Coma (Stare Vegetativă Persistentă)

O comă este o afecțiune medicală gravă caracterizată prin pierderea stării de conștiență, lipsa de reacție la stimuli și incapacitatea de a fi trezit. Această afecțiune necesită îngrijire medicală imediată, deoarece poate fi rezultatul a numeroase probleme de sănătate. Diagnosticul și tratamentul prompt sunt esențiale pentru a crește șansele de recuperare.

Generalități

Ce este o comă?

A fi în comă înseamnă că sunteți inconștient, neștiutor și nu reacționați la ceea ce se întâmplă în jurul dumneavoastră. De asemenea, blochează conștientizarea de sine, inclusiv starea corpului dumneavoastră și orice are nevoie corpul dumneavoastră. La nivelul cel mai elementar, o comă înseamnă că creierul dumneavoastră nu funcționează așa cum ar trebui.

Comele sunt o posibilă complicație a afecțiunilor care pot perturba sau deteriora grav creierul dumneavoastră. O comă este diferită de la o persoană la alta. Comele au niveluri de severitate, iar unele sunt mai profunde – ceea ce înseamnă că severitatea întreruperii activității cerebrale este mai mare – decât altele.

O comă este o urgență medicală. Dacă sunteți cu cineva care este inconștient și nu răspunde, sunați imediat la 112 (sau la numărul local de urgență). Multe cauze ale comei necesită îngrijire medicală imediată, iar orice întârziere ar putea duce la complicații periculoase sau deces.

Cât de frecvente sunt comele?

Cercetările disponibile sugerează că există puțin peste 250 de come noi la 100.000 de persoane din populația Statelor Unite și a Regatului Unit în fiecare an. Cu toate acestea, există incertitudine cu privire la acuratețea acestei estimări. Și există mai multe motive pentru această incertitudine. Un motiv major este că unele cauze comune ale comei sunt tratabile și rapid reversibile de către primii respondenți, uneori fără a fi nevoie de o vizită la spital. Un alt motiv este că multe afecțiuni arată ca o comă, dar sunt de fapt altceva.

Comele pot afecta pe oricine are o afecțiune medicală care afectează modul în care funcționează creierul său. Ele se pot întâmpla oamenilor indiferent de vârstă, sex, rasă, etnie sau alți factori demografici.

Simptome și Cauze

Care sunt simptomele unei come?

Există trei simptome principale ale unei come:

• Inconștiență. Aceasta este ca un somn foarte profund și este imposibil să vă treziți.
• Lipsa răspunsului ocular. Aceasta înseamnă că ochii dumneavoastră rămân închiși, iar cineva care vă ține ochiul deschis nu vă face să reacționați. Ochii dumneavoastră ar putea avea unele mișcări reflexe, cum ar fi reacția la lumină, clipirea sau întoarcerea când vă este mișcat capul, dar aceste reflexe ar putea să nu se întâmple așa cum era de așteptat dacă coma dumneavoastră este foarte profundă.
• Lipsa răspunsului motor (de mișcare). Aceasta înseamnă că nu vă mișcați în mod conștient. S-ar putea să aveți încă unele răspunsuri reflexe, dar nu dacă coma dumneavoastră este foarte profundă. Tipul de reflexe pe care le arătați poate indica, de asemenea, cât de profundă este coma dumneavoastră.

În timp ce simptomele de mai sus se întâmplă de obicei cu o comă, pot exista, de asemenea, unele variații. Unele persoane pot avea răspunsuri motorii diferite.

Scala Glasgow Coma

Scala Glasgow Coma (GCS) este cea mai utilizată scală pentru a evalua cât de severă este o comă. GCS are trei categorii principale, iar fiecare categorie primește un scor. Un scor de 15 este cel mai mare posibil și înseamnă că sunteți treaz și conștient de mediul înconjurător. Puteți, de asemenea, să înțelegeți și să răspundeți la întrebări și să urmați comenzi.

În general, a avea un scor de 8 sau mai puțin înseamnă că sunteți în comă. Cu cât scorul este mai mic, cu atât coma este mai profundă. Un scor de 3 este cel mai mic posibil. GCS măsoară trei categorii:

• Răspuns ocular (1 - 4).
• Răspuns motor (1 - 6).
• Răspuns verbal (1 - 5).

Ce poate cauza o comă?

Multe afecțiuni și circumstanțe pot provoca sau contribui la o comă.

• Niveluri extreme ale glicemiei care duc la comă legată de diabet, inclusiv glicemie foarte scăzută (hipoglicemie) și glicemie foarte mare (hiperglicemie).
• Medicamente și proceduri medicale, inclusiv anestezia pentru intervenții chirurgicale și comele induse medical.
• Utilizarea de droguri medicale și nemedicale.
• Intoxicația cu alcool și otrăvirea cu alcool.
• Leziuni la cap, inclusiv comoții cerebrale și leziuni cerebrale traumatice (TBI).
• Hemoragii cerebrale.
• Lipsa fluxului sanguin (cum ar fi din orice tip de accident vascular cerebral, în special accident vascular cerebral ischemic).
• Lipsa de oxigen (hipoxie cerebrală).
• Toxine și otrăvuri (cum ar fi monoxidul de carbon, metalele grele sau anumite pesticide).
• Infecții (în special encefalita și meningita, precum și afecțiuni care pun viața în pericol, legate de infecții, cum ar fi sepsisul).
• Boli care afectează sau provoacă insuficiența rinichilor sau a ficatului dumneavoastră.
• Afecțiuni legate de inflamație sau imunitate, cum ar fi scleroza multiplă (SM).
• Dezechilibre electrolitice, cum ar fi sodiu foarte scăzut (hiponatremie) sau calciu foarte ridicat (hipercalcemie).
• Temperaturi extreme ale corpului (inclusiv temperatura corpului foarte scăzută (hipotermie) și temperatura corpului foarte ridicată (hipertermie).
• Hipertensiune intracraniană (cum ar fi din afecțiuni precum hidrocefalia).
• Convulsii (în special status epilepticus).

Care sunt unii factori de risc?

Unele afecțiuni și circumstanțe pot crește riscul de a avea o comă. Acestea includ:

• Afecțiuni metabolice, în special cele care afectează nivelul zahărului din sânge, cum ar fi diabetul de tip 1 și cetoacidoza legată de diabet (DKA), care este o complicație rară a diabetului de tip 2.
• Afecțiuni cronice, cum ar fi tensiunea arterială ridicată (hipertensiune arterială) și colesterolul ridicat (hiperlipidemie), care pot provoca sau contribui la probleme precum hemoragii cerebrale sau accidente vasculare cerebrale.
• Utilizarea de substanțe și droguri nemedicale (inclusiv utilizarea de opioide și medicamente sedative, tulburări legate de consumul de alcool, tulburări legate de consumul de opioide, utilizarea de inhalanți sau orice alt tip de tulburare legată de consumul de substanțe).
• Neutilizarea mijloacelor de reținere de siguranță, a căștilor și a altor echipamente sau articole de protecție, ceea ce duce la leziuni la cap, cum ar fi comoții cerebrale sau TBI.
• Afecțiuni legate de inimă (cum ar fi ritmuri cardiace neregulate).
• Alte afecțiuni cronice, cum ar fi convulsiile, afecțiunile legate de convulsii – cum ar fi epilepsia – sau funcția tiroidiană scăzută (hipotiroidism).

Ce complicații sunt posibile cu o comă?

Persoanele care sunt în comă nu se pot mișca, hrăni, îmbăia sau îngriji în alt mod, ceea ce înseamnă că au nevoie de îngrijire medicală 24/7. O persoană care este în comă trebuie să aibă un cateter urinar plasat pentru a colecta urina (pipă), și este obișnuit ca persoanele aflate în comă să aibă nevoie, de asemenea, de asistență respiratorie, ceea ce înseamnă că au nevoie de ventilație mecanică (suport ventilator pentru a-i menține respirând).

Unele dintre posibilele complicații ale unei come sau ale îngrijirii legate de comă includ:

• Infecții asociate asistenței medicale, cum ar fi pneumonia asociată ventilatorului (VAP) și infecțiile tractului urinar asociate cateterului (CAUTI).
• Leziuni de presiune (escare).
• Alimentație prin tub.
• Atrofie musculară.
• Cheaguri de sânge (tromboză). Medicamentele pentru subțierea sângelui (anticoagulante) și dispozitivele de compresie pneumatică intermitentă (IPC) previn coagularea și reduc riscul de complicații precum accident vascular cerebral și embolism pulmonar.
• Delir.
• Traheostomie pentru susținerea respirației (de obicei, este necesară doar dacă o comă durează mai mult de două săptămâni).

Diagnostic și Teste

Cum este diagnosticată o comă?

Găsirea motivului pentru comă – inclusiv diagnosticarea unei afecțiuni medicale subiacente – trebuie să se întâmple rapid. Unul dintre primii pași pentru diagnosticarea unei come este un examen neurologic. Un medic specialist poate efectua acest examen și apoi poate utiliza un instrument precum Scala Glasgow Coma pentru a determina severitatea comei.

În plus față de examenul neurologic, există mai multe teste pe care medicii specialiști le vor folosi pentru a încerca să afle de ce se întâmplă coma și cât de gravă este problema. În cazurile de leziuni la cap, de exemplu, cauza este mai ușor de identificat, iar testele se vor concentra pe determinarea cât de gravă este deteriorarea. Când cauza nu este cunoscută, găsirea cauzei comei și determinarea severității cauzei se întâmplă adesea în același timp.

Ce teste vor fi efectuate pentru a diagnostica această afecțiune?

Multe teste pot ajuta la diagnosticarea unei come sau la determinarea cât de severă este aceasta. Acestea includ:

• Teste de laborator ale sângelui, urinei, lichidului cefalorahidian (LCR) și multe altele. Acestea sunt extrem de utile pentru a găsi multe cauze ale unei come. Acestea pot detecta probleme cu nivelul zahărului din sânge, dezechilibre electrolitice, insuficiență organică, toxine și otrăvuri și multe altele. Ele pot ajuta, de asemenea, la găsirea semnelor de infecții.
• Imagistica diagnostică. Aceste teste utilizează metode variate pentru a „vedea” în interiorul capului dumneavoastră pentru semne de rănire sau deteriorare. Exemple de cele mai comune teste de imagistică diagnostică includ tomografia computerizată (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN).
• Electroencefalogramă (EEG). Acest test detectează și urmărește activitatea electrică a creierului dumneavoastră. Vă poate ajuta să determinați severitatea unei come sau să detectați semne ale afecțiunilor care pot provoca o comă, cum ar fi convulsiile și epilepsia.
• Electrocardiogramă (ECG sau EKG). Acest test poate ajuta la detectarea sau excluderea unei probleme de ritm cardiac care ar fi putut duce la o comă.

Alte teste sunt, de asemenea, posibile, în funcție de coma în sine, de circumstanțele dumneavoastră și de istoricul dumneavoastră de sănătate. Un medic specialist este cea mai bună persoană pentru a explica ce teste recomandă (dacă aveți o persoană dragă în comă) sau ce teste au efectuat (dacă vă vorbesc după ce vă recăpătați conștiența).

Management și Tratament

Cum sunt tratate comele și există un leac?

Tratamentul pentru o comă depinde foarte mult de cauza de bază. Deoarece comele se pot întâmpla din atâtea motive, există multe tratamente posibile. Ceea ce funcționează pentru o cauză ar putea să nu funcționeze pentru alta (sau ar putea înrăutăți o altă afecțiune).

Din această cauză, un medic specialist este cea mai bună persoană care vă poate spune despre tratamentele care sunt posibile și recomandate în circumstanțele dumneavoastră sau ale persoanei dragi.

Tratament comun la fața locului

Există anumite tratamente pe care furnizorii sau îngrijitorii le pot începe înainte de a ști ce a cauzat o comă. Aceste tratamente se referă, de obicei, la afecțiuni medicale cunoscute sau se pot referi la dovezi din jurul unei persoane care indică o posibilă cauză a comei. Aceste tratamente pot ajuta la stabilizarea unei persoane, împiedicând coma să se agraveze sau chiar să inverseze complet coma. Exemplele includ:

• Glucoză sau insulină. Acestea pot ajuta la creșterea sau scăderea nivelului zahărului din sânge. Glucoza poate inversa rapid o comă atunci când este administrată la timp.
• Medicamente de inversare a supradozei. Un exemplu în acest sens este naloxona, care poate inversa supradozele de opioide. Naloxona poate inversa o supradoză de opioide în două până la cinci minute.

Complicații/efecte secundare ale tratamentului

Deoarece există atât de multe tratamente diferite pentru comă, există, de asemenea, multe complicații și efecte secundare posibile ale tratamentelor. Medicul dumneavoastră specialist este cea mai bună persoană care vă poate explica ce efecte secundare sau complicații sunt posibile sau probabile și ce puteți face în legătură cu acestea.

Prevenție

Pot fi prevenite comele?

Este posibil să preveniți – sau să reduceți riscul de a avea – multe dintre afecțiunile care provoacă come. Unele dintre cele mai importante moduri în care puteți preveni sau reduce riscul de a fi în comă includ:

• Gestionarea afecțiunilor cronice. Urmarea îndrumărilor medicului dumneavoastră specialist cu privire la gestionarea afecțiunilor cronice, cum ar fi diabetul și epilepsia, vă poate reduce șansele de a fi în comă în viitor.
• Purtarea echipamentului de siguranță, după cum este necesar. Leziunile la cap, în special comoțiile cerebrale și leziunile cerebrale traumatice, sunt cauze foarte frecvente ale comelor. Când este cazul, purtați echipament de siguranță, cum ar fi căști și centuri de siguranță, pentru a vă proteja.
• Consumul unei alimentații echilibrate. Multe dintre cele mai frecvente cauze ale comei sunt legate de dietă, cum ar fi dezechilibrele electrolitice și deficiențele de nutrienți. Dieta dumneavoastră vă afectează, de asemenea, sănătatea circulatorie, ceea ce vă poate ajuta să evitați comele legate de afecțiuni precum accidentul vascular cerebral.
• A rămâne activ fizic și a menține o greutate sănătoasă pentru dumneavoastră. Greutatea dumneavoastră și nivelul de activitate pot preveni sau întârzia afecțiunile care vă afectează creierul, în special afecțiunile care pot duce la come.
• Evitarea utilizării de substanțe și droguri nemedicale și consumul de alcool cu moderație. Tulburările legate de consumul de substanțe cresc foarte mult riscul de comă. De asemenea, trebuie să luați medicamentele prescrise conform indicațiilor, deoarece acest lucru reduce riscul de complicații și efecte secundare, cum ar fi o comă.

Perspectivă / Prognoză

La ce mă pot aștepta dacă sunt în comă?

A fi în comă înseamnă, în general, că nu sunteți conștient, așa că nu știți că sunteți în comă. Nu arătați niciun semn de conștientizare a lumii din jurul dumneavoastră și nu puteți reacționa intenționat la circumstanțele, mediul sau nevoile corpului dumneavoastră. În funcție de profunzimea comei dumneavoastră, este posibil să mai aveți unele răspunsuri reflexe, dar acestea variază de la caz la caz.

Pot auzi sau îmi pot aminti lucruri care s-au întâmplat în jurul meu când eram în comă?

Acest lucru este uneori posibil, dar depinde de tipul de comă și de cât de profundă este coma dumneavoastră. Există dovezi că persoanele aflate în comă pot auzi ce se întâmplă în jurul lor. Unele persoane care au fost în comă își pot aminti ce au auzit întâmplându-se în apropiere. Cu toate acestea, acest lucru poate varia foarte mult și este dificil de prezis cum și când ar putea experimenta o persoană acest lucru.

De asemenea, este important să ne amintim că comele pot fi dificil de diagnosticat. Medicii specialiști pun acest diagnostic folosind pregătirea, experiența și judecata lor, dar nu există două cazuri la fel. Asta înseamnă că este posibil să diagnostichezi greșit o comă sau să-i judeci greșit profunzimea din cauza unui alt factor. Oamenii pot fi, de asemenea, în comă la început, dar se recuperează suficient pentru a recăpăta o oarecare conștientizare înainte ca un medic specialist să poată recunoaște schimbarea conștientizării.

Deoarece există atât de mulți factori, nu există o modalitate ușoară de a răspunde la această întrebare. Un medic specialist este cea mai bună persoană care vă poate ajuta să explorați dacă dumneavoastră sau o persoană dragă ați fost conștienți sau vă puteți aminti ce s-a întâmplat în timpul unei come. Deși este posibil să nu poată răspunde pe deplin la această întrebare, ei vă pot ajuta cel puțin să înțelegeți ce efect – dacă există – poate juca această cunoștință în recuperare și ce urmează.

Cât durează o comă?

O comă poate fi foarte scurtă și poate dura doar câteva minute sau poate dura până la una sau două săptămâni. Din păcate, decesul este o posibilă complicație a faptului că sunteți în comă. Acest lucru este mai probabil să se întâmple atunci când o comă se întâmplă din cauza unei răni sau boli foarte grave sau când o persoană nu primește îngrijire medicală suficient de repede după ce intră în comă.

Comele durează rareori mai mult de câteva săptămâni, deoarece oamenii tind să iasă din comă și să se trezească sau să treacă într-o altă stare de conștiență scăzută sau minimă. Acestea includ:

• Stare vegetativă. O persoană în această stare este trează, dar nu este conștientă de lumea din jurul ei și nu arată niciun comportament intenționat. Ei pot deschide ochii sau pot face lucruri care arată ca reacții la lumea din jurul lor, dar nu sunt de fapt conștienți sau nu acționează intenționat. Când o stare vegetativă durează suficient de mult, este cunoscută sub numele de stare vegetativă persistentă (experții definesc o stare vegetativă ca fiind „persistentă” atunci când durează cel puțin trei luni atunci când nu este legată de traume și cel puțin 12 luni când este legată de traume).
• Stare minim conștientă. Aceasta este atunci când o persoană arată o anumită conștientizare a lumii din jurul ei și unele comportamente intenționate. Ei pot urma comenzi simple și pot spune fraze scurte, dar nu pot face aceste lucruri în mod constant. Când nu pot face aceste lucruri, ei apar similar cu persoanele cu stări vegetative persistente.

O stare vegetativă este similară cu o comă, dar nu este la fel. Persoanele într-o stare vegetativă s-au recuperat suficient încât să nu mai fie în comă, dar abilitățile și activitatea creierului lor sunt încă foarte limitate.

Potențialul de recuperare dintr-o stare vegetativă variază foarte mult. Unii oameni își recapătă conștiența complet sau parțial, dar majoritatea nu. Oamenii pot rămâne în stări vegetative săptămâni, luni sau chiar ani. Cu toate acestea, au nevoie de îngrijire medicală constantă, deoarece nu se pot îngriji singuri. Din păcate, riscurile de complicații sunt mari, iar majoritatea persoanelor într-o stare vegetativă au o speranță de viață limitată.

Care este perspectiva pentru această afecțiune?

Perspectiva pentru o comă poate varia foarte mult, iar mulți factori joacă un rol. Cea mai bună persoană care vă poate spune perspectiva pentru o anumită situație este un medic specialist care cunoaște situația. În majoritatea cazurilor, acesta este medicul care îngrijește persoana dragă.

Cum să vă asigurați că dorințele dumneavoastră sunt respectate atunci când nu puteți alege singur

Dacă sunteți în comă, nu puteți lua decizii cu privire la îngrijirea medicală sau nu puteți spune nimănui ce doriți. În multe cazuri, asta înseamnă că cade asupra familiei sau a persoanelor dragi să facă aceste alegeri.

Indiferent dacă aveți o afecțiune care ar putea provoca o comă, este o idee bună să aveți conversații cu persoana dragă despre ceea ce doriți în cazul în care nu puteți lua decizii cu privire la propria îngrijire medicală. Aceste conversații se pot simți neplăcute sau dificile, dar faptul că le aveți mai devreme decât mai târziu vă poate asigura că persoanele dragi știu ce doriți dacă nu le puteți spune sau alege pentru dumneavoastră.

De asemenea, este o idee bună să vă puneți dorințele și deciziile în scris. Aceasta implică, de obicei, pregătirea documentelor legate de probleme juridice și ce se întâmplă dacă nu vă puteți îngriji singur sau luarea deciziilor pentru propria îngrijire sau bunăstare. Puteți consulta un avocat pentru ajutor la pregătirea acestor documente, dar multe dintre ele le puteți pregăti singur (este posibil să aveți nevoie de un notar sau alt funcționar pentru a le aproba, în funcție de legile din zona dumneavoastră).

Întrebări frecvente

• Care sunt șansele de recuperare după o comă? Șansele de recuperare depind de cauza comei, de severitatea leziunilor cerebrale și de durata comei. O comă mai scurtă și cauzată de o afecțiune tratabilă oferă, în general, o perspectivă mai bună.
• Ce se întâmplă dacă o persoană nu se trezește din comă? Dacă o persoană nu se trezește dintr-o comă, aceasta poate trece într-o stare vegetativă sau minim conștientă. Îngrijirea paliativă și concentrarea pe confort devin principalele preocupări.
• Cum pot susține o persoană dragă în comă? Susținerea include vizite regulate (dacă este permis), comunicarea cu echipa medicală, asigurarea unei îngrijiri adecvate și respectarea dorințelor pacientului, dacă sunt cunoscute.

Pentru informații mai detaliate și personalizate despre comă și starea vegetativă persistentă, vă recomandăm să consultați un medic specialist.