bun. Dacă prezentați un risc crescut de a face infecții care pot duce la meningoencefalită, discutați cu medicul dumneavoastră specialist despre cum să vă reduceți riscul și să rămâneți sănătos.

Întrebări frecvente

• Ce este meningoencefalita și cum se diferențiază de meningită sau encefalită? Meningoencefalita este o afecțiune în care atât meningele (membranele care înconjoară creierul și măduva spinării), cât și creierul însuși sunt inflamate sau infectate simultan. Meningita afectează doar meningele, iar encefalita afectează doar creierul.

• Cât de repede trebuie să caut asistență medicală dacă suspectez meningoencefalită? Asistența medicală trebuie solicitată IMEDIAT dacă dumneavoastră sau cineva cunoscut prezintă simptome de meningoencefalită, cum ar fi febră, rigiditate a gâtului, confuzie, convulsii sau sensibilitate la lumină. Timpul este esențial în tratarea acestei afecțiuni grave.

• Există vaccinuri care pot preveni unele tipuri de meningoencefalită? Da, există vaccinuri care pot preveni unele infecții bacteriene (de exemplu, meningita meningococică) și virale (de exemplu, rujeola, oreion, rubeolă) care pot duce la meningoencefalită. Respectarea programului de vaccinare recomandat este importantă.

Notă: Acest text oferă informații generale și nu înlocuiește consultul medical de specialitate. Vă rugăm să consultați un medic specialist pentru o evaluare și un plan de tratament personalizat.