Disreflexia Autonomă (DA)

Disreflexia autonomă (DA) este o afecțiune potențial gravă caracterizată printr-o reacție exagerată a sistemului nervos autonom la stimuli dureroși sau nocivi. Afectează în special persoanele cu leziuni ale măduvei spinării la nivelul sau deasupra vertebrei toracice T6. Această condiție necesită o atenție medicală promptă datorită riscului de complicații severe.

Prezentare generală

Ce este disreflexia autonomă (DA)?

Disreflexia autonomă (DA) este un sindrom potențial letal care implică o reacție anormală și exagerată a sistemului nervos autonom la stimuli senzitivi dureroși. Apare cel mai adesea după o leziune a măduvei spinării la nivelul sau deasupra celei de-a șasea vertebre toracice (T6).

Coloana toracică este secțiunea mijlocie a coloanei vertebrale. Începe de la baza gâtului, sub coloana cervicală, și se termină la baza coastelor. Este cea mai lungă secțiune a coloanei vertebrale. Coloana toracică este formată din 12 vertebre, etichetate de la T1 la T12.

Principalul semn al DA este tensiunea arterială bruscă și severă (hipertensiune), iar principalul simptom este durerea de cap.

Majoritatea cazurilor de DA apar pentru prima dată la două până la trei luni după leziunea măduvei spinării, după ce șocul spinal și șocul neurogenic se rezolvă. Persoanele au, de obicei, mai mult de un episod în timpul vieții. Poate apărea la persoanele susceptibile (de exemplu, persoanele care au suferit o leziune a măduvei spinării la nivelul sau deasupra nivelului T6) de până la 40 de ori pe zi.

Alte denumiri pentru disreflexia autonomă includ:

• Hiperreflexie autonomă.
• Criză autonomă hipertensivă.
• Hiperreflexie simpatică.
• Spasticitate autonomă.
• Hipertensiune paroxistică.
• Reflex de masă.
• Sindrom de stres viscero-autonom.

Sistemul nervos autonom și disreflexia autonomă

Sistemul nervos autonom este o parte a sistemului nervos general care controlează funcțiile automate ale corpului de care aveți nevoie pentru a supraviețui, inclusiv:

• Ritmul cardiac.
• Tensiunea arterială.
• Respirația.
• Digestia.

Sistemul nervos autonom se împarte în trei diviziuni, fiecare cu propria sa sarcină:

• Sistemul nervos simpatic (SNS): Acest sistem activează procesele corporale care vă ajută în momentele de nevoie, în special în perioadele de stres sau pericol. Acest sistem este responsabil pentru răspunsul „luptă sau fugi” al corpului dumneavoastră.
• Sistemul nervos parasimpatic (PNS): Această parte a sistemului nervos autonom face opusul sistemului nervos simpatic. Acest sistem este responsabil pentru procesele corporale de „odihnă și digestie”.
• Sistemul nervos enteric (ENS): Această parte a sistemului nervos autonom gestionează modul în care corpul dumneavoastră digeră alimentele.

În timpul disreflexiei autonome, corpul dumneavoastră simte un stimul neplăcut sau nociv undeva sub măduva spinării deteriorată, care provoacă un reflex al sistemului nervos simpatic. Cu alte cuvinte, SNS-ul dumneavoastră crede că sunteți în pericol și răspunde în consecință. Acest lucru are ca rezultat vasoconstricție larg răspândită (constricția vaselor de sânge) în partea inferioară a corpului (picioare și abdomen), ceea ce duce la creșterea tensiunii arteriale.

În mod normal, creșterea tensiunii arteriale ar stimula sistemul nervos parasimpatic să o corecteze cu vasodilatație (când vasele de sânge se dilată sau se extind) în tot corpul dumneavoastră din cauza baroreflexului. Cu toate acestea, dacă măduva spinării este rănită, răspunsul parasimpatic nu poate călători sub leziunea măduvei spinării. Astfel, doar partea superioară a corpului dumneavoastră (deasupra leziunii măduvei spinării) experimentează vasodilatație.

Vasoconstricția continuă în partea inferioară a corpului, din cauza răspunsului simpatic, duce apoi la o tensiune arterială periculos de mare.

Acesta este și motivul pentru care persoanele care se confruntă cu disreflexie autonomă au, de obicei, simptome care afectează diferite părți ale corpului. De exemplu, pot avea pielea mai roșie decât de obicei, transpirată pe părțile corpului de deasupra nivelului leziunii măduvei spinării (cum ar fi fața, gâtul și brațele) și pielea palidă, rece și uscată pe părțile corpului de sub nivelul leziunii (cum ar fi trunchiul inferior și picioarele).

Pe cine afectează disreflexia autonomă?

Disreflexia autonomă (DA) afectează cel mai adesea persoanele care au suferit o leziune a măduvei spinării la nivelul sau deasupra nivelului T6, deși nu toate persoanele cu această leziune dezvoltă DA.

Măduva spinării transmite mesaje între creier și restul corpului. Straturi de țesut numite meninge și o coloană de vertebre (oase spinale) înconjoară și protejează măduva spinării. Majoritatea leziunilor măduvei spinării provin dintr-o lovitură bruscă și traumatică asupra vertebrelor. Oasele fracturate (rupte) comprimă apoi fluxul sanguin al arterei spinale și deteriorează măduva spinării și nervii locali. În cazuri rare, o leziune poate secționa complet sau despica măduva spinării.

Cu cât este mai mare nivelul leziunii măduvei spinării și cu cât leziunea este mai completă (ruptă), cu atât este mai mare riscul de a dezvolta disreflexie autonomă. Până la 90% dintre persoanele cu leziuni ale măduvei spinării cervicale (gât) sau toracice superioare sunt susceptibile la DA.

Femeile care sunt însărcinate cu o leziune a măduvei spinării T6 sau mai sus sunt expuse în special riscului de a dezvolta un episod de DA în timpul travaliului și al nașterii.

Cât de frecventă este disreflexia autonomă?

Aproximativ 17.000 de persoane din Statele Unite se confruntă cu o leziune a măduvei spinării în fiecare an. Leziunile măduvei spinării sunt cele mai frecvente în regiunile cervicale și toracice - regiunile leziunii măduvei spinării care vă fac cel mai susceptibil la disreflexia autonomă (DA).

DA se dezvoltă la 48% până la 70% dintre persoanele cu o leziune a măduvei spinării deasupra nivelului T6.

Simptome și cauze

Care sunt semnele și simptomele disreflexiei autonome?

Simptomele disreflexiei autonome pot varia și apar de obicei brusc.

Primul simptom al disreflexiei autonome (DA) este, de obicei, o durere de cap severă pe care mulți o descriu ca fiind pulsatilă. Aceasta se datorează unei creșteri bruște și severe a tensiunii arteriale.

DA poate provoca, de asemenea, următoarele simptome:

• Transpirație excesivă deasupra nivelului leziunii spinale.
• Bradicardie (ritm cardiac mai lent decât normal).
• Înroșirea pielii deasupra nivelului leziunii spinale și piele uscată, palidă sub nivelul leziunii.
• Piele de găină deasupra nivelului leziunii măduvei spinării.
• Piele rece.
• Nas înfundat.
• Greață și vărsături.
• Vedere încețoșată.
• Sentiment de anxietate și prevestire.

Dacă aveți aceste simptome, solicitați asistență medicală cât mai curând posibil.

Ce cauzează disreflexia autonomă?

Cea mai frecventă cauză a disreflexiei autonome (DA) este o leziune a măduvei spinării. Sistemele nervoase simpatic și autonom ale persoanelor cu DA reacționează exagerat la anumite tipuri de stimulare.

De obicei, o stimulare viscerală nocivă sub nivelul leziunii măduvei spinării declanșează un reflex simpatic masiv care provoacă o îngustare larg răspândită a vaselor de sânge (vasoconstricție). Un stimul nociv este orice lucru care dăunează efectiv sau potențial țesuturilor și este susceptibil să provoace durere, dar poate să nu provoace de fapt durere. Acesta ar putea fi orice, de la o mâncărime care nu poate fi scărpinată până la o vezică urinară prea plină.

Alte afecțiuni vă pot face susceptibil la DA, dar DA este mult mai puțin probabil să apară. Ele includ:

• Astrocitom intramedular (tumoare a sistemului nervos central).
• Scleroză multiplă (SM).
• Sindromul Guillain-Barré.
• Efecte secundare ale unor medicamente.
• Traumatisme cranio-cerebrale severe și alte leziuni cerebrale.
• Hemoragie subarahnoidiană (HSA).
• Utilizarea de droguri stimulante ilegale, cum ar fi cocaina și amfetaminele.

Ce declanșează disreflexia autonomă?

Cei mai frecvenți stimuli nocivi care declanșează DA includ probleme care afectează:

• Vezica urinară.
• Intestinul.
• Pielea.

Dacă sunteți expus riscului de a dezvolta disreflexie autonomă, este important să fiți conștient de toți factorii declanșatori posibili, astfel încât să puteți încerca să îi preveniți și/sau să îi remediați rapid dacă aveți simptome de DA.

Factori declanșatori ai vezicii urinare ai disreflexiei autonome

Problemele vezicii urinare sunt cel mai frecvent factor declanșator al DA - sunt responsabile pentru până la 85% din cazurile de DA.

Cel mai adesea, cauza este ceva care nu permite urinei să iasă din corp, ceea ce duce la o vezică urinară prea plină (distensia vezicii urinare).

Acest lucru se datorează adesea unei probleme cu un cateter Foley, cum ar fi o îndoire sau un blocaj, dar ar putea fi, de asemenea, din cauza:

• Spasme ale vezicii urinare.
• Pietre la vezică urinară.
• Infecții ale tractului urinar (ITU).

Testele de vezică urinară, cum ar fi cistoscopia sau testele urodinamice, pot declanșa, de asemenea, DA.

Factori declanșatori intestinali ai disreflexiei autonome

Problemele intestinale sunt al doilea cel mai frecvent factor declanșator al DA. Un intestin supraîntins din cauza următoarelor poate declanșa DA:

• Mișcare rapidă.
• Impactarea fecalelor.
• Constipație.
• Gaze și dureri de gaze.
• Clisme.
• Îndepărtarea manuală a materiilor fecale.

Alți iritanți din intestine pot declanșa, de asemenea, DA, inclusiv:

• Diaree.
• Diverticulită.
• Boala Crohn.
• Fisuri anale.
• Hemorroizi.

Factori declanșatori ai pielii ai disreflexiei autonome

Problemele pielii sunt al treilea cel mai frecvent factor declanșator al DA. Există mai mulți factori declanșatori posibili în această categorie, inclusiv:

• Leziune de presiune (escară).
• Tăieturi sau vânătăi.
• Erupții cutanate.
• Îmbrăcăminte prea strâmtă, cu cocoloașe sau largă.
• O mâncărime care nu poate fi simțită sau scărpinată.
• Unghii încarnate.

Diagnostic și teste

Cum este diagnosticată disreflexia autonomă?

Nu există un singur test care să poată diagnostica disreflexia autonomă (DA), astfel încât medicii specialiști și îngrijitorii bazează în mare măsură diagnosticul pe:

• Istoricul dumneavoastră medical, în special istoricul unei leziuni a măduvei spinării.
• Tensiunea arterială actuală comparativ cu tensiunea arterială de bază sau „obișnuită”. O tensiune arterială sistolică mai mare de 150 mmHg sau mai mare de 40 mmHg peste nivelurile de bază este, de obicei, considerată indicativă pentru disreflexia autonomă.
• Simptome, în special dureri de cap severe.

Dacă aveți simptome de DA și nu ați avut o leziune a măduvei spinării, medicul dumneavoastră specialist va efectua un sistem nervos complet și un examen medical și poate solicita teste pentru a determina cauza simptomelor dumneavoastră. Aceste teste pot include:

• Teste de sânge și urină.
• Scanare CT (tomografie computerizată) sau RMN (imagistică prin rezonanță magnetică).
• Electrocardiogramă (EKG).
• Puncție spinală (puncție lombară).
• Test de înclinare a mesei.
• Testare antidrog.
• Radiografii.

Management și tratament

Cum se tratează disreflexia autonomă?

Primul pas al tratamentului pentru DA este să așezați persoana în poziție verticală, cu picioarele atârnate și să îndepărtați orice îmbrăcăminte strâmtă sau dispozitive restrictive. Acest lucru va ajuta la scăderea tensiunii arteriale.

Majoritatea episoadelor de DA dispar odată ce eliminați factorul declanșator (stimulul). Astfel, următorul pas al tratamentului este identificarea și eliminarea factorului declanșator, dacă este posibil, înainte de a utiliza medicamente sau proceduri medicale.

Exemple despre modul în care medicii specialiști și îngrijitorii verifică și/sau remediază stimulul declanșator includ:

• Verificarea și restabilirea drenajului vezicii urinare.
• Evaluarea cateterului Foley al persoanei (dacă are unul) pentru blocare sau defecțiune și repararea acestuia, dacă este necesar.
• Testarea unei probe de urină pentru o infecție a tractului urinar (ITU) și tratarea acesteia cu antibiotice, dacă este cazul.
• Efectuarea unui examen rectal pentru a evalua impactarea fecalelor și îndepărtarea materiilor fecale, dacă este necesar.

Majoritatea persoanelor cu antecedente de disreflexie autonomă sunt destul de bine informate despre aceasta și sunt pregătite să pună în aplicare un plan de tratament.

Dacă dumneavoastră sau un medic specialist nu puteți găsi stimulii declanșatori, iar manevrele inițiale nu îmbunătățesc nivelul tensiunii arteriale, este necesar un tratament de urgență pentru a reduce tensiunea arterială. Sunați la 112 sau solicitați imediat asistență medicală.

Veți avea nevoie de medicamente cu acțiune rapidă, cum ar fi nitrați, hidralazină, labetalol sau nifedipină, pentru a vă scădea tensiunea arterială.

În timpul tratamentului, echipa dumneavoastră medicală vă va monitoriza semnele vitale și vă va verifica frecvent nivelul tensiunii arteriale.

Prevenție

Poate fi prevenită disreflexia autonomă?

Nu este întotdeauna posibilă prevenirea disreflexiei autonome (DA).

Cu toate acestea, dacă aveți o leziune a măduvei spinării, mai ales dacă aceasta este la nivelul sau deasupra nivelului T6, următoarele pot ajuta la prevenirea disreflexiei autonome:

• Golirea regulată a vezicii urinare și nepermiterea umplerii excesive.
• Gestionarea durerii.
• Practicarea unei îngrijiri adecvate a intestinului pentru a evita impactarea fecalelor și constipația.
• Practicarea unei îngrijiri adecvate a pielii pentru a evita escarele (escare) și infecțiile pielii.
• Prevenirea infecțiilor tractului urinar (ITU).

Perspectivă / Prognoză

Care este prognoza pentru disreflexia autonomă?

Prognoza (perspectiva) pentru disreflexia autonomă (DA) este, de obicei, bună, atât timp cât:

• Dumneavoastră, îngrijitorul dumneavoastră și/sau echipa dumneavoastră medicală o recunoașteți rapid.
• Tratamentul corectiv de urgență este început rapid.
• Dumneavoastră și/sau îngrijitorul(ii) dumneavoastră sunteți educați în mod corespunzător cu privire la semnele și factorii declanșatori ai DA.
• Dumneavoastră, îngrijitorul dumneavoastră și/sau echipa dumneavoastră medicală luați măsurile de precauție adecvate pentru a încerca să preveniți DA.

Cazurile severe de DA care nu primesc un tratament rapid și adecvat pot avea consecințe grave, inclusiv:

• Encefalopatie hipertensivă.
• Accident vascular cerebral.
• Stop cardiac.
• Convulsii.
• Moarte.

Din fericire, decesul cauzat de DA este rar.

Cum pot avea grijă de mine dacă sunt expus riscului de disreflexie autonomă?

Dumneavoastră și cei dragi veți trebui să vă implicați în identificarea episoadelor de disreflexie autonomă. În momentul în care începeți să simțiți simptomele DA, începeți tratamentul așezându-vă. Sunați pentru asistență pentru a vă asigura că nu cădeți, nu vă răniți sau nu vă pierdeți cunoștința. Cineva ar trebui să sune la 112 dacă dumneavoastră sau ei nu vă puteți da seama de factorul declanșator sau dacă rezoluțiile de tratament nu funcționează.

De asemenea, este important să aveți la dumneavoastră un pachet de tratament de urgență cu terapii de tratament (dacă medicul dumneavoastră specialist le-a prescris) și informații care explică disreflexia autonomă în cazul în care cineva care nu este familiarizat cu DA trebuie să vă ajute.

Dacă ați avut episoade de DA, trebuie să informați toți medicii specialiști, îngrijitorii și persoanele dragi despre afecțiunea dumneavoastră în cazul în care se întâmplă din nou și nu aveți timp să solicitați ajutor.

Disreflexia autonomă (DA) este un sindrom potențial letal. Vestea bună este că este tratabilă - de obicei prin îndepărtarea sau repararea factorului declanșator care o provoacă. Dacă sunteți susceptibil de a experimenta DA, este important ca dumneavoastră și cei dragi să aflați totul despre ea, astfel încât să știți cum să identificați simptomele și să tratați DA prompt. Discutați cu echipa dumneavoastră medicală despre modalitățile prin care puteți încerca să preveniți factorii declanșatori. Ei sunt disponibili pentru a vă ajuta.

Întrebări frecvente

• Ce ar trebui să fac dacă cred că am un episod de disreflexie autonomă?

• Așezați-vă imediat în poziție verticală și verificați dacă există factori declanșatori, cum ar fi îmbrăcăminte strâmtă, vezică urinară plină sau impactare fecală. Solicitați asistență medicală imediat dacă simptomele persistă sau se agravează.

• Pot preveni disreflexia autonomă?

• Deși nu poate fi prevenită complet, menținerea regulată a vezicii urinare și a intestinului, evitarea iritațiilor cutanate și gestionarea eficientă a durerii pot contribui la reducerea riscului de episoade de disreflexie autonomă.

• Este disreflexia autonomă o urgență medicală?

• Da, disreflexia autonomă este o urgență medicală. Dacă nu este tratată prompt, poate duce la complicații grave, inclusiv accident vascular cerebral, stop cardiac sau deces.

Este important să rețineți că informațiile furnizate aici sunt doar cu titlu informativ și nu ar trebui să înlocuiască sfatul medicului specialist. Dacă aveți întrebări sau nelămuriri cu privire la disreflexia autonomă, consultați un medic specialist pentru o evaluare și un plan de tratament personalizat.