Cinofobia (Frica de câini)

Cinofobia este frica copleșitoare de câini. Persoanele cu această tulburare de anxietate simt teamă și anxietate intensă când se gândesc la un câine, îl văd sau îl întâlnesc. În cazuri severe, această fobie poate determina persoanele să evite locurile unde ar putea fi câini. Terapia de expunere și terapia cognitiv-comportamentală (TCC) pot ajuta persoanele să gestioneze cinofobia.

Cinofobia (Frica de câini)

Prezentare generală

Ce este cinofobia?

Cinofobia este o frică extremă de câini. Numele acestei fobii provine de la „cyno”, cuvântul grecesc pentru câine. Copiii și adulții cu această tulburare fac tot posibilul pentru a evita câinii. Ei pot avea anxietate severă sau un atac de panică complet atunci când aud un câine lătrând, urmăresc un film despre un câine sau merg într-un loc unde ar putea fi un câine.

În cazuri severe, persoanele cu această tulburare evită prietenii sau stau în casă, deoarece se tem că vor întâlni un câine. Mai multe tipuri de terapie pot ajuta persoanele cu această fobie.

Ce este o fobie?

Fobiile sunt tulburări de anxietate care determină teama de o situație sau de un obiect care este de obicei inofensiv. Ele implică o teamă excesivă de un eveniment sau de o situație care nu va provoca neapărat rău în realitate. Și tind să aibă reacții neașteptate la lucruri pe care alte persoane nu le consideră înfricoșătoare sau îngrijorătoare.

Cinofobia este o tulburare de fobie specifică. Persoanele cu tulburări de fobie specifică au reacții extreme la un anumit obiect sau situație. Ele fac tot ce pot pentru a evita lucrul care provoacă disconfort, îngrijorare sau teamă - în acest caz, câinii.

Cât de frecventă este cinofobia?

Furnizorii de servicii medicale nu sunt siguri de câte persoane au această fobie particulară. Unele studii arată că teama intensă de animale este unul dintre cele mai frecvente tipuri de fobii specifice. Și aproximativ 1 din 3 persoane cu o fobie de animale are o teamă copleșitoare de câini.

Aproximativ 9% dintre adulții din SUA au o tulburare de fobie specifică. Persoanele de toate genurile pot avea tulburări de fobie specifică, dar femeile sunt mai susceptibile să le aibă.

Simptome și Cauze

Cine este expus riscului de cinofobie?

Această tulburare afectează frecvent copiii, dar persoanele de toate vârstele pot dezvolta cinofobie. Cinofobia este larg răspândită printre persoanele cu autism și diferențe senzoriale sau intelectuale. Ești mai predispus să ai cinofobie dacă ai:

  • Depresie.
  • Tulburare de anxietate generalizată (TAG).
  • Un istoric de boală mintală, tulburare obsesiv-compulsivă (TOC), atacuri de panică sau tulburare de panică.
  • Alte fobii sau un istoric de fobii în familia ta.
  • Tulburare de abuz de substanțe.

Persoanele care au avut o întâlnire înfricoșătoare cu un câine sunt, de asemenea, mai predispuse să dezvolte această fobie. Chiar dacă câinele nu te-a mușcat de fapt, faptul că ai fost urmărit sau amenințat poate provoca cinofobie. Amintirile terifiante pot reveni ori de câte ori te gândești la un câine sau îl vezi. Această fobie se poate dezvolta ca parte a tulburării de stres post-traumatic (TSPT).

Ce cauzează cinofobia?

Medicii consideră că fobiile rezultă dintr-un amestec de genetică, istoric personal și factori de mediu. Persoanele care au tulburări de anxietate sau boli mintale sunt mai predispuse să dezvolte o fobie. Ele pot fi mai vulnerabile la dezvoltarea cinofobiei dacă au o experiență înfricoșătoare cu un câine sau alt animal.

Care sunt factorii declanșatori ai cinofobiei?

Persoanele cu această tulburare nu trebuie neapărat să intre în contact cu un câine pentru a avea anxietate severă. Factorii declanșatori ai cinofobiei includ:

  • A vedea un câine, chiar dacă câinele este în lesă sau într-un țarc.
  • A auzi un câine lătrând sau mârâind.
  • A vedea o imagine sau a viziona un film care conține un câine.
  • A te gândi la un câine sau a te gândi să mergi undeva unde ar putea fi un câine.

Care sunt simptomele cinofobiei?

Persoanele cu această fobie experimentează anxietate extremă, teamă și atacuri de panică atunci când se gândesc la un câine sau îl văd. Ei simt că sunt în pericol. Semnele de cinofobie includ:

  • Plâns, țipete, panică și alte emoții intense.
  • Dificultate la înghițire sau senzația că te sufoci.
  • Amețeli, gură uscată și dureri de cap.
  • Transpirație excesivă (hiperhidroză).
  • Sentiment de groază și/sau gânduri catastrofale (senzația că se va întâmpla ceva teribil).
  • Ritm cardiac crescut, dureri în piept sau palpitații cardiace.
  • Greață și vărsături.
  • Diaree.
  • Scurtarea respirației (dispnee) sau respirație rapidă.

Diagnostic și Teste

Cum diagnostichează medicii cinofobia?

Medicul dumneavoastră va întreba despre simptomele dumneavoastră și va întreba când apar. De asemenea, va întreba despre istoricul dumneavoastră și istoricul familial de fobii. Va dori să știe despre orice experiențe înfricoșătoare pe care le-ați avut cu câini sau alte animale. Spuneți-i medicului dumneavoastră când au început simptomele dumneavoastră și dacă acestea vă afectează somnul și activitățile zilnice.

Medicul dumneavoastră vă poate trimite la un specialist în sănătate mintală, specializat în fobii. Acest tip de expert este specializat în diagnosticarea fobiilor și a altor tulburări de anxietate.

Management și Tratament

Cum tratează medicii cinofobia?

Tratamentele primare pentru cinofobie sunt terapia și medicamentele. Există mai multe tipuri de terapie care pot ajuta persoanele cu o teamă copleșitoare de câini. Acestea includ:

  • Terapia de expunere: Medicul dumneavoastră vă expune treptat la câini. Unii medici oferă terapie cu realitate virtuală folosind ochelari speciali care imită interacțiunea cu un câine real. În timp, sensibilitatea dumneavoastră la câini scade și deveniți mai puțin temător. Această terapie poate include:
  • Închiderea ochilor și imaginarea unei întâlniri cu un câine.
  • Vizualizarea de imagini sau videoclipuri cu câini.
  • Ținerea unui câine de jucărie.
  • Urmărirea câinilor care se joacă de la distanță și apropierea încet de câine.
  • Mângâierea unui câine în timp ce este în lesă.
  • Petrecerea timpului cu un câine fără lesă.
  • Medicul dumneavoastră poate recomanda, de asemenea:
  • Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) pentru a schimba modul în care reacționați la teamă și pentru a gândi despre câini într-un mod diferit.
  • Psihoterapie, sau terapie prin discuții, pentru a vă ajuta să vă înțelegeți temerile.
  • Hipnoterapie, care include exerciții de relaxare ghidată în timp ce mintea dumneavoastră este într-o stare calmă. Acest lucru vă permite să vă regândiți teama de câini și anxietatea pe care o provoacă.
  • Exerciții de mindfulness, yoga, exerciții de respirație și meditație pentru a vă ajuta să controlați anxietatea.
  • Medicamente pentru a trata depresia, a calma anxietatea sau a controla atacurile de panică.

Care sunt complicațiile cinofobiei?

Fără tratament, cinofobia severă poate determina persoanele să evite situațiile în care ar putea întâlni câini. Ar putea sta departe de familie și prieteni sau ar putea înceta să mai meargă la plimbări afară. Pot chiar dezvolta agorafobie și pot înceta să mai iasă deloc din casă. Acest lucru poate deteriora relațiile și poate duce la probleme în menținerea unui loc de muncă. Pot rezulta izolare, anxietate și depresie.

Prognostic

Care este prognosticul (perspectiva) pentru persoanele care au cinofobie?

Majoritatea persoanelor cu o fobie de câini se fac bine cu terapia. Dar perspectiva depinde de severitatea fobiei și de sănătatea mintală generală a persoanei. Unele persoane au nevoie de terapie pe termen lung pentru ca afecțiunea să se îmbunătățească. S-ar putea să aveți nevoie și de mai multe terapii, cum ar fi TCC combinată cu terapia de expunere.

Cum să trăiești cu cinofobia

Când ar trebui să-mi văd medicul specialist despre cinofobie?

Discutați cu medicul dumneavoastră dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți semne severe de cinofobie. Dacă anxietatea sau atacurile de panică vă împiedică viața de zi cu zi, consultați medicul dumneavoastră imediat.

Mulți copii se tem de câini când sunt mici. Este obișnuit să vă fie teamă și să depășiți această frică. Dar ar trebui să sunați medicul copilului dumneavoastră dacă teama sa este severă.

Ce întrebări ar trebui să-i pun medicului meu?

Pentru a înțelege mai bine cinofobia și opțiunile dumneavoastră de tratament, întrebați medicul dumneavoastră:

  • Care este cauza cinofobiei?
  • Cum oprești cinofobia?
  • Ce tip de terapie sau tratament este potrivit pentru mine?
  • Ce experiență aveți cu terapia de expunere și TCC?
  • Ce tehnici de relaxare pot face pe cont propriu pentru a-mi controla anxietatea în preajma câinilor?

Dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră faceți tot posibilul pentru a evita câinii, sau dacă anxietatea și atacurile de panică vă provoacă suferință, discutați cu medicul dumneavoastră. Când cinofobia este severă, aceasta poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții dumneavoastră. Terapia vă poate ajuta să învățați să vă controlați răspunsul la teamă și să gândiți despre câini într-un mod diferit. Tehnicile de relaxare și meditația sunt benefice pentru persoanele cu cinofobie. Asigurați-vă că îi spuneți medicului dumneavoastră dacă aveți alte fobii sau un istoric de boală mintală în familia dumneavoastră.

Întrebări frecvente

  • Cinofobia se poate vindeca? Da, prin terapie de expunere și TCC, cinofobia se poate gestiona eficient și, în multe cazuri, se poate vindeca.
  • Ce se întâmplă dacă nu tratez cinofobia? Netratată, cinofobia poate duce la izolare, anxietate severă și chiar agorafobie, afectând negativ calitatea vieții.
  • Există medicamente pentru cinofobie? Medicamentele pot ajuta la controlul anxietății și a atacurilor de panică asociate cu cinofobia, dar nu sunt un tratament de bază. Terapia este esențială.

Recomandăm insistent consultarea unui medic specialist pentru un diagnostic precis și un plan de tratament personalizat.

Articole similare

Amiloidoza AA

Amiloidoza AA, sau amiloidoza secundară, este un tip de amiloidoză, o afecțiune rară. Această afecțiune apare atunci când proteinele din corp suferă mutații, își schimbă forma și se acumulează pe organe și țesuturi. Amiloidoza AA apare din cauza unei afecțiuni sau boli inflamatorii cronice. Furnizorii de servicii medicale tratează amiloidoza AA prin controlul bolii sau afecțiunii de bază.

Abcesul Abdominal

Un abces abdominal este o pungă de puroi și lichid infectat în abdomen. Infecțiile bacteriene sunt cauza cea mai frecventă. Medicii specialiști tratează abcesele abdominale cu antibiotice și prin drenarea abceselor. Fără tratament, un abces abdominal poate duce la afecțiuni care pun viața în pericol, cum ar fi sepsisul și insuficiența organelor.

Aderențe Abdominale

Aderențele abdominale sunt benzi de țesut cicatricial care se formează între țesuturile și organele abdominale. Așa cum sugerează și numele, țesutul poate face ca organele să „adere” sau să se lipească unele de altele. Aderențele se formează frecvent după o intervenție chirurgicală abdominală. De obicei, nu aveți nevoie de tratament decât dacă acestea cauzează o complicație, cum ar fi o obstrucție a intestinului subțire.

Anevrismele Aortei Abdominale

Un anevrism al aortei abdominale (AAA) este o umflătură în porțiunea aortei care traversează abdomenul. De obicei, nu provoacă simptome, dar unele persoane pot avea dureri profunde în partea inferioară a spatelui sau o senzație pulsatilă în abdomen. Vârsta înaintată și consumul de tutun sunt factori de risc importanți. Intervenția chirurgicală poate fi necesară dacă anevrismul este mare și prezintă risc de ruptură.

Sindromul de Compartiment Abdominal

Sindromul de compartiment abdominal este o urgență medicală care poate apărea la persoanele grav bolnave, cum ar fi cele din secția de terapie intensivă. Sângerarea sau umflarea în abdomen determină o presiune periculoasă, care duce la disfuncția organelor. Sindromul de compartiment abdominal pune viața în pericol. Diagnosticul și tratamentul precoce sunt esențiale.

Epilepsia Abdominală

Epilepsia abdominală provoacă simptome care afectează abdomenul și creierul dumneavoastră. Puteți avea dureri abdominale, greață și vărsături, pe lângă crizele epileptice. Un medic specialist vă poate ajuta să gestionați această afecțiune, adesea cu medicamente anticonvulsivante.

Masă Abdominală

O masă abdominală este o creștere sau o zonă de umflătură în abdomen. Multe mase abdominale sunt benigne (necanceroase), dar unele sunt maligne (canceroase). Diverse afecțiuni pot cauza mase abdominale, inclusiv boala Crohn, o splină mărită și anumite tipuri de cancer. Tratamentul depinde de cauză, dar poate include medicamente sau intervenție chirurgicală.

Migrena Abdominală

Migrena abdominală este o afecțiune care cauzează episoade de durere abdominală (de burtă) moderată până la severă, care durează de la o oră până la 72 de ore. Afecțiunea este legată de migrena cu cefalee, dar nu provoacă dureri de cap. Copiii sunt cei mai predispuși să aibă migrenă abdominală.

Întindere Musculară Abdominală

O întindere musculară abdominală, sau o „ruptură” musculară abdominală, este adesea o leziune cauzată de suprasolicitare. Apare atunci când mușchii din abdomen se întind sau se rup. Jucătorii de fotbal și de tenis sunt predispuși la această leziune. Dar oricine poate suferi o întindere a mușchilor abdominali. Întinderile musculare se ameliorează în timp cu repaus. Exercițiile de întărire a zonei centrale a corpului pot ajuta la prevenirea rupturilor musculare.