Criza Mioclonică

Prezentare generală

Ce este o criză mioclonică?

Crizele mioclonice sunt un tip de criză care provoacă o mișcare musculară rapidă, incontrolabilă, fără nicio modificare a nivelului de conștiență. Acestea afectează de obicei fie un singur mușchi, fie un grup de mușchi înrudiți, dar uneori pot afecta zone mai largi ale corpului.

Acest tip de criză poate apărea de sine stătător, dar apare și ca simptom al unei alte afecțiuni medicale. Este frecvent ca persoanele cu aceste afecțiuni să aibă și alte tipuri de crize.

De sine stătătoare, crizele mioclonice nu sunt de obicei invalidante. Sunt, de asemenea, foarte scurte, nu sunt dureroase și sunt, de obicei, tratabile cu medicamente. Cu toate acestea, pot apărea și în unele forme severe de epilepsie.

Care este diferența dintre o criză mioclonică și mioclonus?

Mioclonus este termenul pentru o mișcare musculară rapidă și bruscă, care arată adesea ca o tresărire sau un spasm. Poate afecta un singur mușchi sau grupuri de mușchi înrudiți. O criză mioclonică este un tip de mioclonus care apare din cauza unei afecțiuni epileptice subiacente la nivelul creierului. Epilepsia este o boală în care semnale electrice anormale din creier provoacă o afectare a capacității de a funcționa normal.

Este important să ne amintim că mioclonus poate apărea în situații care nu sunt asociate cu nicio boală gravă și sunt, de fapt, destul de frecvente. Există două forme de mioclonus pe care probabil le-ați experimentat recent. Acestea sunt complet normale și nu sunt același lucru cu o criză mioclonică. Acestea sunt:

• Spasme hipnice: Dacă ați avut vreodată o tresărire sau un spasm muscular brusc exact în momentul în care adormeați, acesta a fost un spasm hipnic (numele provine de la „hypnos”, cuvântul grecesc pentru „somn”).
• Sughiț: Acesta este o formă de mioclonus care afectează diafragma, mușchiul care controlează cantitatea de aer pe care o rețin plămânii.

O criză mioclonică este același lucru cu epilepsia?

Crizele și epilepsia sunt strâns legate, dar nu sunt același lucru. Toată lumea poate avea crize în anumite circumstanțe, dar unele persoane au afecțiuni care fac ca crizele să apară mai ușor.

Medicul specialist poate folosi termenul „criză” atunci când suspectează că semnale cerebrale anormale au dus la episod. Deci, în această situație, crizele sunt un simptom al epilepsiei. Uneori, însă, nu este întotdeauna clar dacă un simptom este cu adevărat legat de epilepsie. Adesea, medicii specialiști folosesc teste precum EEG pentru a determina dacă crizele unei persoane sunt legate de epilepsie.

• Provocate: Aceste crize apar din cauza unei afecțiuni specifice de sănătate. Exemple ale acestor afecțiuni includ febră foarte mare, glicemie scăzută, abuz și sevraj de droguri sau alcool etc.
• Neprovocate: Acestea apar din cauza modificărilor din creier sau a afecțiunilor medicale care fac mai ușor inițierea crizelor.

Pentru ca o persoană să primească un diagnostic de epilepsie, trebuie să aibă cel puțin două crize neprovocate sau o criză neprovocată și o probabilitate mare de a avea o alta în următorii 10 ani. Medicii specialiști pot determina adesea că aveți acest risc din cauza anumitor modificări ale structurii sau activității creierului dumneavoastră.

Pe cine afectează?

Crizele mioclonice sunt mai frecvente la persoanele cu epilepsie generalizată sau genetică. Persoanele cu epilepsie focală pot prezenta, de asemenea, crize mioclonice. În cazul epilepsiei focale, spasmele musculare afectează doar o parte a corpului.

Cât de frecvente sunt crizele mioclonice?

Crizele mioclonice sunt un tip de criză destul de frecvent, în special la persoanele cu epilepsie mioclonică juvenilă (EMJ). În EMJ, crizele mioclonice sunt unul dintre principalele tipuri de crize. EMJ este o formă frecventă de epilepsie generalizată (genetică) infantilă. EMJ reprezintă aproximativ 5% până la 10% din toate cazurile de epilepsie.

Cum afectează această afecțiune corpul meu?

O criză este atunci când există o explozie de activitate electrică necontrolată în creier. În cazul crizelor mioclonice, această explozie de activitate electrică este foarte scurtă, astfel încât aceste crize durează de obicei doar o fracțiune de secundă.

Crizele mioclonice pot afecta o parte sau ambele părți ale creierului. Crizele unilaterale afectează o parte a corpului, în timp ce crizele care afectează ambele părți vor provoca simptome mai intense sau mai severe pe ambele părți ale corpului.

Simptome și Cauze

Care sunt simptomele unei crize mioclonice?

Crizele mioclonice fac ca mușchii să se contracte într-un mod foarte brusc și pe care nu îl controlați. Ele pot apărea într-unul din cele două moduri:

• Mioclonus pozitiv: Aceasta implică contractarea bruscă a mușchilor. Arată și se simte foarte mult ca un spasm muscular.
• Mioclonus negativ: Aceasta implică pierderea bruscă a tensiunii musculare atunci când îi utilizați. Un exemplu în acest sens ar fi scăparea unui obiect pe care îl transportați, deoarece mușchii mâinii s-au relaxat brusc și v-ați pierdut prinderea.

De obicei, implică următoarele caracteristici sau circumstanțe:

• Sunt foarte scurte. Contracțiile musculare care apar în cazul crizelor mioclonice sunt similare cu efectul unui șoc electric minor (cum ar fi cel provocat de acumularea de electricitate statică pe țesătură), care determină strângerea mușchilor afectați pentru o fracțiune de secundă.
• Apar de obicei la grupuri mici de mușchi. Exemple includ mușchii din brațe, picioare sau față. Dacă afectează zone mai mari, acestea sunt de obicei în piept, spate sau burtă.
• Apar în număr limitat. O criză mioclonică provoacă de obicei contracții musculare o singură dată, dar uneori, puteți avea câteva dintre acestea într-o perioadă scurtă de timp.
• Sunt mai probabile în anumite circumstanțe. Un moment comun în care oamenii au crize mioclonice este dimineața, când se trezesc. De asemenea, pot apărea atunci când o persoană este foarte obosită sau nu a dormit, când se simte stresată sau anxioasă sau după ce a consumat alcool.
• De obicei, sunteți conștient de ele. Leșinul sau pierderea conștienței lumii din jurul dumneavoastră este frecvent în cazul multor tipuri de crize, dar de obicei nu apare în cazul crizelor mioclonice. Cu toate acestea, puteți avea mișcări musculare care sunt ca o criză mioclonică în timp ce aveți un alt tip de criză, cum ar fi o criză de absență.

Ce cauzează crizele mioclonice?

Crizele mioclonice apar de obicei ca urmare a epilepsiei. Această afecțiune face ca celulele creierului să funcționeze defectuos și să înceapă să trimită semnale electrice incontrolabil. Multe forme de epilepsie sunt genetice, iar persoanele care le au le moștenesc adesea de la unul sau ambii părinți.

Cele mai frecvente tipuri de epilepsie care implică crize mioclonice includ:

• Epilepsia mioclonică juvenilă. Acest tip de epilepsie începe de obicei între vârsta de 12 și 18 ani și implică și alte tipuri de crize. Acestea includ crizele de absență și crizele tonico-clonice. De obicei, este o afecțiune moștenită.
• Sindromul Lennox-Gastaut. Aceasta este o formă rară, severă de epilepsie infantilă care începe aproape întotdeauna înainte de vârsta de 10 ani. Implică mai multe tipuri de crize, inclusiv mioclonice.
• Epilepsie mioclonic-astatică. Această formă de epilepsie provoacă crize mioclonice care afectează ambele părți ale corpului. După criză, mușchii afectați devin slăbiți. Termenul „astatic” provine din cuvântul grecesc care înseamnă „instabil”. Are acest nume deoarece acest tip de epilepsie face ca o persoană cu ea să cadă frecvent.
• Epilepsia mioclonică infantilă (EMI). Această formă de epilepsie apare de obicei înainte de vârsta de 3 ani, dar poate începe și la vârsta de 5 ani. Crizele mioclonice cu aceasta sunt mai susceptibile să apară atunci când un copil este treaz decât atunci când este somnoros sau obosit. De obicei, dispare de la sine oriunde între șase luni și cinci ani după ce începe.
• Epilepsia mioclonică progresivă. Acesta este un tip foarte sever de epilepsie care se agravează în timp. De obicei, implică deteriorarea sau leziuni ale creierului care afectează, de asemenea, memoria, controlul muscular, capacitatea de gândire și multe altele. Unele forme ale acesteia sunt în cele din urmă fatale.

Crizele mioclonice pot apărea, de asemenea, în cazul afecțiunilor sau circumstanțelor care perturbă modul în care ar trebui să funcționeze creierul dumneavoastră. Exemple în acest sens includ:

• Tumori cerebrale (inclusiv cancer).
• Hipoxie cerebrală (lipsă de oxigen).
• Comoție severă și traumatism cranian.
• Boli degenerative ale creierului, cum ar fi boala Alzheimer sau demența frontotemporală.
• Droguri și alcool (inclusiv medicamente prescrise, droguri recreative și chiar cofeină).
• Sevraj de droguri sau alcool.
• Infecții (în special encefalită sau meningită; infecțiile pot apărea din cauza virușilor, bacteriilor, paraziților sau ciupercilor).
• Probleme metabolice, în special zahăr ridicat în sânge (hiperglicemie) sau zahăr scăzut în sânge (hipoglicemie).
• Niveluri toxice de metale precum litiul (care tratează mai multe afecțiuni de sănătate mintală atunci când este utilizat în cantități prescrise).

Există alte tipuri de mioclonus care nu sunt crize mioclonice, inclusiv:

• Mioclonus subcortical. Anumite forme de mioclonus pot apărea ca urmare a bolii sau a leziunilor la nivelul zonelor din sistemul dumneavoastră nervos care sunt mai profunde decât suprafața exterioară a creierului dumneavoastră (cortex). Această formă de mioclonus se numește mioclonus subcortical. Zonele din sistemul dumneavoastră nervos care pot produce mioclonus subcortical sunt oriunde sub suprafața exterioară a creierului dumneavoastră (sub cortex), trunchiul cerebral, precum și măduva spinării.
• Mioclonus periferic. Acesta este un tip de mioclonus care rezultă din leziuni ale sistemului dumneavoastră nervos periferic.
• Sindromul Lance-Adams. Aceasta este o boală rară a creierului care rezultă din complicații după o perioadă de privare de oxigen. Aceasta afectează de obicei persoanele care au suferit un atac de cord și au intrat în stop cardiopulmonar. Stopul cardiopulmonar este atunci când inima și plămânii dumneavoastră încetează să funcționeze. Persoanele care supraviețuiesc unui stop cardiopulmonar au fost de obicei salvate prin efectuarea resuscitării cardiopulmonare (RCP). Persoanele cu sindromul Lance-Adams prezintă ceva numit mioclonus de acțiune. Acestea sunt spasme musculare incontrolabile care se agravează atunci când se încearcă efectuarea oricărei mișcări.

Crizele mioclonice sunt contagioase?

Crizele mioclonice nu sunt contagioase și nu le puteți transmite de la o persoană la alta.

Diagnostic și Teste

Cum este diagnosticată o criză mioclonică?

Un medic specialist va suspecta de obicei crize mioclonice pe baza simptomelor pe care le descrieți (atunci când fie aveți simptome, fie vedeți simptome la copilul dumneavoastră). Odată ce suspectează crize mioclonice, mai multe tipuri diferite de teste pot ajuta la excluderea altor afecțiuni și la confirmarea faptului că aceste crize se întâmplă.

Ce teste vor fi efectuate pentru a diagnostica această afecțiune?

Principala modalitate de a diagnostica crizele mioclonice este utilizarea unui test numit electroencefalogramă (EEG) sau video-EEG. Acest test măsoară activitatea electrică din creier, căutând modele de activitate neobișnuite care indică o problemă cu modul în care funcționează creierul dumneavoastră. Un video-EEG înregistrează, de asemenea, mișcarea cu video în timp ce înregistrează și EEG.

Alte teste sunt, de asemenea, posibile, deoarece medicii specialiști încearcă să confirme sau să excludă alte afecțiuni. Testele posibile (unele dintre ele pot apărea înainte de un EEG) includ:

• Analize de sânge (acestea caută dezechilibre metabolice și de chimie a sângelui, infecții și multe altele).
• Tomografie computerizată (CT).
• Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM).
• Puncție lombară (puncție rahidiană).

Management și Tratament

Cum sunt tratate crizele mioclonice și există un leac?

Crizele mioclonice sunt atât de scurte încât, uneori, pot fi prescrise medicamente de salvare pentru a ajuta la prevenirea grupărilor de crize mioclonice. Medicamentele de salvare intră de obicei în categoria diferitelor tipuri de benzodiazepine, inclusiv diazepam, clonazepam, clobazam etc. Există și alte medicamente utilizate pentru a trata alte tipuri de crize epileptice, care pot fi, de asemenea, utilizate pentru a controla crizele mioclonice. Unele persoane pot avea nevoie de un singur medicament pentru a preveni crizele, în timp ce altele ar putea avea nevoie de o combinație de medicamente. Medicul dumneavoastră specialist este cea mai bună persoană pentru a vă explica opțiunile și pentru a vă ajuta să găsiți ceea ce funcționează cel mai bine pentru dumneavoastră.

Cu toate acestea, unele dintre afecțiunile mai severe pot să nu răspundă la medicamente și pot avea nevoie de alte forme de tratament, cum ar fi:

• Intervenție chirurgicală pentru epilepsie.
• Modificări ale dietei, cum ar fi diete cu conținut scăzut sau fără carbohidrați (ketogenice).
• Dispozitive implantabile pentru stimularea nervului vag, neurostimulare responsivă sau stimularea cerebrală profundă.

Complicații/efecte secundare ale tratamentului

Deoarece există multe medicamente diferite (și combinații ale acestor medicamente) care pot trata afecțiunile care provoacă crize mioclonice, posibilele efecte secundare și complicații pot varia. Medicul dumneavoastră specialist este cea mai bună persoană care vă poate spune despre medicamente și efectele lor secundare.

Cum să am grijă de mine/să-mi gestionez simptomele?

Crizele mioclonice sunt spasme musculare care apar din cauza activității convulsive din creierul dumneavoastră. Mioclonus poate apărea și în cazul multor alte afecțiuni, dintre care unele sunt periculoase sau chiar mortale. Din acest motiv, ar trebui să consultați un medic specialist calificat, care poate diagnostica și trata această afecțiune.

Cât de curând după tratament mă voi simți mai bine?

Timpul dumneavoastră de recuperare și cât timp vă ia să vă simțiți mai bine după începerea tratamentului pot varia. Medicul dumneavoastră specialist este cea mai bună persoană care vă poate spune la ce vă puteți aștepta și ce puteți face pentru a vă ajuta în timpul recuperării.

Prevenire

Cum pot preveni crizele mioclonice sau pot reduce riscul de a le avea?

Crizele pot apărea la oricine în anumite circumstanțe, așa că este imposibil să le preveniți complet. Cu toate acestea, există lucruri pe care le puteți face care vă vor reduce riscul de crize sau de afecțiuni care le provoacă, inclusiv:

• Nu abuzați de alcool, medicamente prescrise sau droguri recreative. Abuzul de acestea poate duce la crize, iar sevrajul de la aceste substanțe poate duce, de asemenea, la crize dacă sunteți dependent de ele.
• Gestionați-vă afecțiunile de sănătate. Gestionarea afecțiunilor cronice vă poate ajuta să evitați crizele, în special cele care apar din cauza zahărului din sânge, fie cu diabet de tip 1, fie cu diabet de tip 2. Tratarea hipertensiunii arteriale, controlul nivelului de colesterol și evitarea fumatului vă pot reduce riscurile de accidente vasculare cerebrale și atacuri de cord. Aceste afecțiuni vă pot deteriora creierul și pot duce la diverse forme de mioclonus, inclusiv crize mioclonice.
• Nu ignorați infecțiile. Infecțiile oculare și ale urechilor sunt deosebit de importante de tratat. Dacă aceste infecții se răspândesc la creier, ele pot provoca crize. Infecțiile pot provoca, de asemenea, febră mare, care poate duce la crize.
• Purtați echipament de siguranță. Leziunile la cap sunt o cauză majoră a crizelor. Utilizarea echipamentului de siguranță (căști, centuri de siguranță și dispozitive de reținere etc.) vă poate ajuta să evitați o leziune care duce la o criză.
• Evitați posibilii factori declanșatori ai crizelor. Persoanele cu antecedente de crize provocate de lumini intermitente trebuie să fie precaute și să evite factorii declanșatori similari ori de câte ori este posibil. De asemenea, ar trebui să fiți atent la consumul de alcool (sau să îl evitați cu totul dacă vă recomandă medicul specialist).

Perspectivă / Prognoză

La ce mă pot aștepta dacă am crize mioclonice?

Crizele mioclonice nu sunt de obicei severe sau dureroase. Nu sunt periculoase de sine stătătoare, iar medicația este de obicei tot ceea ce este necesar pentru a le trata sau pentru a trata afecțiunile care le provoacă.

Cu toate acestea, crizele mioclonice pot fi un semn de avertizare atunci când aveți o afecțiune care provoacă și alte tipuri de crize. Multe persoane cu aceste afecțiuni vor avea crize mioclonice cu ore sau chiar zile înainte de o criză tonico-clonică mult mai mare, mai severă. Medicul dumneavoastră specialist vă poate ajuta să determinați dacă crizele mioclonice sunt un semn de avertizare al unor crize mai mari și ce puteți face, dacă este cazul, pentru a utiliza aceste informații în avantajul dumneavoastră.

Cât durează crizele mioclonice?

Crizele mioclonice au o durată foarte scurtă. Majoritatea durează doar o fracțiune de secundă sau apar în grupuri în care aveți câteva dintre ele într-o perioadă scurtă de timp.

Multe dintre afecțiunile care provoacă crize mioclonice încep în timpul copilăriei. Copiii pot depăși aceste crize până când devin adulți. Medicul dumneavoastră specialist vă poate ajuta să determinați dacă acest lucru este probabil să se întâmple pentru copilul dumneavoastră. De asemenea, ei vă vor ajuta să determinați cea mai bună modalitate de a reduce și apoi de a opri în siguranță medicația copilului dumneavoastră.

Când o persoană nu depășește aceste afecțiuni sau le dezvoltă ca adult, crizele mioclonice pot fi o preocupare pe tot parcursul vieții. Cu tratament, unele persoane pot controla complet crizele mioclonice. La unele persoane care au mioclonus ca urmare a epilepsiei focale, intervenția chirurgicală pentru epilepsie poate elimina uneori crizele mioclonice. Cu toate acestea, nu există nicio modalitate de a prezice dacă o persoană va depăși crizele mioclonice odată ce a dezvoltat afecțiunea. Din acest motiv, experții consideră o persoană care nu are crize pentru o perioadă lungă de timp „în remisie” de la aceste afecțiuni.

Care este perspectiva pentru această afecțiune?

Crizele mioclonice de sine stătătoare nu sunt periculoase și nu provoacă efecte secundare severe, cum ar fi leziuni ale creierului sau probleme cu gândirea, concentrarea sau memoria. Cu toate acestea, crizele mioclonice pot apărea în cazul afecțiunilor care provoacă crize și complicații periculoase, așa că este important să vă adresați medicului dumneavoastră specialist pentru diagnostic și tratament cât mai curând posibil.

Viața cu

Cum am grijă de mine?

Dacă aveți crize mioclonice sau o afecțiune care le provoacă, medicul dumneavoastră specialist vă va oferi îndrumări, informații și resurse care vă pot ajuta să gestionați această afecțiune. Este important să urmați îndeaproape aceste îndrumări și să puneți întrebări dacă nu înțelegeți. Dacă tratamentele dumneavoastră nu sunt la fel de eficiente pe cât v-ați dori sau aveți probleme din cauza efectelor secundare, discutați cu medicul dumneavoastră specialist despre aceste preocupări. Adesea, vă pot ajuta să găsiți alte tratamente care funcționează mai bine sau să minimizați efectele secundare.

Alte lucruri importante pe care le puteți face includ:

• Luați medicamentele conform prescripției și nu încetați să le luați fără a discuta mai întâi cu medicul dumneavoastră specialist.
• Nu ignorați sau evitați simptomele noi sau modificările simptomelor pe care le aveți deja.
• Evitați factorii declanșatori ai crizelor (cum ar fi lumini intermitente, alcool, privare de somn etc.).

Când ar trebui să mă adresez medicului meu specialist sau când ar trebui să caut îngrijire?

Ar trebui să vă adresați medicului dumneavoastră specialist conform recomandărilor pentru vizite de urmărire. Ar trebui să îi vedeți, de asemenea, dacă observați vreo modificare a eficacității medicamentului dumneavoastră, orice simptome sau probleme noi pe care le întâmpinați sau dacă efectele secundare vă perturbă activitățile și rutina.

Când ar trebui să merg la urgențe?

Ar trebui să mergeți la camera de gardă dacă leșinați în mod neașteptat dintr-un motiv necunoscut. Acest lucru este rar în cazul crizelor mioclonice, dar este posibil atunci când aveți o afecțiune care provoacă și alte tipuri de crize.

Adesea, nu este necesar să chemați o ambulanță după o criză dacă se știe că cineva are epilepsie, cu excepția cazului în care criza persistă mai mult de 2 minute, dacă nu revine la starea inițială sau dacă a suferit leziuni în urma crizei sale. Crizele mioclonice vă pot face să cădeți sau să vă răniți, așa că este important să primiți îngrijiri medicale dacă aveți leziuni după acest tip de criză.

Crizele mioclonice sunt un tip relativ frecvent de criză care provoacă mișcări musculare incontrolabile, fulgerătoare. În timp ce aceste crize izolate nu sunt de obicei periculoase sau dăunătoare, ele pot provoca probleme atunci când pierdeți controlul mușchilor în timpul activităților, cum ar fi mersul pe jos sau transportul a ceva. Ele pot fi, de asemenea, un semn de avertizare că o criză mai severă este iminentă. Sunt mai frecvente în cazul tulburărilor de epilepsie care afectează copiii, dar pot apărea și la adulți. Din fericire, crizele mioclonice sunt de obicei gestionabile cu medicamente pentru a reduce frecvența cu care apar sau pentru a le preveni pentru perioade lungi de timp.

Epilepsia și crizele pot avea un impact dificil asupra vieții dumneavoastră. Experții vă pot ajuta să le gestionați și să găsiți ușurare.

Medicul specialist vă poate ajuta să gestionați această condiție și să găsiți ameliorare.

Întrebări frecvente

1. Crizele mioclonice sunt periculoase?

Crizele mioclonice de obicei nu sunt periculoase în sine, dar pot indica o altă problemă medicală subiacentă sau pot fi un semn de avertizare pentru crize mai severe. 2. Pot depăși crizele mioclonice?

Copiii pot depăși crizele mioclonice până la vârsta adultă. Adultii, cu tratament, pot controla complet crizele mioclonice. 3. Ce ar trebui să fac dacă văd pe cineva având o criză mioclonică?

Asigurați-vă că persoana este într-un loc sigur și confortabil. Măsurați timpul crizei și solicitați ajutor medical dacă criza durează mai mult de 2 minute. 4. Crizele mioclonice pot afecta capacitatea de a conduce?

Da, crizele mioclonice, prin caracterul lor brusc si incontrolabil, pot afecta capacitatea de a conduce. Este crucial să discutați cu medicul dumneavoastră specialist despre siguranța conducerii. 5. Cum pot reduce frecvența crizelor mioclonice?

Urmați planul de tratament recomandat, care poate include medicamente, modificări ale stilului de viață și evitarea factorilor declanșatori.

Pentru mai multe informații și îndrumări personalizate, vă rugăm să consultați un medic specialist.