Megalofobie

Megalofobia este o tulburare de anxietate caracterizată prin teama intensă de obiecte mari. O persoană cu megalofobie resimte frică și anxietate intensă atunci când se gândește sau se află în preajma unor obiecte mari, cum ar fi clădiri mari, statui, animale și vehicule. Adesea, aceste persoane evită situațiile sau locurile unde se află obiecte mari.

Ce este megalofobia?

Megalofobia este un tip de tulburare de anxietate în care o persoană experimentează o teamă intensă de obiecte mari. O persoană cu megalofobie are parte de frică și anxietate intensă atunci când se gândește la sau se află în apropierea unor obiecte mari, cum ar fi clădiri mari, statui, animale și vehicule. Adesea, evită situațiile sau locurile care au obiecte mari.

Ce fel de obiecte mari îi sperie pe oamenii cu megalofobie?

Următoarele obiecte pot declanșa frică și anxietate intensă la persoanele cu megalofobie:

• Clădiri înalte, cum ar fi zgârie-nori.
• Statui și monumente mari.
• Elemente naturale mari sau vaste, cum ar fi munți, vulcani, lacuri și oceane.
• Bărci mari, nave și șlepuri.
• Vehicule mari, cum ar fi trenuri și autobuze.
• Spații mari sau vaste, cum ar fi interiorul unui stadion.
• Animale mari, cum ar fi elefanții și balenele.

Deoarece există multe tipuri de fobii, acestea pot fi dificil de diagnosticat. Persoanele care suferă de megalofobie, în general, se tem de mai multe tipuri de obiecte mari. Există alte fobii caracterizate prin teama de ceva care se întâmplă să fie mare, dar dimensiunea sa nu este aspectul principal al fricii. De exemplu, dacă aveți o teamă intensă de ocean (care este un "obiect" mare) în mod specific, este posibil să aveți talasofobie, teama de ocean, și nu megalofobie. Dacă simțiți o teamă intensă, este important să consultați un medic specialist pentru a putea obține un diagnostic și un tratament adecvat.

Pe cine afectează megalofobia?

Ca și alte fobii, megalofobia poate afecta pe oricine, la orice vârstă. Fobiile specifice, cum ar fi megalofobia, sunt mai susceptibile să se dezvolte la copii și să devină evidente la adolescenți și adulți tineri. Femeile sunt mai predispuse să dezvolte fobii specifice.

Cât de frecventă este megalofobia?

Cercetătorii nu cunosc încă numărul exact al persoanelor care suferă de megalofobie, probabil pentru că multe persoane cu fobii specifice, cum ar fi megalofobia, nu caută tratament pentru fobia lor. Fobiile specifice, în general, sunt o afecțiune comună de sănătate mintală. Aproximativ 7 până la 10% din populație are o fobie.

Simptome și cauze

Care sunt semnele și simptomele megalofobiei?

Persoanele cu fobii adesea fac eforturi mari pentru a evita situațiile care implică ceea de ce se tem. Dacă o persoană cu megalofobie nu poate evita obiectele mari și se află în apropierea unor obiecte mari, poate prezenta următoarele simptome:

• Frică și anxietate intensă.
• Bătăi rapide ale inimii.
• Dificultăți de respirație.
• Amețeli și senzație de leșin.
• Senzație de greață.
• Dorință puternică de a scăpa din situație.

Ce cauzează megalofobia?

Cercetătorii nu sunt siguri ce anume cauzează megalofobia. Ei cred că o experiență negativă sau traumatică care a implicat un obiect mare poate contribui la dezvoltarea megalofobiei la o persoană.

Diagnostic și teste

Cum este diagnosticată megalofobia?

Megalofobia este diagnosticată printr-o serie amănunțită de întrebări despre istoricul, experiențele și simptomele persoanei. De obicei, trebuie să fi experimentat frică și anxietate persistente față de obiectele mari timp de cel puțin șase luni pentru a fi diagnosticat cu megalofobie.

Medicul specialist va folosi probabil criteriile din Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale (DSM-5), o publicație a Asociației Americane de Psihiatrie, pentru a diagnostica megalofobia. De asemenea, medicul va exclude orice alte afecțiuni fizice sau de sănătate mintală care ar putea cauza simptomele.

În general, fobiile au cel puțin patru criterii pentru diagnostic, inclusiv:

• Frică intensă și nerezonabilă: Teama de obiect sau situație este persistentă și disproporționată față de un nivel adecvat de frică.
• Anxietate anticipativă: O persoană care are o fobie tinde să se gândească sau să se teamă de situații sau experiențe viitoare care vor implica obiectul sau situația de care îi este frică.
• Evitare: Multe persoane care au o fobie vor evita în mod activ obiectul sau situația de care se tem. Unii fac eforturi mari pentru a evita lucrul de care le este frică.
• Fobia interferează cu activitățile zilnice: Teama pe care o experimentează individul trebuie să limiteze într-un fel viața de zi cu zi pentru a fi diagnosticată ca fobie.

Există un test pentru megalofobie?

Nu există un test definitiv pentru a diagnostica megalofobia. În schimb, medicul specialist vă va pune întrebări despre istoricul, simptomele și experiențele dvs. legate de teama de obiecte mari pentru a evalua dacă aveți sau nu megalofobie.

Management și tratament

Cum este tratată megalofobia?

Megalofobia poate fi tratată, de obicei, cu tratament psihologic (psihoterapie), cum ar fi terapia prin expunere și/sau terapia cognitiv-comportamentală. Nu este foarte frecvent, dar uneori oamenii au nevoie de medicamente care ameliorează temporar simptomele de frică și anxietate pentru a face față fricii în timp ce participă la terapie.

Terapia prin expunere

Terapia prin expunere este o formă comună de tratament psihologic utilizată pentru a trata fobiile specifice. Persoanele cu fobii, de obicei, evită situațiile care implică lucrul de care se tem. Din această cauză, ei nu sunt capabili să învețe că își pot gestiona teama atunci când sunt confruntați cu fobia lor specifică sau că rezultatele de care se tem adesea nu se întâmplă. Terapeuții și psihologii folosesc terapia prin expunere pentru persoanele care au o fobie pentru a le încuraja încet să intre în situații care le provoacă anxietate și să încerce să rămână în acea situație, astfel încât să poată învăța să facă față.

Dacă aveți megalofobie și participați la terapia prin expunere, terapeutul sau psihologul dvs. poate începe prin a vorbi despre obiecte mari. Apoi, ei pot trece treptat la arătarea de imagini cu obiecte mari. Apoi, ei vă pot face să vă uitați și să fiți lângă un obiect mare în persoană. Procesul de terapie prin expunere este lent și treptat. Terapeutul sau psihologul dvs. va adapta ritmul terapiei la nevoile dvs.

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC)

TCC este o formă de tratament psihologic. Prin discuții și adresarea de întrebări, terapeutul sau psihologul dvs. vă ajută să obțineți o perspectivă diferită. Ca urmare, veți învăța să răspundeți mai bine și să faceți față stresului și anxietății pe care le simțiți atunci când sunteți expus la lucruri care vă provoacă frică.

Ce medicamente sunt folosite pentru a trata megalofobia?

Medicamentele nu sunt utilizate de obicei pentru a trata fobiile specifice, cum ar fi megalofobia. Dar, în unele cazuri, persoanele cu megalofobie ar putea lua medicamente pentru a le ajuta temporar să amelioreze simptomele de frică și anxietate atunci când trec prin terapie psihologică pentru a-și trata fobia. Medicamentele utilizate uneori pentru a ajuta la tratarea megalofobiei includ:

• Beta-blocante: Unele beta-blocante sunt utilizate pentru a trata sau preveni simptomele fizice ale anxietății, cum ar fi o frecvență cardiacă rapidă.
• Sedative (benzodiazepine): Benzodiazepinele, care sunt un tip de sedativ, vă ajută să vă relaxați și să reduceți cantitatea de anxietate pe care o simțiți.

Există un leac pentru megalofobie?

În prezent, nu există un leac pentru megalofobie, dar terapia prin expunere, o formă de terapie psihologică, are succes în tratarea acesteia. Terapia prin expunere este considerată tratamentul de primă linie pentru fobiile specifice în general.

Prevenție

Care sunt factorii de risc pentru dezvoltarea megalofobiei?

Profesioniștii din domeniul sănătății încă încearcă să își dea seama de cauza exactă a megalofobiei. Până acum, au descoperit că factorii de risc pentru dezvoltarea megalofobiei pot include:

• Experimentarea sau asistarea la un eveniment negativ care a implicat un obiect mare, mai ales în copilărie.
• A avea un istoric familial de tulburări de anxietate.

Prognostic

Care este prognoza (perspectiva) pentru megalofobie?

Doar aproximativ 10 până la 25% dintre persoanele care au o fobie specifică caută tratament pentru afecțiunea lor, deoarece mulți pot evita obiectul sau situația de care se tem. Dacă aveți megalofobie, evitarea situațiilor care implică obiecte mari vă poate împiedica să vă bucurați de anumite lucruri în viață, cum ar fi călătoriile, și vă poate reduce calitatea generală a vieții. Acesta este motivul pentru care este important să solicitați tratament. Toată lumea merită o calitate înaltă a vieții.

Cercetările au arătat că terapia prin expunere are succes în tratarea megalofobiei și a altor fobii specifice. Persoanele care au o fobie specifică, cum ar fi megalofobia, și nu caută tratament sunt de două ori mai susceptibile de a dezvolta o tulburare de anxietate și depresie.

Viața cu

Cum pot avea grijă de mine dacă am megalofobie?

Poate fi inconfortabil, dar este important să discutați cu medicul specialist dacă prezentați semnele și simptomele megalofobiei. Terapia vă poate ajuta să vă depășiți megalofobia.

Dacă ați fost deja diagnosticat cu megalofobie, există unele lucruri pe care le puteți face pentru a vă gestiona simptomele și a vă simți bine, inclusiv:

• Dormiți și faceți exerciții fizice suficiente.
• Dacă participați la terapie psihologică pentru a vă trata megalofobia, asigurați-vă că vă vedeți terapeutul în mod regulat.
• Practicați activități de mindfulness, cum ar fi meditația.
• Practicați tehnici de relaxare, cum ar fi respirația profundă și yoga.
• Luați legătura cu familia și prietenii pentru sprijin.
• Luați în considerare posibilitatea de a vă alătura unui grup de sprijin pentru persoanele care au megalofobie sau fobii specifice în general.

Ce întrebări ar trebui să-i pun medicului meu?

Să vorbiți despre sănătatea dumneavoastră mintală poate fi inconfortabil și înfricoșător. Sănătatea dumneavoastră mintală este la fel de importantă ca și sănătatea dumneavoastră fizică, așa că este important să discutați cu medicul dumneavoastră specialist despre simptomele dumneavoastră. Următoarele întrebări pot fi utile pentru a-i pune medicului dumneavoastră dacă aveți megalofobie:

• Ce fel de tratament îmi recomandați?
• Ar trebui să consult un terapeut, psiholog și/sau psihiatru?
• Aveți recomandări pentru psihologi, psihiatri sau terapeuți pe care aș putea să-i consult?
• Cât va dura tratamentul?
• Cunoașteți vreun grup de sprijin pentru megalofobie sau fobii în general?
• Aveți resurse de învățare despre megalofobie pe care le-aș putea citi?

Întrebări frecvente

• Megalofobia este o boală gravă? Megalofobia poate afecta semnificativ calitatea vieții, dar este tratabilă prin terapie.
• Pot depăși megalofobia fără terapie? Deși este posibil, terapia oferă cele mai bune șanse de recuperare, ajutând la gestionarea fricii și anxietății.
• Cât durează tratamentul pentru megalofobie? Durata tratamentului variază în funcție de severitatea fobiei și răspunsul individual la terapie, dar multe persoane observă îmbunătățiri semnificative în câteva luni.

Dacă suspectați că aveți megalofobie sau experimentați simptomele descrise, vă recomandăm să consultați un medic specialist pentru o evaluare adecvată și un plan de tratament personalizat.