Distihifobia (Frica de accidente)
Distihifobia este frica de accidente. Cu această fobie specifică, puteți simți anxietate când vă gândiți sau vedeți un loc unde vă temeți că s-ar putea întâmpla un accident. Mulți oameni cu această teamă au avut experiențe traumatice anterioare cu accidente. Puteți depăși frica de accidente cu terapia prin expunere, terapia cognitiv-comportamentală și alte tratamente.
Distihifobia (Frica de accidente)
Prezentare generală
Ce este distihifobia?
Persoanele care suferă de distihifobie au o frică de accidente. O persoană cu distihifobie are o anxietate extremă la gândul de a fi implicată într-un accident. Aceasta evită situațiile în care s-ar putea întâmpla un accident, chiar dacă un accident este puțin probabil. Această afecțiune poate afecta capacitatea de a merge la muncă, la școală, la cumpărături și în alte locuri.
„Dys” și „tych” sunt cuvintele grecești pentru rău și accident. „Fobie” înseamnă frică.
Ce este o fobie?
Fobiile sunt o formă de tulburare de anxietate. Ele provoacă o frică extremă de ceva care este disproporționată față de riscul real.
Distihifobia este o tulburare fobică specifică. O situație specifică (cum ar fi condusul sau lucrul cu utilaje) provoacă un răspuns de frică. Uneori, doar gândul la un potențial accident provoacă o reacție.
Cât de frecventă este distihifobia?
Este greu de știut exact câte persoane au o fobie specifică, cum ar fi distihifobia (frica de accidente). Mulți oameni pot păstra această teamă pentru ei înșiși sau pot să nu recunoască că o au. Cu toate acestea, aproximativ 1 din 10 adulți americani și 1 din 5 adolescenți se vor confrunta cu o tulburare fobică specifică la un moment dat în viață.
De ce se teme o persoană cu distihifobie?
O persoană cu distihifobie se teme să provoace sau să fie implicată într-un accident. Aceasta se poate teme de accidente:
- Acasă.
- La școală.
- La muncă.
- În locuri publice.
- În vehicule.
Simptome și cauze: Cine este expus riscului de distihifobie?
Aveți o șansă mai mare de a avea distihifobie sau o tulburare fobică specifică diferită dacă aveți deja:
- O altă fobie.
- Tulburare de anxietate.
- Tulburare de panică.
- Tulburare de consum de substanțe.
Ce alte fobii sunt asociate cu distihifobia?
Alte fobii legate de distihifobie includ:
- Aerofobia, frica de zbor.
- Agorafobia, frica de a părăsi casa sau de a nu putea scăpa dintr-un loc sau o situație.
- Algofobia, frica de durere.
- Amaxofobia, frica de a fi într-un vehicul.
- Hemofobia, frica de sânge.
- Nosocomefobia, frica de spitale.
- Tanatofobia, frica de moarte.
Care sunt cauzele distihifobiei?
Cauzele potențiale ale distihifobiei includ:
- Experiență traumatică anterioară: Persoanele care au fost implicate într-un accident grav pot dezvolta distihifobie. Sunteți, de asemenea, expus riscului dacă un prieten sau un membru al familiei a fost rănit sau a murit într-un accident. În aceste cazuri, poate exista o legătură între distihifobie și tulburarea de stres post-traumatic (PTSD).
- Istoric familial: Riscul de a avea distihifobie crește dacă aveți un părinte sau o rudă apropiată cu o tulburare fobică sau o tulburare de anxietate. O mutație genetică (modificare) vă poate face mai anxios decât alții.
- Modelare: A vedea o persoană cu distihifobie sau a asculta pe cineva vorbind despre frica sa de accidente vă poate face să aveți aceeași fobie.
- Răspunsuri învățate: A avea un părinte sau un membru al familiei care vă învață să vă temeți de accidente poate duce la distihifobie.
Care sunt factorii declanșatori ai distihifobiei?
Dacă aveți această teamă, orice situație despre care credeți că poate duce la un accident poate provoca distihifobie. Factorii declanșatori ai distihifobiei includ gândirea sau participarea la:
- Conducerea sau călătoria într-un vehicul.
- Zborul cu avionul.
- Manipularea utilajelor grele sau a obiectelor ascuțite.
- Practicarea de sporturi sau exerciții fizice.
- Navigarea cu o barcă.
- Înotul sau practicarea sporturilor nautice.
Care sunt simptomele distihifobiei?
Simptomele fizice ale distihifobiei pot varia de la ușoare la extreme. Ele includ:
- Frisoane.
- Amețeli și senzație de cap ușor.
- Transpirație excesivă (hiperhidroză).
- Palpitații cardiace.
- Greață.
- Scurtarea respirației (dispnee).
- Tremurături sau agitație.
- Deranjamente stomacale sau indigestie (dispepsie).
Distihifobia poate provoca, de asemenea, simptome emoționale. Acestea includ:
- Confuzie.
- Incapacitate de concentrare.
- Frică, cum ar fi leșinul (sincopa) sau moartea.
- Senzație de pierdere a controlului, tristețe sau lipsă de speranță.
- Sentiment de groază.
Diagnostic și teste
Cum este diagnosticată distihifobia?
Medicii specialiști folosesc o evaluare a sănătății mintale pentru a diagnostica distihifobia. Nu există un test specific pentru a diagnostica distihifobia. Medicul specialist vă va întreba despre simptomele dumneavoastră, istoricul de sănătate mintală și dacă aveți alte fobii. Vă pot trimite la un specialist în sănătate mintală care este specializat în fobii și tulburări de anxietate.
Management și tratament
Care sunt tratamentele pentru distihifobie?
Terapia prin expunere este unul dintre principalele tratamente pentru distihifobie. În timpul terapiei prin expunere, specialistul în sănătate mintală vă ghidează să experimentați situații și imagini care pot declanșa simptome. Majoritatea persoanelor cu fobii specifice observă o îmbunătățire a simptomelor după ce primesc terapie prin expunere.
În timpul terapiei prin expunere, dumneavoastră:
- Învățați tehnici de respirație și relaxare pe care să le folosiți înainte și în timpul expunerii.
- Vizualizați imagini sau videoclipuri cu accidente sau situații care pot declanșa frica de accidente.
- Progresați treptat spre imaginarea unor situații în care vă temeți de un accident.
- În cele din urmă, vă implicați în situații sau activități, cum ar fi conducerea unei mașini, care declanșează fobia.
Care sunt alte soluții pentru distihifobie?
Alte tehnici pentru a depăși distihifobia includ:
- Terapia cognitiv-comportamentală (TCC): TCC vă ajută să învățați să schimbați modul în care vedeți și răspundeți la situațiile care declanșează simptome. Mulți medici specialiști folosesc TCC împreună cu terapia prin expunere pentru a ajuta la distihifobie.
- Hipnoterapia: Medicii specialiști folosesc tehnici de relaxare ghidată și atenție concentrată pentru a ajuta la modificarea percepției dumneavoastră asupra factorilor declanșatori ai accidentelor. Medicii specialiști pot folosi, de asemenea, hipnoterapia pentru a găsi cauza principală a fobiei.
- Medicamente: Medicamentele prescrise pentru atacurile de panică sau tulburările de panică pot ajuta la atenuarea simptomelor legate de distihifobie.
- Reducerea stresului bazată pe mindfulness (MBSR): Medicul specialist vă poate recomanda acest program de grup de opt săptămâni, care combină reducerea stresului și yoga. MBSR include meditația mindfulness, care vă arată cum să ameliorați anxietatea la momentul respectiv.
- Terapia prin expunere cu realitate virtuală (VRET): Utilizarea VRET pentru a simula factorii declanșatori reali ai distihifobiei poate ajuta la scăderea simptomelor de anxietate. Un studiu a constatat că VRET a ajutat oamenii să depășească frica de a conduce sau de a călători într-un vehicul.
- Vizualizare: Într-o situație care declanșează de obicei distihifobia, cum ar fi zborul cu avionul, încercați să vizualizați un loc care vă relaxează. Concentrarea asupra unor imagini pașnice, cum ar fi o plajă sau o pădure, vă poate ajuta să vă schimbați percepția asupra factorului declanșator.
- Yoga și meditația: Practicarea yoga în mod constant vă poate ajuta să vă relaxați și să vă reduceți nivelul de stres. Meditația vă poate încuraja să vă concentrați asupra respirației. Practica poate ajuta la prevenirea atacurilor de panică.
Care sunt complicațiile distihifobiei?
Distihifobia severă vă poate afecta calitatea vieții. Puteți avea dificultăți în a ajunge la serviciu sau la școală, în a face comisioane, în a practica sporturi sau în a merge la evenimente sociale. Poate fi imposibil să vizitați prietenii sau familia sau să participați la activități cu aceștia.
Unele persoane cu distihifobie au atacuri de panică. Ele pot experimenta dureri toracice non-cardiace, o frecvență cardiacă rapidă și simptome similare cu un atac de cord. Grijile constante cu privire la atacurile de panică pot duce la o tulburare de panică care necesită utilizarea pe termen lung a medicamentelor anti-anxietate.
Când ar trebui să sun medicul?
Ar trebui să vă sunați medicul specialist dacă aveți:
- Anxietate care interferează cu viața de zi cu zi sau cu somnul.
- Atacuri de panică.
Ce întrebări ar trebui să-i pun medicului meu?
Poate doriți să întrebați medicul specialist:
- Ce cauzează frica mea de accidente?
- Care este cel mai bun tratament pentru mine?
- Cât timp voi avea nevoie de tratament?
- Ar trebui să fiu atent la semnele de complicații?
Fobiile, cum ar fi distihifobia, se pot agrava atunci când nu sunt tratate. Puteți deveni incapabil să conduceți, să zburați sau să participați la activități fizice sau sportive. Frica de accidente poate afecta, de asemenea, timpul petrecut cu prietenii și persoanele dragi. Medicii specialiști vă pot ajuta să depășiți fobia de accidente. Discutați cu medicul specialist despre tratamente. Terapia prin expunere sau terapia cognitiv-comportamentală vă pot ajuta să faceți față factorilor declanșatori ai distihifobiei.
Întrebări frecvente
- Distihifobia se vindecă? Da, cu tratament adecvat, cum ar fi terapia prin expunere sau terapia cognitiv-comportamentală, simptomele distihifobiei pot fi ameliorate semnificativ sau chiar eliminate.
- Ce se întâmplă dacă nu tratez distihifobia? Netratată, distihifobia poate duce la izolarea socială, dificultăți în a merge la muncă sau la școală și poate afecta negativ calitatea vieții. De asemenea, poate crește riscul de tulburări de anxietate și atacuri de panică.
- Există medicamente pentru distihifobie? Deși nu există medicamente specifice pentru distihifobie, medicul specialist poate prescrie medicamente anxiolitice sau antidepresive pentru a ajuta la gestionarea simptomelor de anxietate și panică asociate cu fobia.
Pentru o evaluare corectă și un plan de tratament personalizat, vă rugăm să consultați un medic specialist.