Boala Trofoblastică Gestatională

Boala trofoblastică gestatională (BTG) este un grup de afecțiuni rare în care tumori se dezvoltă în timpul sarcinii, în locul placentei. Majoritatea formelor de BTG sunt benigne (non-canceroase) și foarte ușor de tratat. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale.

Prezentare generală

Ce este boala trofoblastică gestatională?

Boala trofoblastică gestatională (BTG) reprezintă un grup de tumori care își au originea în uter (sacul uterin) și sunt legate de sarcină. Tumorile încep de la celulele numite trofoblaste, care în mod normal se dezvoltă în placenta sarcinii. Placenta este un organ care conectează fătul de uter (și de dumneavoastră), furnizând tot oxigenul și nutrienții de care are nevoie pentru a crește.

În boala trofoblastică gestatională, trofoblastele (celule asemănătoare placentei) cresc anormal, în loc să formeze o placentă sănătoasă.

Majoritatea cazurilor de BTG apar la începutul sarcinii, la scurt timp după ce spermatozoidul fecundează ovulul, și sunt numite sarcini molare. În ciuda faptului că sunt numite sarcini, aceste celule nu se dezvoltă într-un făt care se va transforma într-un bebeluș. De obicei, sunt necanceroase (benigne), deși unele pot fi canceroase și se pot răspândi în țesuturile sau organele din apropiere. Cel mai important, BTG este tratabilă și curabilă, iar majoritatea femeilor pot avea sarcini sănătoase în viitor.

Când apare boala trofoblastică gestatională?

Deși este mai frecventă la începutul sarcinii, BTG poate apărea și:

• După un avort spontan sau provocat.
• După o sarcină tubară (ovulul fecundat se implantează în trompa uterină și nu în uter).
• După o sarcină normală.

Care sunt tipurile de boală trofoblastică gestatională?

Există mai multe tipuri de boală trofoblastică gestatională. Simptomele variază în funcție de tip.

Molă hidatiformă sau sarcină molară

Molele hidatiforme sunt cea mai frecventă formă de BTG. Cunoscută în mod obișnuit sub numele de sarcină molară, aceasta apare atunci când chisturi asemănătoare strugurilor cresc în uter în locul placentei sau al fătului. S-ar putea să vă simțiți însărcinată și să obțineți un test de sarcină pozitiv, dar să nu găsiți niciun făt în creștere în timpul unei ecografii prenatale. Testul de sarcină pozitiv se datorează hormonului de sarcină produs în interiorul placentei. Molele hidatiforme există, de asemenea, în două forme: mole hidatiforme complete sau parțiale. Majoritatea sarcinilor molare nu sunt canceroase.

Simptomele comune ale unei sarcini molare includ sângerări vaginale anormale la începutul unei sarcini suspectate, care pot fi roșii sau maro apoase, și uneori includ dureri abdominale.

Sarcină molară persistentă/invazivă

Considerată un rezultat al unei sarcini molare, o molă invazivă poate crește în mușchiul uterin. Spre deosebire de alte tipuri de sarcină molară, mola invazivă este de obicei canceroasă. Celulele canceroase rămân, de obicei, în mușchii uterului, dar se pot răspândi în alte părți ale corpului sau țesuturi fără tratament.

Coriocarcinom

Coriocarcinomul este o formă de BTG canceroasă care crește și se răspândește rapid. Se poate răspândi de la mușchii uterini la vagin, plămâni și alte organe, cum ar fi rinichii, ficatul sau creierul. Deși este încă foarte rar, este mai frecvent la persoanele care au avut deja o sarcină molară.

Unele persoane nu au niciun simptom, dar la cele care au, cel mai frecvent este sângerarea vaginală anormală după sarcină, avort spontan sau sarcină molară. Unele persoane au dureri abdominale sau sânge în urină sau fecale.

Tumora trofoblastică de la locul de implantare placentară (PSTT)

O tumoră trofoblastică de la locul de implantare placentară (PSTT) este un tip extrem de rar de BTG care se formează acolo unde placenta se atașează de uter. O PSTT crește foarte lent, iar simptomele pot apărea la ani după sarcină. PSTT-urile se pot răspândi în mușchii uterului și în vasele de sânge, plămâni, pelvis și ganglionii limfatici și necesită un tratament agresiv.

Tumori trofoblastice epitelioide (ETT)

Acesta este, de asemenea, un tip foarte rar de BTG care este canceros. Ca și în cazul PSTT, se poate răspândi la plămâni. ETT se poate dezvolta și la ani după sarcină.

Cât de frecventă este această afecțiune?

BTG apare la aproximativ 1 din 1.000 de sarcini în Statele Unite. Majoritatea cazurilor de BTG sunt mole hidatiforme (sarcină molară). Cazurile mai grave de BTG, cum ar fi coriocarcinomul, apar la mai puțin de 1 din 20.000 de sarcini.

Este boala trofoblastică gestatională fatală?

Majoritatea cazurilor de BTG sunt tratate și vindecate, mai ales atunci când sunt diagnosticate precoce. Dar cazurile de BTG avansată pot fi fatale.

Simptome și cauze

Care sunt simptomele bolii trofoblastice gestaționale?

Unele persoane nu au simptome de BTG. Altele au simptome care imită sarcina sau alte afecțiuni/boli. Contactați medicul specialist dacă aveți oricare dintre aceste simptome:

• Sângerare vaginală neregulată sau sângerare care nu are legătură cu menstruația.
• Un uter care măsoară mai mare decât ar trebui pentru sarcina estimată.
• Durere în zona abdominală sau pelviană.
• Greață sau vărsături mai devreme decât era de așteptat în timpul sarcinii.
• Tensiune arterială crescută sau mâini și picioare umflate la începutul sarcinii.
• Sângerare vaginală prelungită după naștere sau avort spontan.

Boala trofoblastică gestatională poate provoca o glandă tiroidă hiperactivă. Semnele unei tiroide hiperactive includ:

• Bătăi rapide ale inimii.
• Tremurături.
• Pierdere în greutate.
• Transpirație.

Ce cauzează sarcinile molare sau molele hidatiforme?

Într-o sarcină normală, un ovul este fecundat de un spermatozoid și conține toate informațiile necesare pentru a crea un embrion și o placentă. Această colecție inițială de celule se numește blastocist. Embrionul devine în cele din urmă un făt, în timp ce straturile unei celule trofoblastice devin parte a placentei și ajută la conectarea blastocistului de peretele uterin.

În sarcinile molare, având în vedere că fecundarea nu a avut loc corect, embrionul nu se dezvoltă corect, iar celulele trofoblastice cresc în tumori în loc de o placentă sănătoasă.

Diagnostic și teste

Cum este diagnosticată boala trofoblastică gestatională?

Medicul specialist diagnostichează BTG după o analiză completă a istoricului dumneavoastră medical, un examen fizic și alte teste care examinează interiorul uterului. Diagnosticarea BTG poate include:

• Examen pelvian: Medicul introduce degetele înmănușate în vagin pentru a verifica semne de boală, cum ar fi noduli și mase, și/sau pentru a determina dimensiunea uterului.
• Ecografie: O procedură în care undele sonore creează o imagine a organelor interne. Dacă medicul specialist suspectează BTG, o ecografie transvaginală va face imagini ale pelvisului și uterului dumneavoastră.
• Analize de sânge: Testele de sânge măsoară cantitatea anumitor substanțe din corpul dumneavoastră pentru a ajuta la diagnosticarea BTG. De exemplu, o femeie însărcinată cu BTG poate avea niveluri mai mari ale hormonului gonadotropină corionică umană (hCG) decât o femeie însărcinată fără BTG. Dacă cancerul s-a răspândit în alte țesuturi sau organe, corpul dumneavoastră poate elibera cantități mai mari sau mai mici de anumite substanțe pentru a indica boala.

Odată ce BTG este diagnosticată, medicul specialist poate solicita teste suplimentare pentru a vedea dacă celulele canceroase s-au răspândit în alte părți ale corpului. Aflarea cât de departe sau cât de mult s-a răspândit cancerul se numește stadializare. Rezultatele le spun medicilor specialisti ce stadiu de cancer puteți avea.

Stadiile cancerului sunt scrise cu cifre romane ca I, II, III și IV. Cu cât numărul este mai mare, cu atât mai mult s-a răspândit cancerul.

Testele utilizate pentru a determina stadiile BTG ar putea include:

• Tomografie computerizată (CT): Utilizează o serie de raze X și un computer pentru a produce o imagine 3D a țesuturilor și oaselor.
• Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM): Un magnet și unde radio fac imagini detaliate ale corpului dumneavoastră. Medicul specialist poate injecta gadoliniu în vene, deoarece această substanță face ca celulele canceroase să apară mai luminoase în imagine.
• Radiografie toracică: O radiografie utilizează un fascicul de radiații focalizat pentru a examina plămânii și alte organe și oase din interiorul pieptului.

Management și tratament

Cum este tratată boala trofoblastică gestatională?

Tratamentul bolii trofoblastice gestaționale variază în funcție de mai mulți factori, cum ar fi:

• Tipul, dimensiunea și localizarea BTG.
• Dacă tumora s-a răspândit sau stadiul acesteia.
• Dacă tumora a apărut în timpul sarcinii sau după un avort spontan sau o sarcină.
• Starea generală de sănătate.
• Istoricul medical și tratamentul anterior pentru BTG.
• Planurile dumneavoastră de a avea copii.

Medicul specialist va determina ce curs de tratament este cel mai logic în funcție de starea dumneavoastră. Metodele specifice de tratament pentru BTG includ:

• Intervenție chirurgicală: Intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea țesuturilor și celulelor neregulate din uter. Cea mai frecventă intervenție chirurgicală utilizată pentru BTG este o dilatație și chiuretaj (D&C).
• Chimioterapie: Chimioterapia (sau chimioterapia) utilizează medicamente pentru a distruge celulele canceroase.
• Radiații: Radioterapia utilizează fascicule puternice de energie pentru a ucide celulele canceroase și a micșora tumorile.
• Histerectomie: O histerectomie este îndepărtarea chirurgicală a uterului dumneavoastră. Alte organe, cum ar fi trompele uterine sau ovarele, pot fi, de asemenea, îndepărtate.

Dumneavoastră și medicul specialist ar trebui să discutați despre posibilele tratamente și riscuri și efecte secundare ale tratamentului.

Poate reveni boala trofoblastică gestatională?

Da, boala trofoblastică gestatională poate reveni. Aveți un risc ușor mai mare de recurență, în funcție de tipul pe care l-ați avut inițial și de răspunsul dumneavoastră la tratament.

Prevenție

Pot preveni boala trofoblastică gestatională?

Nu există o modalitate de a preveni boala trofoblastică gestatională.

Factori de risc pentru BTG

Boala trofoblastică gestatională este rară, dar anumiți factori dincolo de controlul dumneavoastră vă pot crește riscul. Acești factori includ:

• Vârsta dumneavoastră. Persoanele cu vârsta peste 35 de ani sau mai mici de 20 de ani pot prezenta un risc mai mare de BTG.
• A avea sarcini molare anterioare.
• Istoric familial puternic de sarcini molare.

Prognoză

Puteți avea un copil după boala trofoblastică gestatională?

Da, majoritatea persoanelor cu antecedente de BTG se pot aștepta să aibă sarcini normale după aceea. Medicul specialist poate recomanda teste suplimentare în timpul oricăror sarcini ulterioare, în funcție de istoricul dumneavoastră.

Întrebări frecvente

• Cât de repede trebuie să încep tratamentul pentru boala trofoblastică gestațională? Tratamentul trebuie început cât mai curând posibil după diagnosticare, pentru a preveni complicațiile.
• Cât de des ar trebui să fac teste de urmărire după tratamentul pentru boala trofoblastică gestațională? Medicul specialist va stabili un plan de urmărire personalizat, dar de obicei implică monitorizarea regulată a nivelurilor hCG (gonadotropină corionică umană) pentru a se asigura că nu există semne de recurență.
• Boala trofoblastică gestațională afectează fertilitatea viitoare? Majoritatea femeilor își pot recăpăta fertilitatea după tratamentul pentru BTG și pot avea sarcini sănătoase în viitor. Cu toate acestea, este important să discutați cu medicul specialist despre planurile viitoare de a avea copii.

Este important să rețineți că informațiile furnizate aici au scop informativ și nu trebuie să înlocuiască sfatul medical profesionist. Dacă aveți întrebări sau nelămuriri cu privire la boala trofoblastică gestațională, vă rugăm să consultați un medic specialist pentru o evaluare și un plan de tratament adecvat.