Marasmul
Marasmul este o subnutriție severă — un deficit al tuturor macronutrienților de care organismul are nevoie pentru a funcționa, inclusiv carbohidrați, proteine și grăsimi. Marasmul cauzează o pierdere vizibilă de grăsime și mușchi sub piele, oferind corpului un aspect emaciat. Provoacă retard de creștere la copii.
Marasmul
Marasmul este o formă severă de malnutriție — mai exact, subnutriție proteino-calorică. Rezultă dintr-o lipsă generală de calorii. Marasmul este un deficit al tuturor macronutrienților: carbohidrați, grăsimi și proteine. Dacă aveți marasm, nu aveți combustibilul necesar pentru a menține funcțiile normale ale corpului. Persoanele cu marasm sunt vizibil epuizate, au o greutate corporală foarte scăzută și sunt emaciate. Copiii pot avea o dezvoltare și o talie subdezvoltate. Marasmul prelungit duce la înfometare.
Prezentare generală
Ce este marasmul?
Marasmul este o formă severă de malnutriție, în special, subnutriție proteino-calorică. Rezultă dintr-o lipsă generală de calorii. Marasmul înseamnă un deficit de toți macronutrienții: carbohidrați, grăsimi și proteine. Dacă suferiți de marasm, nu aveți combustibilul necesar pentru a menține funcțiile normale ale corpului. Persoanele cu marasm sunt vizibil epuizate, au o greutate foarte scăzută și sunt emaciate. Copiii pot avea o dezvoltare și o talie întârziate. Marasmul prelungit duce la înfometare.
Care este diferența dintre marasm și kwashiorkor?
Marasmul și kwashiorkorul sunt două variante diferite ale subnutriției proteino-calorice severe. Marasmul este un deficit al tuturor macronutrienților, în timp ce kwashiorkorul este un deficit predominant de proteine. Kwashiorkorul apare la persoanele care pot avea acces la carbohidrați — pâine, cereale sau amidon — dar le lipsește proteina din dietă. Marasmul are un aspect consumat și zbârcit, în timp ce kwashiorkorul este cunoscut pentru că provoacă edeme — umflături cu lichid, în special în burtă și față.
Pe cine afectează marasmul?
Marasmul poate afecta pe oricine are o lipsă generală de nutriție, dar afectează în special copiii, în special sugarii, care au nevoie de mai multe calorii pentru a susține corpul în creștere. Este mai frecvent în țările în curs de dezvoltare cu sărăcie larg răspândită și penurie de alimente și unde paraziții și bolile infecțioase pot contribui la epuizarea caloriilor. În lumea dezvoltată, persoanele în vârstă din aziluri și spitale sau care locuiesc singure, cu resurse puține, sunt mai expuse riscului.
Ce se întâmplă cu organismul în cazul marasmului?
Când organismul este privat de energie din alimente, începe să se hrănească cu propriile țesuturi — mai întâi țesutul adipos (grăsimea corporală) și apoi mușchii. De asemenea, începe să oprească unele dintre funcțiile sale pentru a conserva energia. Activitatea cardiacă încetinește, provocând o frecvență cardiacă scăzută, tensiune arterială scăzută și temperatură corporală scăzută. În unele cazuri, acest lucru duce la insuficiență cardiacă. Sistemul imunitar este, de asemenea, compromis, făcând persoanele subnutrite mai predispuse la infecții și boli și mai lente în recuperare.
Copiii cu marasm cronic nu vor avea resursele fizice pentru a crește și a se dezvolta așa cum ar trebui. Aceștia pot avea o talie subdezvoltată sau pot avea întârzieri de dezvoltare sau dizabilități intelectuale. Aceste efecte pot fi de durată, chiar și la copiii care primesc tratament. Părți ale sistemului digestiv încep, de asemenea, să se atrofieze din lipsa de utilizare. Aceasta înseamnă că, chiar și atunci când oamenii au alimente de consumat, este posibil să nu poată absorbi eficient nutriția din alimentele lor. În mod ironic, marasmul poate duce la aversiune alimentară.
Simptome și cauze
Care sunt principalele cauze ale marasmului?
Principalele cauze care afectează toate vârstele includ:
- Sărăcia și penuria de alimente.
- Boli consumptive, cum ar fi SIDA.
- Infecții care provoacă diaree cronică.
- Anorexia.
Cauze suplimentare care afectează copiii includ:
- Alăptarea inadecvată sau înțărcarea precoce a sugarilor.
- Abuz/neglijare asupra copilului.
Cauze suplimentare care afectează adulții includ:
- Demenza.
- Abuz/neglijare asupra persoanelor vârstnice.
Care sunt semnele externe ale marasmului?
- Pierdere vizibilă de grăsime și mușchi.
- Schelet proeminent.
- Capul pare mare pentru corp.
- Fața poate părea îmbătrânită și înțelepțită.
- Piele uscată, lăsată (atrofie cutanată).
- Păr uscat, fragil sau căderea părului.
- Fontanele înfundate la sugari.
- Letargie, apatie și slăbiciune.
- Pierdere în greutate de peste 40%.
- IMC sub 16.
Ce alte simptome și complicații poate provoca marasmul?
- Deshidratare.
- Dezechilibre electrolitice.
- Tensiune arterială scăzută.
- Ritm cardiac lent.
- Temperatură corporală scăzută.
- Malabsorbție gastrointestinală.
- Întârziere de creștere.
- Întârzieri de dezvoltare.
- Anemie.
- Osteomalacie sau rahitism.
Diagnostic și teste
Cum este diagnosticat marasmul?
Medicii specialiști vor începe prin a examina fizic corpul persoanei. Marasmul are câteva caracteristici fizice revelatoare, principala fiind pierderea vizibilă de grăsime și mușchi. Persoanele cu marasm par emaciate. Pierderea de grăsime și mușchi de sub piele poate face ca pielea să atârne liber în pliuri. Dincolo de aspect, medicii specialiști vor măsura înălțimea sau lungimea corpului persoanei și circumferința brațului superior.
Medicii specialiști utilizează câteva diagrame diferite pentru a măsura raportul greutate/înălțime al unui copil sau adult în raport cu standardele medicale, în funcție de vârsta lor. Marasmul este definit diferit pe diferite diagrame, dar este întotdeauna semnificativ sub medie. Pentru a utiliza o diagramă cu care sunt mai familiarizați oamenii, marasmul ar obține un scor sub 16 la IMC (indicele de masă corporală). Scopul punctajului este, în principal, de a confirma diagnosticul și de a evalua cât de sever este.
Ce teste sunt utilizate pentru a diagnostica marasmul?
Diagnosticul se bazează în primul rând pe măsurătorile corporale, care sunt apoi punctate conform diferitelor sisteme de notare pentru copii și adulți. Circumferința brațului superior și raporturile înălțime/greutate ajută medicii specialiști să evalueze severitatea subnutriției. Rapoartele înălțime/vârstă ajută la definirea întârzierilor de creștere la copii. Medicii specialiști vor recunoaște, de obicei, tipul de subnutriție (marasmus) pe baza semnelor fizice.
Următorul pas va fi efectuarea unui test de sânge pentru a identifica efectele secundare ale marasmului, inclusiv deficiențele specifice de vitamine, minerale, enzime și electroliți. Acest lucru va ajuta la determinarea nevoilor nutriționale ale copilului sau adultului pentru realimentare. O hemoleucogramă completă poate ajuta, de asemenea, la dezvăluirea oricăror infecții sau boli care ar fi putut contribui la marasm sau ar fi rezultat din acesta. Aceștia pot verifica o probă de scaun pentru paraziți. Infecțiile vor trebui tratate separat.
Management și tratament
Cum este tratat marasmul?
Persoanele aflate în tratament pentru marasm prezintă riscul sindromului de realimentare, o complicație care pune viața în pericol, care poate rezulta atunci când organismul subnutrit încearcă să repornească prea repede. Din acest motiv, reabilitarea se întâmplă în etape. În mod ideal, persoanele cu marasm ar trebui tratate într-un spital, sub supraveghere medicală atentă. Medicii specialiști care sunt instruiți să anticipeze și să recunoască sindromul de realimentare pot ajuta la prevenirea sau corectarea acestuia prin suplimentarea electroliților și micronutrienților lipsă.
Etapa 1: Rehidratare și stabilizare
Prima etapă a tratamentului este axată pe tratarea deshidratării, a dezechilibrelor electrolitice și a deficiențelor de micronutrienți pentru a pregăti organismul pentru realimentare. În multe cazuri, toate acestea pot fi tratate cu o singură formulă, soluție de rehidratare pentru malnutriție (ReSoMal), administrată oral sau printr-un tub nazo-gastric. De asemenea, este important să mențineți persoana caldă pentru a preveni hipotermia și pentru a trata infecțiile, care compromit resursele sale energetice reduse. În funcție de individ, poate dura de la câteva ore la câteva zile înainte de a fi considerat suficient de stabil pentru a începe realimentarea.
Etapa 2: Reabilitare nutrițională
Realimentarea începe lent cu formule lichide care echilibrează cu atenție carbohidrații, proteinele și grăsimile. Pentru pacienții internați, medicii specialiști preferă hrănirea prin tub, deoarece permite o nutriție treptată, dar continuă. Caloriile sunt introduse la aproximativ 70% din valorile normale recomandate pentru vârsta persoanei. În cele din urmă, acestea pot crește până la 140% din valorile recomandate pentru a satisface cerințele de creștere ale copiilor cu creștere întârziată. Această fază poate dura de la două la șase săptămâni. În acest timp, pacienții progresează treptat către o hrănire orală mai obișnuită cu alimente solide.
Etapa 3: Urmărire și prevenire
Deoarece marasmul poate reapărea, un protocol complet de tratament include educație și sprijin continuu pentru pacient și/sau îngrijitorul său înainte de a fi externat. În lumea în curs de dezvoltare, acest lucru poate însemna sprijin pentru alăptare, apă potabilă sigură și ghiduri de pregătire a alimentelor, imunizări și educație pentru a preveni bolile răspândite. În lumea dezvoltată, îngrijitorii pot avea nevoie de îndrumări cu privire la modul de a recunoaște semnele de malnutriție la cei de care au grijă. Instrumentul universal de screening pentru malnutriție (MUST) poate ajuta la identificarea persoanelor aflate la risc.
Prevenire
Cum pot preveni marasmul?
În propria comunitate, puteți ajuta la prevenirea marasmului pledând pentru nevoile copiilor și ale persoanelor în vârstă care ar putea să nu poată pleda pentru ei înșiși, în special cei care trăiesc în spitale și cămine de îngrijire.
În comunitatea globală, prevenirea marasmului înseamnă:
- Combaterea sărăciei.
- Eliminarea deșerturilor alimentare.
- Îmbunătățirea educației nutriționale.
- Controlul bolilor infecțioase răspândite.
- Îmbunătățirea salubrității în țările în curs de dezvoltare.
- Îmbunătățirea îngrijirii persoanelor în vârstă în țările dezvoltate.
Perspectivă / Prognoză
Vă puteți recupera după marasm?
Timpul mediu petrecut în tratament pentru marasm este de 42 de zile. După tratament, cei care se întorc într-un mediu grijuliu, cu resursele de care au nevoie pentru a menține o sănătate bună, se pot aștepta, în general, să își revină complet. Mulți copii par să recupereze din deficitele de creștere și dezvoltare, deși aceste rezultate pe termen lung sunt încă studiate. Suplimentarea continuă cu vitamine și minerale poate ajuta.
Întrebări frecvente
- Cât de repede poate apărea marasmul? Marasmul se dezvoltă, de obicei, treptat, pe o perioadă de timp prelungită, pe măsură ce aportul caloric este insuficient pentru a satisface nevoile organismului.
- Este marasmul ereditar? Marasmul nu este o boală ereditară. Este cauzat de aportul insuficient de calorii și nutrienți esențiali.
- Ce se întâmplă dacă marasmul nu este tratat? Marasmul netratat poate duce la complicații grave, inclusiv insuficiență organică, infecții severe, întârzieri de dezvoltare și, în cele din urmă, deces.
Este important să rețineți că informațiile furnizate aici au scop informativ general și nu ar trebui considerate sfaturi medicale. Consultați un medic specialist pentru evaluare și tratament adecvat.