Disprazia

Prezentare generală

Ce este disprazia?

Disprazia, cunoscută și sub denumirea de tulburare de coordonare a dezvoltării (TCD), este o afecțiune cronică care începe în copilărie și care cauzează dificultăți cu abilitățile motorii (de mișcare) și coordonarea.

Disprazia poate provoca o gamă largă de probleme cu mișcarea și coordonarea. Unele dintre acestea pot fi observate la o vârstă fragedă, în timp ce altele pot deveni evidente doar pe măsură ce copilul dumneavoastră crește. Disprazia poate afecta abilitățile de coordonare ale copilului dumneavoastră, ceea ce poate face dificilă mersul pe bicicletă sau practicarea sporturilor. De asemenea, poate afecta abilitățile motorii fine, cum ar fi scrisul sau încheierea nasturilor.

În cea mai recentă ediție a Manualului de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale (DSM-5) al Asociației Americane de Psihiatrie, tulburarea de coordonare a dezvoltării este subcategorisită ca o tulburare motorie în cadrul categoriei mai largi a tulburărilor neuro-dezvoltamentale. Anterior, a fost listată ca o tulburare de învățare.

Disprazia la adulți

Când nu este utilizat în contextul tulburării de coordonare a dezvoltării din copilărie, termenul „dispraxie” are o semnificație mai largă.

Medicii specialiști pot utiliza, de asemenea, termenul „dispraxie” pentru a descrie dificultățile de mișcare care apar mai târziu în viață din cauza leziunilor cerebrale, cum ar fi un accident vascular cerebral sau o leziune cerebrală. Medicii se pot referi la aceasta ca dispraxie dobândită.

Care este diferența dintre dispraxie și apraxie?

Medicii specialiști folosesc uneori termenii „apraxie” și „dispraxie” în mod interschimbabil. Cu toate acestea, apraxia este adesea mai severă decât disprazia. Apraxia înseamnă că pierzi complet capacitatea de a face ceva, chiar dacă înțelegi comanda și ai dorința de a efectua mișcarea. Disprazia înseamnă că pierzi parțial capacitatea de a face ceva cu acuratețe.

Apraxia are, de asemenea, mai multe subtipuri diferite, inclusiv apraxia verbală din copilărie, apraxia cinetică a membrelor (incapacitatea de a face mișcări precise cu degetul, brațul sau piciorul) și apraxia constructivă (incapacitatea de a desena sau copia diagrame simple sau de a construi figuri simple).

Pe cine afectează disprazia?

Primele semne de dispraxie (tulburare de coordonare a dezvoltării) încep în copilărie în timpul perioadei de dezvoltare. Deoarece este o afecțiune cronică, disprazia poate persista și la vârsta adultă.

Disprazia afectează mai frecvent bărbații decât femeile.

Copilul dumneavoastră poate fi mai predispus să aibă dispraxie dacă:

• S-a născut prematur înainte de a 37-a săptămână de sarcină, mai ales dacă s-a născut înainte de a 32-a săptămână de sarcină.
• S-a născut cu o greutate foarte mică la naștere (mai puțin de 1,8 kilograme).
• Are antecedente familiale de tulburare de coordonare a dezvoltării.

Cât de frecventă este disprazia?

Disprazia (tulburare de coordonare a dezvoltării) este relativ frecventă. Afectează aproximativ 6% dintre copiii de vârstă școlară.

Simptome și cauze

Care sunt semnele și simptomele dispraxiei (tulburare de coordonare a dezvoltării)?

Disprazia (tulburare de coordonare a dezvoltării) poate provoca o gamă largă de probleme cu coordonarea și abilitățile motorii. În timp ce majoritatea persoanelor cu dispraxie prezintă semne ale afecțiunii până la începerea școlii, unele persoane au forme ușoare ale afecțiunii care sunt mai dificil de detectat.

Semne de dispraxie la bebeluși și copii mici

Întârzierile în atingerea etapelor de dezvoltare așteptate pot fi un semn precoce de dispraxie la bebeluși și copii mici. De exemplu, copilul dumneavoastră poate avea nevoie de mai mult timp decât se așteaptă pentru a se rostogoli, a sta în fund, a se târî sau a merge.

De asemenea, puteți observa că copilul dumneavoastră:

• Are dificultăți în a se juca cu jucării care implică o bună coordonare, cum ar fi stivuirea paharelor.
• Are unele dificultăți în a învăța să mănânce cu linguri și furculițe.

Semne de dispraxie la copiii mai mari

Semnele de dispraxie la copiii mai mari includ:

• Dificultate la urcarea și coborârea scărilor.
• Dificultate cu echilibrul - se pot lovi de obiecte, pot cădea frecvent sau pot părea stângaci.
• Dificultate cu sporturile și activitățile, cum ar fi mersul pe bicicletă; săritul; și prinderea, aruncarea sau lovirea unei mingi. Pot evita participarea la activități din cauza lipsei de coordonare.
• Dificultate cu scrisul, desenul/coloratul și folosirea foarfecii în comparație cu alți copii de vârsta lor.
• Dificultate la îmbrăcat, încheierea nasturilor, spălarea dinților și legarea șireturilor.
• Neliniște - își pot legăna sau mișca frecvent brațele și picioarele.

Copilul dumneavoastră poate deveni frustrat atunci când încearcă să efectueze aceste sarcini.

Copiii cu dispraxie sunt, de asemenea, mai predispuși să dezvolte supraponderalitate sau obezitate, deoarece pot fi reticenți în a face exerciții fizice din cauza dificultăților și frustrărilor legate de coordonare.

Ce cauzează disprazia?

Efectuarea de mișcări coordonate și abilități motorii este un proces complex care implică mulți nervi diferiți și părți ale creierului dumneavoastră. Orice problemă în acest proces ar putea duce potențial la dificultăți cu mișcarea și coordonarea (dispraxie).

Cercetătorii nu sunt siguri de cauza exactă a dispraxiei. Dar nașterea prematură (înainte de 37 de săptămâni de sarcină) și greutatea mică la naștere pun copiii la un risc mai mare de a avea dispraxie.

Diagnostic și teste

Cum este diagnosticată disprazia?

Deși semnele de dispraxie (tulburare de coordonare a dezvoltării) sunt prezente de la o vârstă fragedă, ele pot fi ușor de trecut cu vederea, deoarece copiii variază foarte mult în ritmul lor de dezvoltare. Din acest motiv, un diagnostic definitiv de TCD nu se întâmplă de obicei până când un copil are 5 ani sau mai mult.

Disprazia ar trebui să fie diagnosticată de o echipă de profesioniști calificați pentru a examina criteriile specifice ale afecțiunii, care pot include:

• Un medic pediatru.
• Un terapeut ocupațional sau fizioterapeut.
• Un psiholog pentru copii.
• Un neurolog pediatru.

Nu există teste medicale care să poată diagnostica definitiv disprazia. În schimb, echipa de medici specialiști a copilului dumneavoastră va pune întrebări detaliate despre istoricul medical, dezvoltarea și simptomele copilului dumneavoastră. Aceștia vor evalua abilitățile motorii brute și fine, coordonarea și echilibrul copilului dumneavoastră. De asemenea, vor evalua capacitatea mentală a copilului dumneavoastră pentru a vedea dacă se încadrează în intervalul așteptat pentru vârsta lor.

Medicii specialiști vor trebui, de asemenea, să excludă alte cauze posibile ale dificultăților motorii ale copilului dumneavoastră, cum ar fi paralizia cerebrală sau distrofia musculară.

Pentru ca un copil să fie diagnosticat cu dispraxie (tulburare de coordonare a dezvoltării), acesta trebuie de obicei să îndeplinească toate criteriile următoare:

• Abilitățile lor motorii sunt semnificativ sub nivelul așteptat.
• Lipsa abilităților motorii și a coordonării afectează activitățile zilnice și performanțele la școală.
• Simptomele dispraxiei s-au dezvoltat prima dată într-o etapă timpurie a dezvoltării lor.
• Dificultatea lor cu abilitățile motorii nu este explicată mai bine de alte afecțiuni medicale.

Management și tratament

Cum este gestionată și tratată disprazia?

Nu există un tratament curativ pentru dispraxie (tulburare de coordonare a dezvoltării), dar diferite tipuri de terapii, cum ar fi terapia ocupațională și fizioterapia, pot ajuta copiii și adulții cu dispraxie să își îmbunătățească abilitățile motorii și coordonarea.

Deoarece disprazia afectează pe toată lumea în mod diferit, copilul dumneavoastră va beneficia cel mai mult de un plan de tratament individualizat pentru a-și gestiona dificultățile fizice și pentru a-și îmbunătăți încrederea.

Unul dintre principalele tipuri de terapii pe care medicii le folosesc pentru a ajuta copiii cu dispraxie se numește intervenție orientată spre sarcină. Aceasta implică lucrul cu copilul dumneavoastră pentru a identifica sarcini specifice care cauzează dificultăți și găsirea de modalități de a le depăși.

De exemplu, un terapeut ocupațional poate ajuta copilul dumneavoastră să îmbunătățească dificultățile cu sarcini specifice prin împărțirea mișcărilor în pași mai mici. Apoi, îi învață pe copilul dumneavoastră să folosească aceste mișcări individuale și să le practice în mod regulat.

Copilul dumneavoastră poate beneficia, de asemenea, de adaptarea anumitor sarcini pentru a le face mai ușor de efectuat. De exemplu, adăugarea de mânere speciale la stilouri și creioane le poate face mai ușor de ținut.

Perspectivă / Prognoză

La ce mă pot aștepta dacă copilul meu are dispraxie?

Este important să ne amintim că niciunul dintre copiii cu dispraxie (tulburare de coordonare a dezvoltării) nu este afectat în același mod. Cel mai bun mod de a ști la ce să vă așteptați este să discutați cu medicii specialiști care sunt specializați în diagnosticarea și tratarea dispraxiei.

Alte afecțiuni care adesea coexistă sau au simptome comune cu disprazia includ:

• Tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD). Aproximativ jumătate dintre copiii cu dispraxie au și ADHD.
• Dificultăți de limbaj.
• Disgrafie.
• Afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea și depresia.
• Tulburare de spectru autist.

Dacă copilul dumneavoastră are simptome ale oricăreia dintre aceste afecțiuni, este important să vă asigurați că sunt diagnosticate corect și primesc tratament.

Viața cu

Cum pot avea grijă de copilul meu cu dispraxie?

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le puteți face pentru a vă ajuta copilul este să fiți un avocat pentru el, ceea ce implică înțelegerea provocărilor și anunțarea copilului dumneavoastră că îl veți sprijini indiferent de situație - acasă, la școală și pe măsură ce crește.

Dacă copilul dumneavoastră este eligibil pentru educație specială, veți lucra cu profesioniști pentru a dezvolta un Program de Educație Individualizat (PEI) care îl va ajuta pe copilul dumneavoastră la școală.

Când ar trebui copilul meu să consulte medicul specialist cu privire la dispraxie?

Copilul dumneavoastră poate avea nevoie de sprijin pentru a-l ajuta să învețe modalități de a depăși dificultățile cu abilitățile motorii și coordonarea pe tot parcursul vieții. Dacă observați că copilul dumneavoastră are dificultăți cu o nouă sarcină de mișcare, cum ar fi scrisul sau învățarea de a conduce o mașină, discutați cu medicul specialist și/sau cu terapeutul ocupațional.

O notă de la un spital

Dacă copilul dumneavoastră are dispraxie (tulburare de coordonare a dezvoltării), el poate simți frustrare atunci când înțelege cum să efectueze o anumită acțiune, cum ar fi aruncarea unei mingi, dar nu este capabil să efectueze cu exactitate mișcarea. Gestionarea îngrijirii copilului dumneavoastră va fi probabil pe termen lung pentru a-l ajuta să efectueze mai bine sarcinile și să îmbunătățească coordonarea. Oferiți sprijin și încurajare pe măsură ce copilul dumneavoastră atinge noi etape importante pentru abilitățile motorii și coordonarea în fiecare zi.

Întrebări frecvente

1. Disprazia se vindecă? Nu există un tratament curativ pentru dispraxie, dar terapiile pot ajuta la îmbunătățirea abilităților motorii și a coordonării.
2. Cum pot ajuta un copil cu dispraxie? Fiți un susținător al copilului, oferiți sprijin și încurajare, și lucrați cu specialiști pentru a dezvolta un plan de tratament individualizat.
3. Ce specialitate medicală diagnostichează disprazia? Un medic pediatru, neurolog pediatru sau un terapeut ocupațional/fizioterapeut pot diagnostica disprazia.

Este important să discutați cu un medic specialist pentru a primi un diagnostic precis și un plan de tratament adecvat.