Hipofosfatemia

Hipofosfatemia reprezintă o concentrație scăzută de fosfat în sânge. Fosfatul este un electrolit esențial necesar pentru numeroase funcții ale organismului.

Prezentare generală

Ce este hipofosfatemia?

Hipofosfatemia apare când aveți un nivel scăzut de fosfat în sânge. Fosfatul este un electrolit esențial necesar pentru mai multe funcții ale corpului. Hipofosfatemia poate fi ușoară sau severă. Poate fi, de asemenea, acută (bruscă) sau cronică (pe termen lung).

Cum afectează fosfatul organismul?

Fosfatul este o particulă încărcată care conține mineralul fosfor. Corpul dumneavoastră are nevoie de fosfor pentru mai multe funcții importante, inclusiv:

• Construirea și repararea oaselor și a dinților.
• Ajutarea nervilor să funcționeze.
• Determinarea contracției (întăririi) mușchilor.

Aproximativ 85% din fosforul conținut în fosfat se găsește în oase. Restul este stocat în țesuturi din tot corpul. Obțineți fosfor/fosfat din alimentele pe care le consumați.

Nivelul de fosfat din sânge afectează nivelul de calciu din sânge. Calciul și fosfatul reacționează în moduri opuse: pe măsură ce nivelul de calciu din sânge crește, nivelul de fosfat scade. Acest lucru are loc minut de minut.

Un hormon numit hormon paratiroidian (PTH), pe care glandele paratiroide îl eliberează, controlează nivelul de calciu și fosfat din sânge.

Cât de frecventă este hipofosfatemia?

Hipofosfatemia ușoară este o constatare relativ frecventă în testele de laborator (sânge), afectând aproximativ 5% dintre persoanele din SUA. Este adesea o constatare incidentală (nesemnificativă) și, de obicei, nu provoacă simptome.

Hipofosfatemia acută, severă, este mult mai frecventă la persoanele cu anumite afecțiuni, inclusiv:

• Tulburare legată de consumul de alcool.
• Cetoacidoză diabetică (CAD).
• Sepsis (infecție severă).
• Arsuri.

Aceasta afectează până la 80% dintre persoanele cu aceste afecțiuni.

Simptome și cauze

Care sunt simptomele hipofosfatemiei?

Simptomele hipofosfatemiei depind de cât de severă este aceasta.

Majoritatea persoanelor cu hipofosfatemia ușoară nu au simptome. Dar unele persoane pot observa o slăbiciune musculară subtilă.

Simptomele hipofosfatemiei severe includ:

• Durere musculară și durere osoasă.
• Slăbiciune musculară severă.
• Stare mentală alterată, cum ar fi confuzie sau iritabilitate.
• Insuficiență respiratorie sau cardiacă.
• Amorțeală sau reflexe slabe.
• Convulsii.

Hipofosfatemia severă poate duce la comă și deces dacă nu este tratată. Dacă aveți simptome de hipofosfatemie severă, mergeți la cel mai apropiat spital cât mai curând posibil.

Simptomele hipofosfatemiei cronice

Simptomele hipofosfatemiei cronice (pe termen lung) ușoare includ:

• Durere osoasă.
• Fracturi osoase.
• Slăbiciune.
• Pierderea poftei de mâncare.

Copiii cu hipofosfatemie cronică au adesea caracteristici de rahitism, inclusiv:

• Statură scurtă (înălțime) pentru vârsta lor.
• Arcuirea oaselor picioarelor.
• Lărgirea încheieturilor mâinilor și gleznelor din cauza modificărilor osoase.

Este important să vă adresați unui medic specialist dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți aceste simptome.

Ce cauzează hipofosfatemia?

Hipofosfatemia are mai multe cauze, în funcție de faptul dacă este ușoară sau severă și dacă este acută (bruscă) sau cronică (pe termen lung).

Hipofosfatemia moderată până la severă apare în mai multe situații medicale, inclusiv următoarele:

• Faza de recuperare a cetoacidozei diabetice (CAD).
• Tulburare legată de consumul de alcool și în timpul sevrajului alcoolic.
• Arsuri severe.
• Sindromul de realimentare (modificări potențial fatale ale lichidelor și electroliților care pot apărea atunci când primiți alimente după o înfometare prelungită).
• Alcaloză respiratorie severă (când sângele dumneavoastră nu are suficient dioxid de carbon).

Cauzele hipofosfatemiei cronice includ:

• Niveluri crescute de hormon paratiroidian, ca în hiperparatiroidism.
• Alte dezechilibre hormonale, cum ar fi sindromul Cushing.
• Deficiența de vitamina D.
• Subnutriție și afecțiuni care duc la malabsorbție (cum ar fi probleme intestinale).
• Dezechilibre electrolitice, cum ar fi hipomagnezemia și hipokaliemia.
• Administrarea intravenoasă de perfuzii cu fier, în special carboximaltoză ferică (CMF), pentru anemia feriprivă. Acest lucru se întâmplă de obicei doar cu perfuzii repetate.
• Utilizarea pe termen lung a diureticelor.
• Utilizarea frecventă sau excesivă a antiacidelor care se eliberează fără prescripție medicală, care leagă fosfatul, inclusiv antiacide care conțin aluminiu, calciu și magneziu.
• Intoxicația cu teofilină (un medicament bronhodilatator).
• Persoanele cu boală cronică de rinichi avansată (în special cele aflate în dializă) iau adesea lianți de fosfat cu mesele (prescriși de medicul specialist nefrolog) pentru a limita absorbția fosfatului alimentar. Utilizarea pe termen lung a acestor lianți poate provoca hipofosfatemie.

Diagnostic și teste

Cum este diagnosticată hipofosfatemia?

Medicii specialiști diagnostichează hipofosfatemia cu un test de sânge simplu care măsoară nivelul de fosfat. Veți fi diagnosticat cu hipofosfatemie dacă concentrația de fosfat din sânge este mai mică de 2,5 miligrame pe decilitru (mg/dL).

Pentru referință, nivelurile normale de fosfat din sânge sunt de obicei de 2,5 până la 4,5 mg/dL la adulți și de 4,5 până la 6,5 mg/dL la copii. Dar aceste intervale pot varia în funcție de laboratorul care testează proba de sânge.

Cauza hipofosfatemiei, în special a hipofosfatemiei acute, este de obicei evidentă datorită istoricului dumneavoastră medical și a simptomelor.

Deoarece hipofosfatemia este adesea rezultatul altor afecțiuni, medicul specialist va comanda probabil teste suplimentare pentru a găsi cauza și a vă verifica starea generală de sănătate. Testele suplimentare pot include:

• Alte teste de sânge, cum ar fi un test de funcție renală, un test de sânge pentru calciu și un test de sânge pentru vitamina D.
• Analiza urinei.
• Scanări imagistice.

Management și tratament

Care este tratamentul pentru hipofosfatemia?

Tratamentul pentru hipofosfatemia implică tratarea cauzei de bază și stabilizarea nivelului de fosfat din sânge.

Medicii specialiști folosesc cel mai adesea medicamente de substituție cu fosfat oral (pastile luate pe cale orală) pentru a trata cazurile ușoare până la moderate de hipofosfatemie. De asemenea, vă pot recomanda să consumați alimente bogate în fosfor pentru a vă corecta nivelul de fosfat.

Dacă hipofosfatemia este severă, aceștia asigură substituția cu fosfat printr-o perfuzie intravenoasă.

Prevenție

Cum pot preveni hipofosfatemia?

Nu toate cazurile de hipofosfatemia pot fi prevenite, în special cazurile severe și acute. Dar există pași pe care îi puteți face pentru a preveni hipofosfatemia ușoară, cum ar fi consumul unei diete sănătoase și echilibrate.

Alimentele bogate în fosfor includ:

• Carne și alte proteine, cum ar fi ouă, pui, curcan, carne de porc, fructe de mare și carne de organe, cum ar fi ficatul.
• Produse lactate, cum ar fi lapte, brânză, brânză de vaci și iaurt.
• Nuci și semințe, inclusiv migdale, caju, nuci braziliene, semințe de dovleac și semințe de susan.

Discutați întotdeauna cu un medic specialist înainte de a face modificări drastice ale obiceiurilor alimentare.

Dacă aveți o afecțiune care vă face mai probabil să dezvoltați hipofosfatemie, cum ar fi hiperparatiroidism, probleme de malabsorbție sau deficiență de vitamina D, este important să vă adresați unui medic specialist în mod regulat și să urmați planul de tratament pentru acea afecțiune. Acest lucru poate ajuta la prevenirea hipofosfatemiei.

Perspectivă / Prognoză

Care este prognoza pentru hipofosfatemia?

Prognoza (perspectiva) pentru hipofosfatemia depinde de faptul dacă este ușoară sau severă și acută sau cronică. Cazurile ușoare răspund de obicei bine la tratament. Cazurile acute severe pot duce la complicații dacă nu primiți tratament la timp.

Care sunt posibilele complicații ale hipofosfatemiei?

Fără tratament, hipofosfatemia cronică poate duce la osteomalacie - o afecțiune în care aveți oase moi, care sunt predispuse la fracturi (rupere).

Este important să ajungeți la cel mai apropiat spital cât mai curând posibil dacă aveți simptome de hipofosfatemie severă, cum ar fi dureri musculare inexplicabile și o stare mentală alterată.

O notă importantă

Fosfatul este un electrolit foarte important în sângele dumneavoastră. Hipofosfatemia ușoară - un nivel scăzut de fosfat - este o constatare de laborator oarecum frecventă, care, de obicei, nu este un motiv de îngrijorare. Medicul specialist vă poate recomanda să consumați mai multe surse de fosfor.

Dacă aveți o afecțiune care vă crește riscul de hipofosfatemie severă sau cronică, cum ar fi tulburarea legată de consumul de alcool sau malabsorbția intestinală, discutați cu medicul specialist. Întrebați cum puteți preveni hipofosfatemia și semnele la care trebuie să fiți atenți. Medicul specialist este partenerul dumneavoastră în îngrijire.

Întrebări frecvente

1. Ce alimente sunt bogate în fosfor și pot ajuta la creșterea nivelului de fosfat?

• Alimentele bogate în fosfor includ carnea (pui, curcan, porc), produsele lactate (lapte, brânză, iaurt), nucile și semințele (migdale, caju, semințe de dovleac).

2. Când ar trebui să merg la spital dacă am hipofosfatemie?

• Ar trebui să mergeți la spital imediat dacă aveți simptome de hipofosfatemie severă, cum ar fi slăbiciune musculară severă, stare mentală alterată, dificultăți de respirație sau convulsii.

3. Utilizarea pe termen lung a anumitor medicamente poate provoca hipofosfatemie?

• Da, utilizarea pe termen lung a diureticelor sau a antiacidelor care conțin aluminiu, calciu sau magneziu, precum și administrarea anumitor medicamente precum teofilina sau carboximaltoza ferică (CMF), pot contribui la apariția hipofosfatemiei.

Vă rugăm să rețineți: Această informație este doar pentru scopuri educaționale și nu înlocuiește sfatul medical profesionist. Consultați întotdeauna un medic specialist pentru diagnostic și tratament.