Criză Atonă
O criză atonă este o pierdere temporară a conștienței și a controlului muscular după o descărcare anormală de activitate electrică în creier. Leziunile sunt frecvente în cazul acestui tip de criză, deoarece multe persoane cad atunci când are loc un episod. Sunt disponibile opțiuni de tratament pentru a vă ajuta să gestionați aceste crize și să rămâneți în siguranță.
Criză Atonă
O criză atonă este o pierdere temporară a controlului muscular și a conștienței cauzată de o activitate electrică anormală la nivel cerebral. Poate determina căderi bruște, pierderea obiectelor din mâini și alte leziuni. Un diagnostic corect și tratament adecvat pot îmbunătăți calitatea vieții pacienților.
Prezentare generală
Ce este o criză atonă?
O criză atonă este o descărcare bruscă de activitate electrică în creier, care determină pierderea controlului și a tonusului muscular. Puteți închide ochii, scăpa ceea ce țineți sau cădea. Leziunile sunt frecvente în timpul crizelor atone.
Imaginați-vă o marionetă – o păpușă ținută în picioare de sfori. Păpușa nu are nimic care să-i susțină corpul pentru a sta în picioare, decât dacă trageți de sfori. Dacă slăbiți sforile păpușii, aceasta se prăbușește. Când trageți din nou de sforile păpușii, aceasta se ridică din nou.
O criză atonă are loc atunci când sforile de la marionetă se slăbesc. Vă pierdeți tonusul muscular și nu vă puteți susține corpul. Imediat ce criza se termină, controlul muscular revine și puteți sta în picioare și vă puteți mișca așa cum vă așteptați.
Este posibil să auziți medicul specialist referindu-se la crizele atone ca:
- Crize akinetice.
- Crize de cădere.
- Atacuri de cădere.
Medicul specialist vă poate ajuta să luați măsuri de precauție și să rămâneți în siguranță dacă aveți crize atone repetate.
Simptome și cauze
Crizele atone (crizele de cădere) afectează temporar tonusul muscular și conștiența.
Care sunt simptomele unei crize atone?
Simptomele crizelor atone includ o pierdere bruscă și temporară a:
- Tonusului muscular în parte sau în tot corpul (mușchi flasci și slabi).
- Conștienței (stare de veghe).
După o criză atonă, tonusul muscular va reveni.
Sunt periculoase crizele atone?
Leziunile sunt foarte frecvente în cazul crizelor atone. Acestea vă pot determina să cădeți, să închideți ochii sau să scăpați ceea ce țineți. S-ar putea să faceți ceva aparent sigur când, dintr-o dată, vă pierdeți controlul muscular. Acest lucru poate duce la:
- Tăieturi și lacerații.
- Vânătăi.
- Oase rupte.
- Traumatism cranio-cerebral.
Activități precum condusul sau operarea de utilaje grele pot fi extrem de periculoase dacă aveți o criză. Pierderea concentrării asupra unei sarcini care necesită toată atenția, chiar și pentru o clipă, poate duce la rezultate potențial fatale.
Cât durează crizele atone?
Crizele atone durează de obicei aproximativ 15 secunde. După o criză, s-ar putea să fiți confuz, dar adesea, există o recuperare rapidă și veți putea să vă reluați activitatea.
În unele cazuri, crizele pot avea loc una după alta. Aceste grupuri de crize pot face să pară că sunteți paralizat timp de câteva minute până la ore. Crizele repetate care durează mai mult de 15 minute reprezintă o urgență medicală.
Efectele secundare ale crizei atone
După o criză atonă, forța musculară va reveni. În unele cazuri, este posibil să nu vă puteți mișca timp de câteva secunde (paralizie) după terminarea crizei.
S-ar putea să vă simțiți confuz cu privire la ceea ce s-a întâmplat. Cel mai probabil vă veți trezi într-o poziție diferită față de cea în care vă aflați cu un moment în urmă. De exemplu, dacă stăteați în picioare înainte de criză, s-ar putea să vă treziți la pământ când vă recăpătați conștiența. Este posibil să aveți nevoie de ceva timp pentru a vă odihni, mai ales dacă v-ați rănit.
Mulți copii nu se simt deranjați după o criză atonă dacă nu sunt răniți. Aceștia pot continua activitatea pe care o desfășurau înainte de criză imediat ce își recapătă tonusul muscular.
Ce cauzează o criză atonă?
O descărcare bruscă de activitate electrică în zonele creierului care vă reglează tonusul muscular, cum ar fi lobul frontal și trunchiul cerebral, provoacă o criză atonă. Motivul pentru care se întâmplă acest lucru este necunoscut.
Care sunt factorii de risc pentru o criză atonă?
Este posibil să prezentați un risc mai mare de crize atone dacă:
- Aveți mai puțin de 18 ani.
- Aveți antecedente de convulsii în timpul copilăriei (spasme infantile).
- Aveți o afecțiune de bază, cum ar fi sindromul Lennox-Gastaut sau sindromul Dravet.
Unele crize atone pot dura până la vârsta adultă, dar este mai puțin frecvent să primiți un diagnostic ca adult.
Diagnostic și teste
Cum este diagnosticată o criză atonă?
Un medic specialist va diagnostica o criză atonă după un examen fizic, un examen neurologic și teste. În timpul examinărilor, medicul specialist va afla mai multe despre simptomele crizei dumneavoastră. Ajută să aveți o persoană dragă care a fost martoră la criză cu dumneavoastră în timpul examinării (sau să o rugați să noteze ce a observat dacă nu poate fi acolo), astfel încât medicul specialist să înțeleagă mai bine ce s-a întâmplat. Înregistrările video ale crizelor făcute cu telefonul mobil pot fi, de asemenea, utile.
Testele pot ajuta medicul specialist să diagnosticheze crizele sau să excludă afecțiuni sau cauze ale unei pierderi bruște a tonusului muscular și a conștienței. Testele pot include:
- Analize de sânge.
- Electroencefalogramă (EEG).
- Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN).
- Tomografie cu emisie de pozitroni (PET).
Dacă ați avut o leziune după criză, un medic specialist poate efectua teste suplimentare, cum ar fi o radiografie, pentru a vedea dacă aveți oase rupte, de exemplu.
Management și tratament
Cum este tratată o criză atonă?
Un medic specialist poate trata crizele atone cu medicamente anticonvulsivante, cum ar fi:
- Benzodiazepine (clonazepam sau clobazam).
- Felbamat.
- Levetiracetam.
- Topiramat.
- Acid valproic (valproat).
- Zonisamidă.
Dacă a avut loc o leziune în timpul crizei, medicul specialist o va trata imediat.
Medicul specialist poate lua în considerare alte tipuri de tratament dacă medicamentele anticonvulsivante nu au succes sau dacă ați avut multe crize cu leziuni semnificative. Acestea pot include:
- Chirurgie (calosotomie).
- Stimularea nervului vag.
- Purtarea de echipament de protecție pentru cap.
În unele cazuri, medicul dumneavoastră vă poate sugera o dietă medicală specializată, cum ar fi dieta ketogenică, care poate fi utilă în gestionarea crizelor.
Prognoză
Care este prognoza pentru o criză atonă?
Medicul specialist vă va oferi cele mai bune informații despre prognoză, deoarece aceasta variază de la o persoană la alta. Medicamentele anticonvulsivante și alte tipuri de tratament pot reduce frecvența crizelor. Leziunile care apar în timpul unei crize de cădere pot afecta prognoza. Medicul specialist vă poate oferi sugestii pentru a preveni viitoarele leziuni care apar în timpul crizelor.
Trăind cu
Când ar trebui să mă adresez unui medic specialist?
Contactați un medic specialist dacă aveți crize atone mai frecvente sau dacă vă răniți mai des. Un medic specialist vă poate ajusta planul de tratament pentru a vă menține în siguranță.
Când ar trebui să merg la camera de gardă?
Vizitați camera de gardă sau contactați serviciile de urgență dacă:
- Aveți o criză pentru prima dată.
- Vă răniți grav în timpul unei crize (cum ar fi ruperea unui os).
- Aveți mai multe crize una după alta (mai mult de trei crize în 30 de minute).
Ce întrebări ar trebui să-i pun medicului specialist?
Dacă aveți crize atone, poate doriți să-i întrebați pe medicul dumneavoastră:
- Ce tip de tratament recomandați?
- Există efecte secundare ale tratamentului?
- Pot conduce?
- Ce activități sunt sigure de făcut?
Întrebări frecvente
Care este diferența: crize atone vs. tonice?
Principala diferență dintre crizele atone și cele tonice este ceea ce se întâmplă cu mușchii în timpul unei descărcări de activitate electrică în creier:
- Atonă: mușchii se slăbesc.
- Tonică: mușchii se încordează.
Puteți să vă prăbușiți sau să vă lăsați în jos în timpul unei crize atone. Puteți cădea ca un copac care este tăiat în timpul unei crize tonice. Convulsiile nu se întâmplă de obicei în cazul crizelor atone, dar vă puteți pierde conștiența.
Crizele atone sunt ereditare?
Deși există o componentă genetică în unele tipuri de epilepsie, crizele atone nu sunt în general considerate a fi direct ereditare. Factori precum leziunile cerebrale sau alte afecțiuni medicale pot fi cauze.
Cum pot preveni rănile în timpul crizelor atone?
Măsuri de precauție includ purtarea de cască de protecție, evitarea activităților riscante (cățărare, înot nesupravegheat), și asigurarea unui mediu sigur (eliminarea obiectelor ascuțite, acoperirea suprafețelor dure).
Este important să discutați cu medicul specialist pentru a stabili un plan de tratament adecvat și măsuri de siguranță personalizate.
Vezi specialitati
Medici specialiști
Articole similare
Sindromul Dravet
Sindromul Dravet este o formă rară de epilepsie. Crizele pot dura mai mult de cinci minute. Poate afecta, de asemenea, dezvoltarea, mișcările și comportamentul copilului dumneavoastră. Durata crizelor poate crește riscul copilului dumneavoastră de rezultate potențial fatale. Echipa de îngrijire a copilului dumneavoastră va crea un plan de tratament pentru a-l menține în siguranță.
Epilepsie
Epilepsia este o afecțiune cerebrală în care celulele nervoase nu transmit semnalele corect, ceea ce provoacă crize epileptice. Crizele epileptice sunt descărcări bruște, necontrolate, de activitate electrică ce modifică senzațiile, comportamentele, starea de conștiență și mișcările musculare. Deși epilepsia nu poate fi vindecată, sunt disponibile numeroase opțiuni de tratament. Până la 70% dintre persoanele cu epilepsie pot gestiona boala cu medicamente.
Criza Mioclonică
Crizele mioclonice sunt un tip de criză care provoacă mișcări musculare bruște, incontrolabile. De obicei, sunt minore și scurte, dar pot apărea în cazul unor tulburări convulsive foarte severe. Sunt mai frecvente în afecțiunile convulsive infantile, dar pot apărea și la adulți. Medicația este de obicei foarte eficientă în controlul frecvenței cu care apar.
Crizele de absență
Crizele de absență sunt crize scurte care apar fără avertisment și durează de obicei câteva secunde. Sunt mai frecvente la copii, dar și adulții pot avea crize de absență. Crizele de absență sunt adesea confundate cu visarea cu ochii deschiși sau cu lipsa de atenție. Medicamentele antiepileptice tratează acest tip de criză.
Displazia Corticală
Displazia corticală este o afecțiune genetică ce afectează stratul exterior al creierului dumneavoastră (cortexul cerebral). Aceasta determină dezvoltarea incorectă a celulelor. Convulsiile sunt cel mai frecvent simptom. Displazia corticală poate provoca un tip de epilepsie dificil de tratat cu medicamentele tipice. Cu toate acestea, intervenția chirurgicală poate repara problema și opri convulsiile.
Epilepsia Abdominală
Epilepsia abdominală provoacă simptome care afectează abdomenul și creierul dumneavoastră. Puteți avea dureri abdominale, greață și vărsături, pe lângă crizele epileptice. Un medic specialist vă poate ajuta să gestionați această afecțiune, adesea cu medicamente anticonvulsivante.
Sindromul Aicardi
Sindromul Aicardi este o afecțiune rară care afectează creierul și ochii copilului. Convulsiile sunt un simptom comun. De asemenea, provoacă întârzieri de dezvoltare și dizabilități intelectuale. Studiile sugerează că este o afecțiune genetică legată de cromozomul X, deoarece afectează în principal fetele. Sindromul Aicardi poate duce la o speranță de viață mai scurtă.
Paralizia Cerebrală
Paralizia cerebrală apare atunci când există leziuni ale zonelor cerebrale care controlează mișcările musculare, sau când aceste zone nu se dezvoltă corespunzător. Este o cauză principală a dizabilității infantile. Simptomele și efectele variază foarte mult, la fel și tratamentele. Însă, progresele medicale și tehnologice permit persoanelor cu această afecțiune să trăiască vieți mai lungi și mai pline.
Crizele Focale
Crizele focale sunt un tip de criză care afectează doar o parte a creierului și a corpului dumneavoastră. Aceste crize tind să fie mai puțin severe decât crizele generalizate, care afectează ambele părți ale creierului și ale corpului dumneavoastră. Crizele focale sunt cel mai comun tip de crize în epilepsie și sunt adesea observate în afecțiuni precum accidentul vascular cerebral, leziunile cerebrale și altele.