Limfogranulomatoză veneriană (LGV)

Prezentare generală

Ce este limfogranulomatoza veneriană?

Limfogranulomatoza veneriană (LGV) este o boală cu transmitere sexuală (BTS). Primul stadiu al LGV cauzează vezicule genitale. Al doilea stadiu al LGV duce la ganglioni limfatici umflați și dureroși în zona inghinală, pelvis sau rect.

Antibioticele pot trata de obicei LGV, dar LGV netratată poate provoca daune pe termen lung sistemului limfatic. LGV poate crește, de asemenea, riscul de a contracta HIV și alte BTS.

Cine poate contracta limfogranulomatoză veneriană?

Persoanele active sexual, cu vârste cuprinse între 15 și 40 de ani, prezintă cel mai mare risc de limfogranulomatoză veneriană. Atât bărbații, cât și femeile pot contracta LGV. Dar bărbații care întrețin relații sexuale cu bărbați au mai multe cazuri raportate decât femeile. Persoanele cu HIV prezintă, de asemenea, un risc mai mare.

Cât de frecventă este limfogranulomatoza veneriană?

Regiunile tropicale și subtropicale au cea mai mare incidență a limfogranulomatozei veneriene. Cazurile de LGV în Statele Unite sunt rare. Dar bărbații care întrețin relații sexuale cu bărbați au avut focare de LGV în America de Nord, Europa și Australia. De exemplu, 22 de țări europene au raportat 2.389 de cazuri totale de LGV în 2018.

Simptome și cauze

Ce cauzează limfogranulomatoză veneriană?

O bacterie numită Chlamydia trachomatis cauzează limfogranulomatoză veneriană. Tipurile acestei bacterii, numite serovarurile L1, L2 și L3, cauzează LGV. Un tip diferit de bacterie chlamydia (serovarurile D-K) cauzează chlamydia, boala cu transmitere sexuală mai frecventă. LGV poate fi transmisă prin sex anal, vaginal sau oral.

Care sunt simptomele limfogranulomatozei veneriene?

Simptomele LGV încep de obicei la aproximativ trei până la 12 zile după ce are loc infecția. Uneori, simptomele pot să nu apară timp de până la 30 de zile. Simptomele apar în trei stadii:

• Primul stadiu: Dezvoltați mici vezicule (de obicei de 1 până la 6 milimetri) umplute cu lichid pe penis sau în vagin. Aceste vezicule de obicei nu provoacă durere și se vindecă rapid. De asemenea, puteți avea răni în gură sau în gât.

• Al doilea stadiu: Acest stadiu are loc la aproximativ două până la șase săptămâni după primul stadiu. Simptomele pot include:

• Ganglioni limfatici umflați și sensibili în zona inghinală (buboane), în special la bărbați.

• Ganglioni limfatici umflați și dureroși în pelvis și lângă rect, în special la femei.

• Pielea de deasupra ganglionilor limfatici se poate rupe. Acest lucru are ca rezultat un pasaj (tract sinusal) care permite scurgerea sângelui sau a puroiului pe piele.

• Alte simptome pot include:

• Durere abdominală.

• Durere anală.

• Durere de spate sau durere pelvină la femei.

• Dureri musculare.

• Constipație.

• Oboseală.

• Senzația că trebuie să defecați (să faceți caca).

• Durere de cap și febră.

• Inflamația rectului și a anusului (proctită).

• Sângerări rectale, mâncărime sau secreții.

• Urinare dureroasă (disurie) și durere în timpul defecației (caca).

• Pierdere inexplicabilă în greutate.

• Al treilea stadiu: Acest stadiu apare de obicei atunci când LGV nu a fost tratată corespunzător. În al treilea stadiu, rănile se vindecă, dar adesea lasă cicatrici. De asemenea, este posibil să aveți încă tracturi sinusale.

• Alte simptome pot include:

• Abcese.

• Fistule anale.

• Organe genitale deformate.

• Îngustarea rectului (stricturi rectale).

• Disfuncție a planșeului pelvin.

• Umflarea organelor genitale.

Diagnostic și teste

Cum este diagnosticată limfogranulomatoza veneriană?

Medicul specialist vă va întreba mai întâi despre simptomele și istoricul dumneavoastră sexual. Apoi, va efectua un examen fizic. Dacă suspectează LGV, vă poate sugera teste, inclusiv:

• Analize de sânge, care caută anticorpi împotriva Chlamydia trachomatis.
• Test de amplificare a acidului nucleic (TAAN), care caută Chlamydia trachomatis într-o probă prelevată din zona inghinală, rect sau ganglion limfatic.

Medicii tind să diagnosticheze bărbații în stadiile incipiente și femeile în stadiile ulterioare ale afecțiunii.

Management și tratament

Cum este tratată limfogranulomatoza veneriană?

Medicii tratează LGV cu antibioticul doxiciclină. De obicei, recomandă 100 de miligrame de doxiciclină de două ori pe zi timp de 21 de zile. Medicii pot prescrie eritromicină sau azitromicină ca tratamente alternative.

Medicii pot recomanda, de asemenea, o biopsie cu ac (aspirație cu ac fin, sau FNA) a oricăror ganglioni limfatici umpluți cu puroi din zona inghinală (buboane). FNA poate ajuta la ameliorarea durerii și a disconfortului.

Prevenire

Cum îmi pot reduce riscul de limfogranulomatoză veneriană?

Vă puteți reduce riscul de LGV prin:

• Evitarea sexului neprotejat, inclusiv a partenerilor sexuali multipli în același timp.
• Diagnosticarea și tratamentul bolilor cu transmitere sexuală (BTS) atunci când apar primele simptome.
• Informarea partenerilor dumneavoastră sexuali dacă medicul specialist vă diagnostichează cu LGV. Ar trebui să informați orice partener pe care l-ați avut cu 60 de zile înainte de diagnostic. Ei pot face apoi teste și pot fi tratați dacă este necesar.
• Utilizarea prezervativelor sau a altei protecții atunci când faceți sex.

Prognoză

La ce mă pot aștepta dacă am limfogranulomatoză veneriană?

Puteți prezenta anumite complicații dacă aveți LGV netratată pe termen lung:

• Fistule anale.
• Blocarea lichidului limfatic care trece prin sistemul dumneavoastră limfatic (obstrucție limfatică).
• Mărirea organelor genitale.
• Infertilitate.
• Boală articulară cauzată de infecție (artropatie reactivă).
• Îngustarea rectului (stricturi rectale).
• Umflarea substanțială a organelor genitale (elephantiasis).

De asemenea, puteți prezenta un risc mai mare de a dezvolta hepatită și pneumonie. Dacă fistulele sau stricturile provoacă daune grave anusului sau rectului, este posibil să aveți nevoie de o intervenție chirurgicală.

Care este prognoza dacă am limfogranulomatoză veneriană?

Dacă medicul specialist vă tratează pentru LGV într-un stadiu incipient, vă puteți recupera complet. Studiile arată că administrarea de doxiciclină timp de 21 de zile vindecă peste 98,5% din cazurile de LGV. Puteți avea încă umflături dacă LGV a deteriorat tuburile (vasele limfatice) care transportă lichidul (limfa) departe de țesuturi.

Persoanele cu LGV prezintă un risc mai mare de a contracta alte BTS, inclusiv:

• Gonoree.
• HIV.
• Hepatita B.
• Hepatita C.
• Sifilis.

Medicul specialist vă poate recomanda testarea pentru aceste BTS și altele. În acest fel, puteți obține tratament dacă este necesar. De asemenea, ar trebui să fiți retestat pentru Chlamydia trachomatis la aproximativ trei luni după tratament.

Viața cu LGV

Cum am grijă de mine cu limfogranulomatoză veneriană?

Ar trebui să vă abțineți de la activitatea sexuală până după ce ați terminat tratamentul pentru LGV. După aceea, practicați sexul protejat pentru a evita reinfectările viitoare.

Întrebări frecvente

• Cât timp este nevoie pentru a vedea rezultatele tratamentului cu antibiotice pentru LGV?

Îmbunătățirea simptomelor se observă, de obicei, în câteva zile de la începerea tratamentului cu antibiotice. Este important să finalizați întregul ciclu de tratament prescris de medicul dumneavoastră.

• LGV poate recidiva după tratament?

Da, reinfectarea este posibilă dacă sunteți expus din nou la bacterie. Este crucial să practicați sexul protejat și să informați partenerii sexuali despre diagnostic.

• Este necesară spitalizarea pentru tratamentul LGV?

În general, tratamentul cu antibiotice pentru LGV se poate face acasă, sub supravegherea medicului. Spitalizarea este necesară doar în cazuri severe, cu complicații semnificative.

• Cum îmi pot proteja partenerul sexual dacă am LGV?

Trebuie să vă informați partenerul sexual despre diagnostic și să îl încurajați să se testeze și să se trateze, dacă este necesar. Abstinența sexuală sau utilizarea prezervativelor sunt esențiale pentru a preveni transmiterea.

Notă generală: Informațiile prezentate au scop informativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate. Vă recomandăm să vă adresați unui medic specialist pentru un diagnostic corect și un plan de tratament adecvat.