Disforia Sensibilă la Respingere (DSR)

Prezentare generală

Ce este disforia sensibilă la respingere (DSR)?

Disforia sensibilă la respingere (DSR) este atunci când o persoană simte o durere emoțională intensă legată de respingere. Cuvântul „disforie” provine dintr-un cuvânt grecesc antic care descrie un sentiment puternic – dacă nu copleșitor – de durere sau disconfort. Deși DSR nu este un simptom sau un diagnostic recunoscut oficial, este totuși un termen pe care experții îl folosesc în legătură cu afecțiuni recunoscute.

În timp ce respingerea este un lucru care, de obicei, nu place oamenilor, sentimentele negative care vin cu DSR sunt mai puternice și pot fi mai greu de gestionat sau ambele. Persoanele cu DSR sunt, de asemenea, mai susceptibile să interpreteze interacțiunile vagi ca respingere și pot avea dificultăți în a-și controla reacțiile.

Care este diferența dintre sensibilitatea la respingere și disforia sensibilă la respingere?

DSR și sensibilitatea la respingere sunt strâns legate, dar există diferențe subtile. Pentru a înțelege diferențele, ajută mai întâi să știi despre o problemă cunoscută sub numele de disreglare emoțională.

Ce este disreglarea emoțională?

Creierul uman are o rețea elaborată de conexiuni între diferitele sale zone. Aceste zone au sarcini diferite, unele zone gestionând amintiri, emoții, informații de la simțuri etc. Pe măsură ce îmbătrânești, creierul tău învață să regleze aceste semnale, menținându-le la niveluri gestionabile. Acest lucru este similar cu controlul volumului de pe un televizor, atunci când menține sunetul la niveluri pe care le consideri confortabile.

Disreglarea emoțională apare atunci când creierul tău nu poate regla corect semnalele legate de emoțiile tale. Fără acea capacitate de a le gestiona, este ca și cum controlul volumului televizorului ar fi blocat la un nivel perturbator sau dureros de ridicat. În esență, disreglarea emoțională este atunci când emoțiile tale sunt prea puternice pentru a le gestiona, provocând sentimente de a fi copleșit, inconfortabil sau chiar în durere.

Disreglarea emoțională poate apărea în multe afecțiuni, în special cele care afectează structura creierului sau modul în care acesta procesează informațiile. Se întâmplă frecvent în cazul tulburărilor de personalitate, tulburărilor de dispoziție și multe altele.

Disreglarea emoțională și sensibilitatea la respingere

Disreglarea emoțională apare atât în sensibilitatea la respingere, cât și în DSR. Disforia nu. Persoanele cu sensibilitate la respingere pot face una sau mai multe dintre următoarele:

• Pot simți anxietate severă sau alte emoții negative înainte de o respingere anticipată.
• Pot avea probleme în a vedea interacțiunile non-pozitive (cum ar fi reacțiile neutre sau vagi) ca altceva decât respingere și reacționează în consecință.
• Pot reacționa exagerat la sentimentele de respingere, ceea ce duce la un comportament care reflectă emoții negative precum furie, mânie, tristețe extremă, anxietate severă etc.

În timp ce toate acestea sunt posibile și în cazul DSR, mai există o componentă: Persoanele cu DSR descriu că simt un nivel intens – dacă nu copleșitor – de durere emoțională.

Simptome și cauze

Care sunt simptomele disforiei sensibile la respingere?

După cum am menționat, simptomul cheie al DSR este durerea emoțională intensă. Acea durere trebuie, de obicei, să fie declanșată de respingere sau dezaprobare. Cu toate acestea, persoanele cu DSR au adesea dificultăți în a descrie cum se simte, deoarece este atât de intensă și diferită de majoritatea celorlalte forme de durere (emoțională sau de altă natură).

Persoanele cu DSR prezintă adesea următoarele trăsături și comportamente:

• Le este foarte ușor să se simtă jenate sau complexate.
• Prezintă semne de stimă de sine scăzută și au probleme în a crede în ele însele.
• Au probleme în a-și conține emoțiile atunci când se simt respinse. Acest lucru este adesea vizibil la copiii și adolescenții cu această afecțiune. Unii pot reacționa cu izbucniri bruște de furie sau mânie, în timp ce alții pot izbucni în lacrimi.
• În loc să piardă controlul asupra emoțiilor lor în exterior, unele persoane cu DSR își pot întoarce sentimentele în interior. Acest lucru poate arăta ca un debut brusc de depresie severă și, uneori, este confundat cu schimbările emoționale bruște care pot apărea în cazul tulburării bipolare sau al tulburării de personalitate borderline.
• Sunt adesea „pe placul oamenilor” și devin extrem de concentrate pe evitarea dezaprobării celorlalți.
• Pot evita începerea proiectelor, sarcinilor sau obiectivelor în care există o șansă de eșec.
• Compensează teama de eșec sau respingere dând totul sau străduindu-se pentru perfecționism. Cu toate acestea, dezavantajul acestui lucru este că adesea experimentează anxietate intensă și s-ar putea să nu acorde cu ușurință prioritate îngrijirii de sine sau timpului liber.

Pe cine afectează disforia sensibilă la respingere și cât de frecventă este?

Există cercetări limitate disponibile cu privire la exact cine experimentează DSR și cât de frecventă este. Dar afecțiunea pare să apară cel mai adesea la persoanele cu ADHD. Experții au legat-o, de asemenea, de alte tulburări de personalitate și de dispoziție, dar sunt necesare mai multe cercetări cu privire la cine experimentează această problemă și cât de frecventă este.

Ce cauzează disforia sensibilă la respingere?

Experții nu sunt siguri exact de ce apare DSR. Dar suspectează că implică probleme cu structura creierului tău și că se întâmplă din motive similare cu ADHD.

Cercetătorii știu că respingerea socială – chiar și atunci când este vagă sau incertă – provoacă o activitate cerebrală similară cu durerea. Ei știu, de asemenea, că creierul unei persoane cu ADHD nu reglează comunicarea internă în același mod ca creierul unei persoane fără ADHD. Zonele creierului care filtrează și reglează semnalele nu sunt la fel de active. Aceasta înseamnă că există mai puțin filtru asupra activității cerebrale.

Această diferență în reglarea comunicării interne este motivul pentru care persoanele cu ADHD au, în mod obișnuit, probleme în procesarea informațiilor de la simțurile lor. De asemenea, le face predispuse să se simtă copleșite de zgomote puternice, lumini strălucitoare sau schimbări bruște în ceea ce se întâmplă în jurul lor. Creierul unei persoane cu ADHD s-ar putea să nu fie capabil să regleze activitatea asemănătoare durerii, ceea ce ar explica de ce respingerea este mult mai supărătoare și dureroasă pentru o persoană cu DSR.

Conexiuni genetice

ADHD este o afecțiune care are o componentă genetică, ceea ce înseamnă că, în mod obișnuit, apare în familii. De asemenea, DSR – care are legături puternice cu ADHD – este, de asemenea, mai probabil să aibă o legătură genetică.

Este disforia sensibilă la respingere contagioasă?

DSR nu este o afecțiune infecțioasă. Nu o poți lua sau răspândi la alții.

Diagnostic și teste

Cum este diagnosticată disforia sensibilă la respingere?

DSR nu este o afecțiune medicală recunoscută oficial. Este, de asemenea, o afecțiune pentru care sunt disponibile cercetări științifice limitate. Ca urmare, furnizorii de servicii medicale ar putea să nu știe multe despre ea sau să nu aibă o experiență vastă cu aceasta.

În schimb, clinicienii pot suspecta că o ai pe baza simptomelor pe care le descrii și dacă ai alte afecțiuni, cum ar fi ADHD. Din păcate, furnizorii s-ar putea să nu o diagnosticheze pentru că nu sunt familiarizați cu DSR sau o confundă cu o altă afecțiune.

Management și tratament

Cum este tratată disforia sensibilă la respingere și există un tratament?

În timp ce experții nu știu multe despre DSR, există totuși modalități prin care experții o pot trata. Abordările de tratament pot lua, de asemenea, diferite forme și este obișnuit să se utilizeze mai multe abordări de tratament în același timp.

Medicamente

Medicamentele sunt principala modalitate de a trata DSR. Medicamentele în cauză tratează, de obicei, ADHD și afecțiunile conexe. Asta pentru că tratarea acestor afecțiuni afectează aceleași zone ale creierului responsabile de simptomele DSR, astfel încât tratarea unei afecțiuni le afectează pe amândouă. Alte afecțiuni au efecte foarte similare asupra acelorași zone ale creierului ca DSR, iar tratamentele pentru acele afecțiuni pot ajuta adesea.

Deoarece DSR nu este o afecțiune medicală recunoscută oficial, nu există medicamente aprobate special pentru a o trata. În schimb, furnizorii de servicii medicale folosesc o practică cunoscută sub numele de „prescriere off-label”.

Prescrierea off-label înseamnă că un furnizor de servicii medicale prescrie un medicament pentru alte afecțiuni decât cele pentru care sunt aprobate în mod specific pentru a le trata. Acest tip de prescriere este legal, acceptabil din punct de vedere medical și justificat atunci când dovezile arată că un medicament are un risc scăzut de a provoca efecte secundare dăunătoare și este eficient pentru utilizare off-label.

Următoarele tipuri de medicamente pot trata DSR:

• Agoniști ai receptorilor alfa-2. Acest tip de medicament activează un anumit tip de receptor chimic găsit pe neuroni (celule ale creierului) în anumite zone ale creierului. Medicamentele care activează acei receptori, cum ar fi clonidina și guanfacina, fac acele zone mai active. Activarea acelor zone ale creierului face mai ușor pentru creierul tău să regleze comunicarea internă, reducând efectul DSR.
• Medicamente stimulante. Aceste medicamente cresc nivelurile anumitor neurotransmițători din creierul tău. Neurotransmițătorii sunt molecule mesager chimice pe care creierul tău le folosește pentru a comunica și a activa sau dezactiva anumite procese. Creșterea anumitor tipuri de neurotransmițători poate crește activitatea în anumite zone ale creierului. Așa fac medicamentele stimulante, cum ar fi amfetamina/dextroamfetamina și metilfenidatul, zonele creierului care reglează comunicarea mai active.
• Medicamente inhibitoare de monoaminooxidază (IMAO). Această clasă de medicamente tratează depresia, dar experții știu, de asemenea, că medicamente precum tranilcipromina pot ajuta cu DSR. Cu toate acestea, nu poți lua aceste medicamente în același timp cu alte medicamente obișnuite pentru ADHD. De asemenea, trebuie să fii atent cu ceea ce mănânci, deoarece anumite alimente (cum ar fi brânzeturile maturate sau puternice, carnea maturate etc.) pot interacționa cu IMAO și pot provoca o creștere periculoasă a tensiunii arteriale.

Psihoterapie

Psihoterapia (cunoscută și sub numele de terapie de sănătate mintală) poate ajuta persoanele cu DSR. Terapia nu oprește apariția DSR sau nu afectează simptomele. În schimb, terapia poate ajuta o persoană să învețe cum să proceseze și să gestioneze sentimentele, astfel încât să fie mai puțin copleșitoare. Asta poate ajuta o persoană cu DSR să se simtă mai în control asupra emoțiilor sale.

Care sunt posibilele efecte secundare sau complicații ale tratamentului?

Posibilele efecte secundare și complicații ale diferitelor tratamente depind de diverși factori, în special de tratamentele în sine. Din acest motiv, medicul specialist este cea mai bună persoană care să-ți spună ce efecte secundare sau complicații sunt posibile sau probabile și ce poți face pentru a limita modul în care te afectează.

Cum am grijă de mine sau gestionez singur simptomele?

Dacă crezi că ai DSR, este important să te adresezi unui medic specialist pentru a obține un diagnostic al unei afecțiuni conexe, cum ar fi ADHD, și apoi să continui cu un furnizor de servicii de sănătate mintală. Unele persoane pot învăța să gestioneze DSR pe cont propriu, dar este dificil să facă acest lucru. Asta pentru că DSR se întâmplă pe baza modului în care funcționează creierul tău.

Persoanele cu DSR au, de asemenea, în mod obișnuit, alte afecțiuni de sănătate mintală, inclusiv anxietate și depresie. În majoritatea cazurilor, este nevoie de o combinație de medicamente și terapie de sănătate mintală pentru a învăța să trăiești cu această afecțiune. Furnizorul tău poate recomanda opțiuni de tratament și te poate ghida cu privire la ceea ce poți face pentru a te ajuta în timp ce înveți să gestionezi DSR.

Cât de curând după tratament mă voi simți mai bine?

Timpul necesar pentru a observa o diferență față de tratament depinde de tratamentele pe care le primești. Medicamentele pot ajuta cu simptomele, dar terapia de sănătate mintală oferă cea mai bună șansă de a învăța să trăiești cu DSR.

Deoarece nu există două creiere ale oamenilor la fel, iar afecțiuni precum ADHD și DSR afectează oamenii diferit, timpul necesar pentru a observa schimbări și îmbunătățiri poate varia, de asemenea. Medicul specialist este cea mai bună persoană care să-ți spună mai multe despre când ar trebui să te aștepți să observi schimbări și ce altceva poți face pentru a te ajuta să gestionezi această afecțiune.

Prevenție

Cum pot reduce riscul de a dezvolta disforie sensibilă la respingere sau de a o preveni complet?

Din păcate, DSR se întâmplă din motive imprevizibile pe care experții nu le înțeleg încă. Din acest motiv, este imposibil să o previi sau să reduci șansele de a o dezvolta.

Perspectivă / Prognoză

La ce mă pot aștepta dacă am DSR?

Persoanele cu DSR dezvoltă, de obicei, comportamente și probleme de sănătate mintală care provin din teama lor de respingere. Copiii cu ADHD și DSR se confruntă, de asemenea, cu potențiale probleme cu stimă de sine scăzută, teama de eșec și anxietate socială severă. Aceste probleme pot afecta performanța la școală, construirea de relații sociale și prietenii și multe altele. Cercetătorii au legat, de asemenea, sensibilitatea la respingere de un risc mai mare de a avea o tulburare de personalitate.

Adulții cu DSR sunt mai susceptibili să experimenteze anxietate, depresie și singurătate. Persoanele cu DSR evită adesea situațiile în care rezultatul sau succesul este incert. Acest lucru poate duce la evitarea oportunităților de angajare, la formarea de prietenii sau relații romantice și multe altele.

Cât durează DSR?

Există cercetări limitate disponibile pentru a arăta cât durează DSR. Persoanele pot depăși ADHD pe măsură ce creierul lor se dezvoltă, ceea ce înseamnă că afecțiunea se rezolvă în cele din urmă de la sine. Pentru persoanele care nu depășesc ADHD, o afecțiune precum DSR este cel mai probabil o problemă permanentă, pe tot parcursul vieții.

Cu toate acestea, diagnosticul și tratamentul – în special mai devreme în viață – fac posibil ca oamenii să se adapteze și să o gestioneze. În cele din urmă, persoanele cu DSR pot depăși efectele sau cel puțin pot învăța cum să-i limiteze impactul asupra vieții lor.

Care este perspectiva pentru această afecțiune?

DSR de unul singur nu este periculos. Dar are legături cu afecțiuni care pot fi periculoase. Printre acestea se numără anxietatea și depresia, care pot crește riscul de auto-vătămare sau de deces prin sinucidere.

Când să solicitați îngrijiri de urgență

Ar trebui să obții ajutor imediat dacă ai gânduri de a-ți face rău, inclusiv gânduri de sinucidere, sau de a face rău altora. Ar trebui să cauți, de asemenea, ajutor imediat dacă suspectezi că cineva pe care îl cunoști este în pericol iminent de a-și face rău.

Pentru a obține ajutor în aceste situații, poți apela oricare dintre următoarele:

• Linia națională de prevenire a sinuciderii (Statele Unite). Această linie poate ajuta persoanele care se luptă cu gânduri sau impulsuri suicidare. Pentru a apela această linie, formează 988.
• Linii de criză locale. Organizațiile și centrele de sănătate mintală din zona ta pot oferi resurse și ajutor prin intermediul liniilor de criză dacă te lupți cu gânduri de sinucidere, auto-vătămare sau vătămare a altora.
• 112 (sau numărul local de servicii de urgență). Ar trebui să suni la 112 (sau la numărul local de servicii de urgență) dacă simți că tu (sau cineva pe care îl cunoști) ești în pericol imediat de auto-vătămare sau sinucidere. Operatorii și dispecerii pentru liniile 112 pot ajuta adesea persoanele aflate în pericol imediat din cauza unei crize psihice severe și pot trimite primii respondenți pentru a acorda asistență.

Cum să trăiești cu DSR

Cum am grijă de mine?

Dacă crezi că ai DSR, este important să vorbești cu un medic specialist care este specializat sau are experiență în tratarea ADHD și a afecțiunilor conexe. Un medic specialist este cel mai bine pregătit și calificat pentru a diagnostica DSR și pentru a te ghida cu privire la posibilele tratamente și modul de gestionare a acestei afecțiuni.

Ar trebui să ai, de asemenea, în vedere următoarele:

• Medicamentele fac o mare diferență. Dacă medicamentele fac parte din planul tău de tratament, este important să incluzi administrarea medicamentelor în rutina ta. Aceste medicamente pot ajuta să faci DSR și efectele sale mai ușor de procesat și gestionat.
• Găsește un terapeut cu care te potrivești și consultă-l în mod regulat. Învățarea de a-ți adapta procesele de gândire și comportamentele este crucială pentru gestionarea DSR. Furnizorii de servicii de sănătate mintală, cum ar fi terapeuții sau consilierii, te pot ajuta să dezvolți noi moduri de gândire și strategii care limitează impactul DSR asupra vieții tale.
• Fă din îngrijirea de sine o prioritate. Stresul și anxietatea pot face ca DSR să se simtă și mai rău. Găsirea de modalități de a-ți limita stresul te poate ajuta să te adaptezi la DSR.
• Fii mai bun cu tine însuți. Eșecul și respingerea sunt ceva ce toată lumea experimentează la un moment dat în viață. Înțelegerea și acceptarea faptului că aceasta face parte din gestionarea DSR. Dacă te trezești confruntându-te cu aceste sentimente, găsirea unor modalități sănătoase de a accepta și de a procesa modul în care te simți te poate ajuta să eviți reacțiile imediate pe care mai târziu ai putea dori să le poți da înapoi.

Cum îmi ajut copilul dacă cred că are DSR?

Copiii care au ADHD au un risc mult mai mare de a avea și DSR. Dacă copilul tău prezintă simptome ale oricăreia dintre ele, poți face următoarele pentru a-l ajuta:

• Vorbește cu un medic specialist. Diagnosticul și tratamentul precoce pot face o diferență enormă atunci când vine vorba de efectul general al DSR și al afecțiunilor conexe.
• Înțelege că DSR este real și cum funcționează. Cercetările arată că ADHD este o afecțiune care se întâmplă din cauza unor diferențe specifice în creierul unei persoane afectate. Acesteași modificări sunt probabil ceea ce face ca DSR să se întâmple, de asemenea. Aceasta înseamnă că copiii cu aceste afecțiuni sunt adesea incapabili să-și gestioneze comportamentul din cauza modului în care funcționează creierul lor, indiferent cât de rău își doresc sau cât de mult încearcă.
• Fii răbdător. Copiii cu ADHD se confruntă cu provocări (vezi articolul nostru despre ce înseamnă să fii neurodivergent pentru a afla mai multe), iar critica frecventă poate intensifica efectele DSR și o poate face să se simtă mult mai rău.
• Ajută-ți copilul să învețe reziliența. Eșecul și respingerea se întâmplă tuturor. A învăța copiii cum să învețe din eșecuri și să se recupereze poate ajuta copilul să facă față DSR și efectelor sale.

Întrebări frecvente

• DSR este o boală mintală? DSR nu este recunoscută ca o boală mintală distinctă, dar este adesea asociată cu alte afecțiuni, cum ar fi ADHD.

• Se poate trata DSR? Deși nu există un tratament specific, simptomele DSR pot fi gestionate cu ajutorul medicamentelor și terapiei.

• Cum pot ajuta pe cineva cu DSR? Fiți înțelegător și răbdător, oferiți sprijin emoțional și încurajați-l să caute ajutor profesional.

Notă: Informațiile prezentate în acest articol sunt cu titlu informativ și nu înlocuiesc sfatul medical profesionist. Consultați un medic specialist pentru un diagnostic corect și un plan de tratament adecvat.