Gangliozidoza GM1

Prezentare generală

Ce este gangliozidoza GM1?

Gangliozidoza GM1 este o boală rară care determină acumularea de molecule, afectând ireversibil celulele nervoase din creier și măduva spinării. Moșteniți o modificare genetică (mutație) de la fiecare dintre părinții dumneavoastră, care provoacă această afecțiune. Simptomele pot apărea în copilărie, în timpul copilăriei sau la vârsta adultă. Este un tip de boală de stocare lizozomală. Din păcate, nu există un tratament curativ.

Ce este o boală de stocare lizozomală?

Bolile de stocare lizozomală sunt un tip de boală metabolică moștenită care afectează modul în care funcționează metabolismul dumneavoastră. Metabolismul dumneavoastră ajută la transformarea alimentelor în energie și la eliminarea toxinelor. Există aproximativ 50 de boli de stocare lizozomală diferite, inclusiv boala Tay-Sachs.

Lizozomal se referă la lizozomi: componente mici din celule care conțin enzime. Aceste enzime ajută corpul dumneavoastră să descompună molecule mari precum grăsimile și zaharurile. Când aceste molecule mari intră în celule, enzimele le transformă în molecule mai simple. Când aveți o boală de stocare lizozomală, enzimele dumneavoastră nu pot îndeplini această sarcină. Drept urmare, moleculele se acumulează, iar corpul dumneavoastră începe să le stocheze anormal. De aici provine termenul de „boală de stocare”.

Bolile de stocare lizozomală, cum ar fi gangliozidoza GM1, sunt boli progresive. Simptomele se agravează pe măsură ce mai multe molecule se acumulează în corpul dumneavoastră.

Care sunt tipurile de gangliozidoză GM1?

Gangliozidoza GM1 este o boală congenitală, ceea ce înseamnă că modificarea genetică care o provoacă este prezentă la naștere. Cu toate acestea, simptomele pot să nu apară decât mai târziu în viață. Medicii specialiști clasifică gangliozidoza GM1 în tipuri în funcție de momentul în care apar primele simptome. Adesea, există o suprapunere a simptomelor și a momentului apariției.

Tipurile de gangliozidoză GM1 includ:

• Infantilă clasică (tipul 1): Simptomele sunt de obicei evidente până când un bebeluș are 6 luni. Acest tip progresează rapid.
• Juvenilă (tipul 2): Simptomele apar de obicei când un copil are între 1 și 5 ani. Progresia bolii este mai lentă decât tipul 1.
• Adultă (tipul 3): Simptomele pot apărea încă de la vârsta de 3 ani și până la vârsta de 30 de ani. Acest tip progresează mai lent decât celelalte.

Cât de frecventă este gangliozidoza GM1?

Gangliozidoza GM1 este extrem de rară. Afectează aproximativ 1 din 100.000 până la 200.000 de persoane din întreaga lume.

Simptome și Cauze

Ce cauzează gangliozidoza GM1?

O modificare a genei GLB1 cauzează gangliozidoza GM1. Această genă ajută la crearea unei enzime numite beta-galactozidază găsită în lizozomi. Enzima descompune molecule precum GM1 gangliozidă, care joacă un rol critic în modul în care funcționează celulele nervoase din creier.

Modificarea genetică împiedică corpul dumneavoastră să descompună GM1 gangliozida. Moleculele încep să se acumuleze în țesuturi și organe. Boala provoacă daune ireversibile celulelor din sistemul nervos, în special creierului și măduvei spinării.

Cine este expus riscului de gangliozidoză GM1?

Pentru a dezvolta gangliozidoză GM1, trebuie să moșteniți o genă GLB1 modificată de la fiecare părinte. În acest caz, părinții dumneavoastră sunt purtători ai modificării genetice, dar de fapt nu au boala. Medicul specialist poate face referire la aceasta ca la o boală autozomală recesivă.

Chiar și atunci când ambii părinți sunt purtători ai mutației genei GLB1, copiii lor pot fi sau nu afectați. Când apare boala, este de obicei același tip care a afectat generațiile trecute.

Când ambii părinți au modificarea genetică, fiecare dintre copiii lor are:

• 1 șansă din 4 de a nu primi gena mutată (niciun risc de boală).
• 1 șansă din 4 de a dezvolta gangliozidoză GM1.
• 1 șansă din 2 de a fi purtător care nu dezvoltă boala.

Orice familie poate avea această mutație genetică, dar persoanele de origine japoneză sunt mai predispuse să dezvolte tipul 3.

Care sunt simptomele gangliozidozei GM1?

Simptomele gangliozidozei GM1 variază în funcție de tip. Tipurile împărtășesc unele dintre aceleași simptome.

Semne ale gangliozidozei GM1 infantile (tipul 1):

• Abdomen distins.
• Splină mărită și ficat mărit.
• Răspuns extrem de tresărire la zgomote puternice.
• Pierderea auzului.
• Pete roșii pe ochi și pierderea vederii.
• Regresia etapelor de dezvoltare.
• Convulsii.
• Articulații rigide sau anomalii scheletice.
• Tonus muscular slab (hipotonie).

Semne ale gangliozidozei GM1 juvenile (tipul 2):

• Ataxie (probleme de coordonare și echilibru).
• Boală corneeană (opacifiere).
• Dificultate la înghițire (disfagie).
• Distonie (contracții musculare excesive).
• Pierderea funcției cognitive sau a abilităților de gândire.
• Probleme de vorbire (dizartrie).
• Convulsii.

Semne ale gangliozidozei GM1 adulte (tipul 3):

• Slăbiciune musculară sau atrofie.
• Boală corneeană (opacifiere).
• Distonie.
• Leziuni cutanate necanceroase (benigne).

Diagnostic și Teste

Cum este diagnosticată gangliozidoza GM1?

Dacă această boală apare în familia dumneavoastră, un test prenatal poate determina dacă un făt în dezvoltare are modificarea genetică. Puteți obține o amniocenteză genetică sau un test de prelevare a vilozităților coriale (CVS) pentru a căuta celule care au gena modificată.

Aceste teste pot diagnostica afecțiunea la sugari și adulți:

• Analiza enzimatică: Acest test măsoară enzimele beta-galactozidază din sânge.
• Test genetic molecular: Acest test de sânge examinează secvențele ADN pentru a identifica mutația genei GLB1. Moșteniți ADN-ul (acid dezoxiribonucleic) de la părinții dumneavoastră.
• Screening-uri pentru nou-născuți: Unele state includ teste enzimatice pentru bolile de stocare lizozomală ca parte a îngrijirii de rutină a nou-născuților în spital.

Management și Tratament

Care sunt tratamentele pentru gangliozidoza GM1?

Nu există medicamente, proceduri sau tratamente curative pentru gangliozidoza GM1. Tratamentele se concentrează pe minimizarea simptomelor unice pentru fiecare individ, pentru a îmbunătăți calitatea vieții. De exemplu, o dietă cetogenă (dieta keto) pentru epilepsie și medicamente anticonvulsivante, cum ar fi gabapentina, pot ameliora convulsiile.

Cu toate acestea, cercetătorii medicali caută în mod activ noi modalități de a trata și opri boala. Dumneavoastră sau copilul dumneavoastră puteți participa la un studiu clinic pentru a încerca noi terapii promițătoare aflate încă în dezvoltare. Aceste terapii pot include:

• Îmbunătățirea enzimei sau terapia de substituție enzimatică.
• Terapie genică.
• Transplanturi de celule stem (numite și transplanturi de măduvă osoasă).
• Terapie de reducere a substratului pentru a schimba moleculele și a opri procesul bolii.

Prevenție

Puteți preveni gangliozidoza GM1?

Dacă sunteți purtător al genei mutate care cauzează gangliozidoza GM1, un consilier genetic poate discuta despre opțiunile de reducere a șanselor de a o transmite copiilor dumneavoastră. De exemplu, puteți utiliza diagnosticul genetic preimplantare (DGP) pentru a identifica embrionii care nu poartă gena mutată. Medicul specialist implantează embrionii sănătoși folosind fertilizarea in vitro (FIV). DGP garantează că copilul dumneavoastră nu va fi purtător sau nu va dezvolta boala.

Perspectivă / Prognoză

Care este perspectiva pentru o persoană cu gangliozidoză GM1?

Simptomele gangliozidozei GM1 se agravează progresiv în timp. Speranța de viață și calitatea vieții pentru o persoană cu gangliozidoză GM1 variază în funcție de tip:

• Bebelușii cu tipul 1 (infantilă clasică) pot trăi până la vârsta de 2 ani.
• Copiii cu tipul 2 (juvenilă) pot trăi până la mijlocul copilăriei sau la începutul vârstei adulte, în funcție de vârsta la debutul simptomelor.
• Persoanele cu tipul 3 (adultă) au o durată de viață mai scurtă, care variază în funcție de vârsta la debutul simptomelor, precum și de tipul și severitatea simptomelor.

Viața cu

Când ar trebui să sun medicul?

Sunați medicul specialist dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți:

• Probleme de echilibru sau de mers (mers).
• Dificultăți de respirație, înghițire sau vorbire.
• Modificări ale auzului sau ale vederii.
• Pete roșii pe ochi.
• Convulsii.

Ce ar trebui să întreb medicul meu?

Poate doriți să întrebați medicul specialist:

• Ce tip de gangliozidoză GM1 am eu (sau copilul meu)?
• Ce medicamente pot ameliora simptomele?
• Ce pași putem face acasă pentru a ameliora simptomele?
• Ce medici specialiști ar trebui să consultăm?
• Ar trebui să caut semne de complicații?
• Ar trebui ca familia mea să fie testată pentru mutația genetică?

O notă generală

Gangliozidoza GM1 este o boală rară moștenită care împiedică corpul dumneavoastră să descompună moleculele de grăsime și zahăr. Este un tip de boală de stocare lizozomală. Pe măsură ce moleculele se acumulează, aveți simptome precum convulsii, probleme de echilibru și dificultăți de înghițire. Pentru a dezvolta această boală, trebuie să moșteniți o copie a mutației genetice care o cauzează, atât de la mama, cât și de la tată. Tratamentele se concentrează pe ameliorarea simptomelor specifice. Nu există un tratament curativ, dar sunt în curs de desfășurare studii clinice pentru noi terapii. Medicul specialist poate discuta modalități de a reduce șansele de a transmite mutația genetică generațiilor viitoare.

Întrebări frecvente

1. Se poate vindeca gangliozidoza GM1? Nu, în prezent nu există un tratament curativ pentru gangliozidoza GM1. Tratamentele disponibile se concentrează pe gestionarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții.
2. Cum se transmite gangliozidoza GM1? Gangliozidoza GM1 este o boală genetică recesivă. Pentru a dezvolta boala, o persoană trebuie să moștenească o copie a genei defectuoase de la ambii părinți. Dacă ambii părinți sunt purtători, există o șansă de 25% ca fiecare copil să dezvolte boala, o șansă de 50% ca copilul să fie purtător și o șansă de 25% ca copilul să nu moștenească gena defectuoasă.
3. Ce specialitate medicală se ocupă de gangliozidoza GM1? Managementul gangliozidozei GM1 implică de obicei o echipă multidisciplinară de medici specialiști, inclusiv neurologi (în special neurologi pediatri), geneticieni, medici de reabilitare și alți specialiști, în funcție de simptomele specifice ale pacientului.

Vă încurajăm să consultați un medic specialist pentru o evaluare completă și un plan de tratament personalizat.