Dizartria

O scurtă descriere despre dizartrie, o afecțiune ce afectează vorbirea. Înțelegerea simptomelor, cauzelor și tratamentelor disponibile poate ajuta pacienții și îngrijitorii să gestioneze mai bine această tulburare. Terapia logopedică este crucială pentru îmbunătățirea comunicării.

Prezentare generală

Ce este dizartria?

Dizartria este o tulburare motorie a vorbirii care îngreunează formarea și pronunțarea cuvintelor. Tulburările motorii ale vorbirii apar atunci când deteriorarea sistemului nervos vă împiedică să controlați pe deplin părți ale corpului care controlează vorbirea, cum ar fi limba, cutia vocală (laringele) și maxilarul. Dizartria face dificilă vorbirea astfel încât ceilalți să vă înțeleagă.

Dizartria poate fi de dezvoltare sau dobândită:

• Dizartria de dezvoltare apare din cauza leziunilor cerebrale din timpul dezvoltării fetale sau la naștere. De exemplu, paralizia cerebrală poate provoca dizartrie. Copiii tind să aibă dizartrie de dezvoltare.

• Dizartria dobândită apare ca urmare a leziunilor cerebrale survenite mai târziu în viață. De exemplu, un accident vascular cerebral, o tumoră cerebrală sau boala Parkinson pot duce la dizartrie. Adulții tind să aibă dizartrie dobândită.

Persoanele cu dizartrie înțeleg limbajul. Știu ce vor să spună și cum să o spună. Doar că slăbiciunea musculară face dificilă vorbirea.

Care sunt tipurile de dizartrie?

Există șase categorii de dizartrie. Acestea sunt grupate în funcție de partea specifică a sistemului nervos afectată. Dizartria poate rezulta din deteriorarea diferitelor părți ale sistemului nervos, inclusiv a creierului și a măduvei spinării (sistemul nervos central) și a rețelei de nervi care transportă semnalele în tot corpul (sistemul nervos periferic).

• Dizartria flască rezultă din deteriorarea neuronilor motori inferiori. Neuronii motori inferiori fac parte din sistemul nervos periferic. În cazul dizartriei flasce, vorbirea dumneavoastră poate suna gâfâită și nazală.

• Dizartria spastică rezultă din deteriorarea neuronilor superiori de pe una sau ambele părți ale creierului dumneavoastră. Neuronii superiori fac parte din sistemul nervos central. Vorbirea dumneavoastră poate suna încordată sau aspră.

• Dizartria ataxică rezultă din deteriorarea părții creierului dumneavoastră numită cerebel. Cerebelul vă ajută să coordonați mișcarea musculară. Puteți avea probleme cu pronunțarea vocalelor și consoanelor și puteți avea dificultăți în a pune accentul pe părțile corecte ale unui cuvânt atunci când vorbiți.

• Dizartria hipokinetică rezultă din deteriorarea părții creierului dumneavoastră numită ganglioni bazali. Ganglionii bazali sunt o structură din interiorul creierului dumneavoastră care ajută mușchii să se miște. Dizartria hipokinetică este asociată cu o vorbire lentă ("hipo"), monotonă, cu sunet rigid.

• Dizartria hiperkinetică rezultă, de asemenea, din deteriorarea ganglionilor bazali. Este asociată cu o vorbire rapidă ("hiper") și adesea imprevizibilă.

• Dizartria mixtă include un amestec de două sau mai multe dintre celelalte cinci tipuri. Este cel mai frecvent tip de dizartrie.

Cât de frecventă este dizartria?

Dizartria este mai frecventă la persoanele cu anumite afecțiuni neurologice, cum ar fi:

• Scleroza laterală amiotrofică (SLA): Până la 30% dintre persoanele cu SLA (boala Lou Gehrig) au dizartrie.
• Scleroza multiplă (SM): Aproximativ 25% până la 50% dintre persoanele cu SM fac dizartrie la un moment dat.
• Boala Parkinson: Dizartria afectează 70% până la 100% dintre persoanele cu boala Parkinson.
• Accident vascular cerebral: Aproximativ 8% până la 60% dintre persoanele cu accident vascular cerebral au dizartrie.
• Traumatism cranio-cerebral: Aproximativ 10% până la 65% dintre persoanele cu traumatism cranio-cerebral au dizartrie.

Simptome și cauze

Care sunt simptomele dizartriei?

Principalul semn al dizartriei este că aveți probleme cu vorbirea, astfel încât ceilalți să vă înțeleagă. Puteți avea dificultăți în a vă mișca buzele, limba sau maxilarul în moduri care produc o vorbire clară.

Simptomele dizartriei includ:

• Vorbire neclară sau bâlbâială atunci când vorbiți.
• Vorbire prea rapidă sau mai lentă decât era intenția.
• Vorbire mai liniștită sau mai tare decât era intenția.
• Sunet răgușit, aspru, încordat, gâfâit, nazal, robotic sau monoton.
• Vorbire în rafale scurte, sacadate, cu mai multe pauze, în loc de propoziții complete.

Lipsa controlului muscular poate face, de asemenea, dificilă înghițirea (disfagie).

Ce cauzează dizartria?

Dizartria apare atunci când există leziuni ale părților sistemului nervos care controlează mușchii care vă ajută să vorbiți. Aceasta include mușchii feței, gâtului și mușchii care vă ajută să respirați. Rănile, bolile și afecțiunile neuromusculare (boli care afectează nervii care controlează mușchii) pot provoca dizartrie.

Cauzele frecvente includ:

• Scleroza laterală amiotrofică (SLA sau boala Lou Gehrig).
• Tumori cerebrale.
• Paralizie cerebrală.
• Demenza.
• Boala Huntington.
• Boala Lyme.
• Scleroza multiplă (SM).
• Distrofie musculară.
• Miastenia gravis.
• Boala Parkinson.
• Accident vascular cerebral.
• Traumatism cranio-cerebral.
• Traumă la nivelul feței sau al gurii.
• Traumă la nivelul capului, gâtului, limbii sau cutiei vocale.

Simptomele asemănătoare dizartriei sunt uneori un efect secundar al anumitor medicamente, cum ar fi sedativele și medicamentele anticonvulsivante.

Care sunt complicațiile dizartriei?

Problemele de vorbire pot provoca dificultăți în situații sociale. Dificultatea de a comunica și de a fi înțeles poate provoca tensiuni la locul de muncă, la școală și în relațiile dumneavoastră în general. Stresul poate duce la probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia.

Este important să obțineți tratamente care vă pot ajuta să comunicați și să mențineți conexiuni semnificative cu ceilalți.

Diagnostic și teste

Cum este diagnosticată dizartria?

Medicul dumneavoastră vă va întreba despre istoricul dumneavoastră medical și va efectua un examen fizic. Un logoped poate să vă evalueze pentru a determina cât de severă este dizartria dumneavoastră. Acesta vă va verifica capacitatea de a vă coordona respirația, vocea și calitatea vocii. Și vă va verifica capacitatea de a vă mișca buzele, limba și fața.

Vă poate cere să:

• Scoateți limba.
• Zâmbiți, strângeți sau lingeți buzele.
• Numărați sau spuneți alfabetul cu voce tare.
• Citiți un paragraf.
• Repetați sunete, cuvinte și propoziții și să vorbiți în conversație.

Ce teste ar putea fi necesare pentru a diagnostica dizartria?

Alte teste pot include:

• RMN sau CT ale creierului, capului și gâtului pentru a verifica dacă există anomalii care vă pot afecta vorbirea.
• Electroencefalogramă (EEG) pentru a verifica dacă există anomalii în activitatea creierului dumneavoastră legate de dizartrie.
• Electromiografie pentru a testa funcția electrică a mușchilor și a nervilor dumneavoastră.
• Analize de sânge sau de urină pentru a vedea dacă o infecție sau o inflamație cauzează probleme de vorbire.
• Puncție lombară pentru a vedea dacă o infecție sau o tumoră cauzează dizartrie.

Medicul dumneavoastră poate efectua un studiu de deglutiție cu bariu modificat sau un studiu videofluoroscopic al deglutiției (VFSS) pentru a testa problemele cu înghițirea, care uneori apar în cazul dizartriei.

Management și tratament

Cum este tratată dizartria?

Persoanele cu dizartrie beneficiază adesea de logopedie pentru a îmbunătăți comunicarea. Un logoped poate lucra, de asemenea, cu familia și cu cei dragi pentru a-i învăța cum să comunice mai bine cu dumneavoastră.

În timpul sesiunilor de logopedie, puteți învăța:

• Exerciții pentru a vă întări mușchii limbii, ai buzelor și ai maxilarului.
• Strategii pentru a vorbi mai tare, cum ar fi a respira mai adânc înainte de a vorbi.
• Strategii pentru a vorbi mai clar, cum ar fi a încetini vorbirea și a folosi intenționat mușchi specifici pentru a forma sunete și cuvinte.
• Tehnici de comunicare nonverbală, cum ar fi gesturi sau scris.

Dacă dizartria dumneavoastră este severă, este posibil să aveți nevoie de un dispozitiv pentru a comunica cu oamenii. Aceste dispozitive includ o tablă cu litere sau imagini sau un computer special cu o tastatură și un afișaj de mesaje.

Prevenție

Poate fi prevenită dizartria?

Nu toate cauzele dizartriei pot fi prevenite, dar puteți lua măsuri pentru a reduce riscul unor cauze, cum ar fi traumele sau accidentul vascular cerebral. De exemplu, o alimentație sănătoasă poate reduce riscul anumitor afecțiuni care vă sporesc riscul de accident vascular cerebral, inclusiv hipertensiunea arterială, diabetul și boala coronariană.

Perspectivă / Prognoză

Vă puteți recupera după dizartrie?

Depinde de ceea ce cauzează dizartria dumneavoastră. Dacă rezultă dintr-un efect secundar al unui medicament, oprirea medicamentului de obicei inversează dizartria. Dizartria legată de o afecțiune neuromusculară cronică (pe termen lung), un accident vascular cerebral sau o traumă poate să nu fie reversibilă. Totuși, vă puteți îmbunătăți comunicarea prin logopedie.

Logopedia vă poate ajuta să vă folosiți mușchii vorbirii mai eficient și vă poate oferi instrumente pentru a comunica și nonverbal.

Viața cu dizartria

Care sunt câteva sfaturi pentru a vorbi cu dizartrie?

Dacă aveți dizartrie:

• Începeți cu un cuvânt tematic. Începeți conversațiile cu un cuvânt care să le spună ascultătorilor despre ce vorbiți. De exemplu, începeți să vorbiți despre ce film vreți să vedeți spunând mai întâi "film".
• Vorbiți încet și la un volum adecvat. Poate ajuta să vă enunțați cuvintele încet, astfel încât ascultătorii să înțeleagă. Folosirea pauzelor și a propozițiilor mai scurte poate permite ascultătorilor să proceseze ce înseamnă cuvintele dumneavoastră.
• Evitați să vorbiți când vă simțiți obosit. Multe persoane cu dizartrie constată că le este mai greu să vorbească când sunt obosite.
• Verificați pentru a vă asigura că ascultătorii dumneavoastră înțeleg. Este o idee bună să verificați ocazional cu ascultătorii pentru a vă asigura că urmăresc ceea ce spuneți. Acest lucru vă poate împiedica să fiți nevoit să repetați lucruri pe care le-ați spus deja.
• Folosiți comunicarea nonverbală dacă este necesar. Dacă vorbitul este prea obositor, spuneți-i partenerului dumneavoastră de comunicare și fie scrieți, desenați, fie amânați conversația în schimb.

Ce sfaturi pot folosi ceilalți pentru a vorbi cu mine?

Un logoped vă poate recomanda sfaturi pentru a-i ajuta pe ceilalți să comunice cu dumneavoastră. De exemplu, cei dragi pot:

• Reduceți distragerile/zgomotul, cum ar fi oprirea radioului sau a televizorului.
• Acordați o atenție deosebită atunci când vorbiți.
• Vorbiți cu dumneavoastră într-o zonă liniștită, cu iluminare bună.
• Puneți întrebări cu da sau nu pentru a vă ajuta să comunicați.
• Spuneți-i dacă nu înțeleg ce spuneți.
• Încurajați-vă să scrieți sau să indicați dacă aveți probleme.
• Repetați ceea ce au înțeles, astfel încât să nu fie nevoie să o luați de la început.

Când ar trebui să mă adresez medicului meu despre dizartrie?

Dacă vorbitul devine dificil, contactați medicul dumneavoastră. Solicitați imediat asistență medicală dacă aveți sufocare, tuse repetată sau pneumonie.

Când ar trebui să merg la urgențe?

Unele cauze ale dizartriei, cum ar fi accidentul vascular cerebral, necesită îngrijiri medicale de urgență. Dacă o persoană prezintă semne de accident vascular cerebral, duceți-o imediat la urgențe.

Simptomele includ:

• Slăbiciune sau cădere pe o parte a feței.
• Incapacitatea de a menține ambele brațe ridicate.
• Confuzie și agitație.
• Pierderea coordonării.
• Vorbire neclară.

Ce întrebări ar trebui să-i pun medicului meu dacă am dizartrie?

Întrebările pe care trebuie să le puneți includ:

• Ce cauzează dizartria?
• Ce tratamente sunt disponibile?
• Cum îmi pot îmbunătăți capacitatea de a vorbi?
• Ce rezultate mă pot aștepta de la logopedie?
• Ar trebui să folosesc un dispozitiv de comunicare?

Întrebări frecvente

Care este diferența dintre dizartrie și afazie (disfazie)?

Afazia implică dificultăți în înțelegerea celorlalți sau în explicarea gândurilor dumneavoastră. Nu este o problemă cu modul în care funcționează mușchii dumneavoastră vorbirii, ca în cazul dizartriei.

Care este diferența dintre dizartrie și apraxie?

Apraxia este o afecțiune motorie diferită a vorbirii. În apraxie, oamenii au o funcție musculară normală, dar au dificultăți în a face mișcări voluntare, cum ar fi vorbitul. Există o problemă în a primi mesajul de la creier la mușchii dumneavoastră care le spune să se miște.

Care este diferența dintre dizartrie și disfagie?

Ca și dizartria, disfagia implică probleme cu controlul muscular. Dar, în timp ce dizartria implică probleme cu vorbirea, disfagia implică probleme cu înghițirea. Disfagia este uneori un simptom al dizartriei.

Împărtășiți-vă îngrijorările cu medicul dumneavoastră dacă vă este greu să fiți înțeles atunci când vorbiți din cauza dizartriei. Medicul dumneavoastră vă poate recomanda logopedie pentru a vă ajuta să comunicați mai bine. Logopezii pot instrui, de asemenea, prietenii și membrii familiei cu privire la comunicarea mai eficientă cu dumneavoastră. Tratamentele vă pot ajuta să mențineți conexiuni importante, chiar dacă slăbiciunea musculară face dificilă vorbirea.