Hiperacuzie

Hiperacuzia poate cauza durere și disconfort, afectând negativ sănătatea dumneavoastră mintală și relațiile cu ceilalți.

Ce este hiperacuzia?

Hiperacuzia este o tulburare auditivă rară în care sunetele percepute de alții ca fiind normale par inconfortabil – și adesea insuportabil – de puternice. Aceasta este, de asemenea, descrisă ca toleranță scăzută la sunete sau DST (Decreased Sound Tolerance). Persoanele cu auz normal experimentează o gamă de sunete cu diferite grade de intensitate. În schimb, persoanele cu hiperacuzie experimentează sunetul în general cu volumul setat prea tare.

Câteva exemple de sunete comune din viața de zi cu zi care pot părea intolerabile pentru o persoană cu hiperacuzie includ:

• Persoane care conversează.
• Un motor de mașină pornit.
• Apa care curge în chiuveta din bucătărie.
• Aparate electrice de uz casnic în funcțiune.
• Cineva care întoarce paginile unei cărți sau ale unui ziar.
• Multe alte sunete slabe.

Această experiență poate avea un impact negativ asupra sănătății mintale, provocând iritabilitate și anxietate. Hiperacuzia poate afecta, de asemenea, viața socială. Unele persoane cu hiperacuzie evită situațiile sociale pentru a reduce riscul de a experimenta o intensitate a sunetului prea mare.

Hiperacuzia însoțește adesea tinitusul, o afecțiune adesea asociată cu pierderea auzului, care implică sunete precum țiuituri, șuierături, clicuri sau zgomote puternice în urechi. Totuși, nu toate cazurile de hiperacuzie implică tinitus sau pierderea auzului.

Cât de frecventă este hiperacuzia?

Încă sunt multe lucruri pe care medicii nu le cunosc despre hiperacuzie, inclusiv cât de frecventă este. Cercetătorii estimează că 3,2% până la 17,1% dintre copii și adolescenți au hiperacuzie, în timp ce intervalul pentru adulți este de la 8% până la 15,2%.

Este greu de știut cu siguranță cât de frecventă este, totuși. Persoanele cu hiperacuzie descriu simptomele lor în mod diferit, pe baza experiențelor lor unice. De asemenea, nu există o modalitate unică, acceptată pe scară largă, de a depista sau de a măsura hiperacuzia. Cercetătorii încă învață despre hiperacuzie, inclusiv câți oameni o au.

Simptome și cauze

Care sunt simptomele hiperacuziei?

În cazul hiperacuziei, puteți experimenta sunete pe care alte persoane le consideră normale ca fiind inconfortabile, insuportabil de puternice, dureroase sau chiar înfricoșătoare. Intensitatea sunetului poate fi ușor enervantă sau atât de intensă încât vă provoacă dificultăți de echilibru sau crize.

Alte simptome pot include:

• Țiuituri în urechi.
• Durere de ureche.
• O senzație de plenitudine sau presiune în urechi (similară cu cea din avion, înainte ca urechile să se "desfunde").

Aceste simptome pot afecta negativ sănătatea dumneavoastră mintală și viața socială. Experiența constantă de a vă simți copleșit de sunete intense și neplăcute poate duce la:

• Anxietate.
• Depresie.
• Probleme de relaționare.
• Izolare socială și evitare.

Simptomele se pot intensifica dacă vă simțiți stresat sau obosit sau dacă anticipați că va trebui să interacționați în spații de care vă temeți că vor fi neplăcut de zgomotoase.

Ce cauzează hiperacuzia?

Cercetătorii încă încearcă să înțeleagă ce cauzează hiperacuzia. Este probabil ca structurile din creier care controlează modul în care percepeți stimularea să facă sunetele să pară mai puternice. În cazul hiperacuziei, creierul percepe sunetele ca fiind puternice, indiferent de frecvența lor – sau dacă sunetul se încadrează în gama joasă (cum ar fi bubuitul tunetului), gama medie (cum ar fi vorbirea umană) sau gama înaltă (cum ar fi o sirenă sau un fluier).

Există diverse teorii. Este posibil ca deteriorarea unor părți ale nervului auditiv să cauzeze hiperacuzie. Nervul auditiv transportă semnale sonore de la urechea internă la creier, astfel încât să puteți auzi. O altă teorie este că deteriorarea nervului facial cauzează hiperacuzie. Nervul facial controlează mușchiul stapedius, care reglează intensitatea sunetului în ureche. Multe afecțiuni asociate cu hiperacuzia (paralizia Bell, sindromul Ramsay Hunt și boala Lyme) implică leziuni ale nervului facial.

Totuși, nu există o singură cauză care să explice toate cazurile de hiperacuzie. În schimb, aceasta este asociată cu multipli factori și afecțiuni posibile care contribuie.

Factorii care contribuie includ:

• Expunerea pe termen lung la zgomote puternice: Hiperacuzia este mai frecventă la persoanele expuse la muzică puternică pentru perioade lungi de timp, cum ar fi muzicienii rock, sau care lucrează în medii zgomotoase, cum ar fi muncitorii în construcții.
• Expunerea bruscă la zgomote puternice: Unele persoane cu hiperacuzie o dezvoltă după ce aud un zgomot puternic brusc, cum ar fi un foc de armă sau artificii.

Hiperacuzia însoțește adesea afecțiuni precum tinitusul (până la 86% dintre persoane) și sindromul Williams (până la 90% dintre persoane). Aproape jumătate dintre persoanele diagnosticate cu hiperacuzie au, de asemenea, o afecțiune de sănătate comportamentală, cum ar fi anxietatea.

Afecțiunile asociate cu hiperacuzia includ:

• Anxietate.
• Autism.
• Paralizie Bell.
• Depresie.
• Sindromul Down.
• Infecții ale urechii (otită medie).
• Traumatism cranian.
• Boala Lyme.
• Boala Ménière.
• Migrene.
• Tulburare de stres post-traumatic (PTSD).
• Sindromul Ramsay Hunt.
• Sindromul de dehiscență a canalului superior (SCDS).
• Sindromul articulației temporomandibulare (ATM).
• Tinitus.
• Sindromul Williams.

Unele persoane dezvoltă simptome de hiperacuzie în urma unei intervenții chirurgicale sau ca reacție la un medicament.

Diagnostic și teste

Cum este diagnosticată hiperacuzia?

Obținerea unui diagnostic poate fi dificilă, deoarece nu toți furnizorii de servicii medicale sunt familiarizați cu hiperacuzia. Este posibil să fie nevoie să consultați un medic specialist ORL (Otorinolaringologie) și/sau un audiolog pentru a ajuta la identificarea problemei.

Diagnosticul poate include:

• Antecedente medicale: Un furnizor de servicii medicale va lua în considerare orice factori de risc, cum ar fi problemele de sănătate comportamentală (inclusiv anxietatea sau depresia), expunerea la sunete puternice sau deteriorarea auzului.
• Examen: Acesta va căuta probleme structurale în ureche care pot fi legate de hiperacuzie. Poate efectua teste pentru a vedea cum se mișcă timpanul, cum ar fi timpanometria. Poate examina nervii cranieni pentru a vedea dacă există probleme cu modul în care funcționează nervul facial.
• Teste de auz: Acesta va efectua teste de auz pentru a determina nivelul auzului. Poate evalua, de asemenea, nivelul de disconfort al intensității sunetului sau LDL (Loudness Discomfort Level). LDL arată la ce niveluri percepeți zgomotul ca fiind inconfortabil de puternic. Furnizorul de servicii medicale poate, de asemenea, să vă solicite să completați un chestionar despre auz pentru a evalua cât de severă este experiența dumneavoastră de hiperacuzie. Aceste întrebări pot arăta măsura în care hiperacuzia interferează cu viața dumneavoastră de zi cu zi.

Furnizorul dumneavoastră de servicii medicale poate solicita proceduri imagistice dacă suspectează că hiperacuzia dumneavoastră rezultă dintr-o problemă structurală, cum ar fi paralizia nervului facial. De asemenea, poate solicita analize de laborator dacă suspectează că hiperacuzia dumneavoastră se referă la o afecțiune precum boala Lyme.

Management și tratament

Cum este tratată hiperacuzia?

Nu există un tratament standard pentru hiperacuzie. În schimb, tratamentele implică de obicei reducerea simptomelor fizice și predarea strategiilor de adaptare pentru a gestiona stresul mental al hiperacuziei. Tratamentele includ:

• Terapia sonoră: Scopul este de a vă expune treptat (și în siguranță) la sunete progresiv mai puternice până când experiența sonoră devine mai ușor de gestionat. Mai întâi, auziți sunete care sunt la un nivel de intensitate scăzut, confortabil. Treptat, volumul crește, astfel încât să vă obișnuiți cu sunete mai puternice pe parcursul câtorva săptămâni.
• Terapia cognitiv-comportamentală (TCC): TCC vă învață cum să faceți față stresului și sentimentelor negative asociate cu sunetele puternice. Reduce teama și anxietatea asociate cu hiperacuzia. Studiile au arătat că TCC crește nivelurile de disconfort al intensității sunetului (LDL) la persoanele cu hiperacuzie.
• Terapia de reantrenare a tinitusului (TRT): TRT este de obicei un tratament pentru tinitus, dar poate trata și hiperacuzia. TRT include educarea persoanelor despre afecțiunea lor și oferirea de consiliere și terapie sonoră. Cu TRT, ascultați frecvențe sonore calmante numite "zgomot roz" prin căști speciale. Zgomotul roz este similar cu sunetul ploii sau al vântului. Zgomotul roz creează un mediu sonor calmant, previzibil, astfel încât zgomotele pe care altfel le-ați putea experimenta ca fiind deranjante să nu fie la fel de neplăcute.
• Intervenție chirurgicală: Medicul dumneavoastră poate efectua o întărire a ferestrelor rotunde și ovale pentru a aborda hiperacuzia asociată cu paralizia nervului facial. Intervenția chirurgicală utilizează țesut din spatele urechii dumneavoastră pentru a susține oasele din urechea internă (osiculele) care ajută la reglarea intensității sunetului. Această intervenție chirurgicală îmbunătățește LDL.

Hiperacuzia poate fi vindecată?

Nu există un tratament pentru hiperacuzie, dar, în funcție de ceea ce o cauzează, simptomele dumneavoastră se pot îmbunătăți în timp. De exemplu, hiperacuzia după o intervenție chirurgicală poate dispărea odată ce vă vindecați de la procedură. Persoanele cu boala Ménière pot observa o îmbunătățire dacă boala intră în remisie.

Prognoză

La ce mă pot aștepta dacă am această afecțiune?

Furnizorii de servicii medicale și cercetătorii medicali încă studiază efectele pe termen lung ale hiperacuziei. Pentru multe persoane, hiperacuzia este o afecțiune pe termen lung pe care învață să o gestioneze cu tratament. Alții experimentează ameliorarea simptomelor în urma unei intervenții chirurgicale sau odată ce afecțiunea de bază se rezolvă.

Cum să trăiți cu aceasta

Când ar trebui să mă prezint la medic?

Multe persoane cu simptome de hiperacuzie încep prin a încerca să înece sunetele din jurul lor cu dopuri de urechi sau căști. Pot evita mediile sociale. Dar aceste opțiuni pot agrava lucrurile. Persoanele care poartă căști sau dopuri de urechi pot experimenta sunetul și mai intens odată ce le îndepărtează, iar izolarea socială poate duce la (sau agrava) probleme de sănătate comportamentală.

Nu încercați să gestionați simptomele singur. În schimb, prezentați-vă la un furnizor de servicii medicale dacă experimentați simptome de hiperacuzie. Poate dura ceva timp pentru a identifica ceea ce cauzează probabil problema, dar există terapii care pot ajuta.

Întrebări frecvente

• Hiperacuzia este o boală mintală?

Nu, hiperacuzia nu este o boală mintală. Hiperacuzia este o tulburare de auz frecvent asociată cu afecțiuni de sănătate mintală, inclusiv anxietatea și depresia. A trăi cu intensitatea excesivă a sunetului caracteristică hiperacuziei vă poate afecta sănătatea mintală. Anxietatea cu privire la întâlnirea cu sunetul și izolarea pentru a vă proteja auzul pot agrava simptomele hiperacuziei.

• Ce pot face pentru a reduce disconfortul cauzat de hiperacuzie?

Puteți încerca să evitați expunerea prelungită la sunete puternice, utilizați dopuri de urechi în situații zgomotoase (dar nu în mod constant), și căutați tratamente precum terapia sonoră și terapia cognitiv-comportamentală.

• Există complicații ale hiperacuziei?

Da, hiperacuzia poate duce la anxietate, depresie, izolare socială, și dificultăți în menținerea relațiilor.

Dacă vă confruntați cu sunete inconfortabil de puternice, consultați un medic specialist. Încercarea de a îneca sunetul cu căști cu anulare a zgomotului sau dopuri de urechi poate agrava simptomele pe termen lung. Poate dura ceva timp pentru a descoperi ceea ce cauzează probabil afecțiunea dumneavoastră, dar există terapii care pot ajuta. Terapia sonoră și TCC au ajutat persoanele cu hiperacuzie să facă față simptomelor lor. Dacă o afecțiune de bază cauzează hiperacuzie, căutarea tratamentului poate ajuta.