Automutilarea (Tulburarea de Auto-Vătămare Non-Suicidară)

O privire de ansamblu asupra recunoașterii automutilării la o persoană dragă.

Ce este automutilarea?

Automutilarea se referă la rănirea intenționată. Cunoscută și sub denumirea de tulburare de auto-vătămare non-suicidară, persoanele care se automutilează fac lucruri pentru a se răni, dar nu doresc să provoace decesul. Se pot răni:

• Pentru a face față. Unele persoane se automutilează deoarece se simt bine, pentru a dovedi că pot tolera durerea sau pentru a ameliora sentimentele negative.
• Pentru a direcționa emoția spre interior. Unele persoane se automutilează pentru a se pedepsi sau pentru a-și descărca furia asupra lor însele.
• Pentru a comunica cu ceilalți că sunt în suferință sau au nevoie de sprijin.

Cum se automutilează persoanele cu această tulburare?

Automutilarea poate lua multe forme. Unele sunt mai frecvente decât altele, dar toate prezintă riscuri. Unele dintre cele mai frecvente comportamente de auto-vătămare includ:

• Tăierea cu obiecte ascuțite pentru a penetra sau a răni pielea.
• Arderea cu ceva fierbinte, cum ar fi țigări, chibrituri sau obiecte ascuțite încălzite, sau cu substanțe chimice, cum ar fi produse de curățat casnice.
• Lovirea cu obiecte solide – cum ar fi lovirea unui perete – care poate duce la leziuni cauzate de impact.
• Scărpinarea/frecarea care duce la leziuni ale pielii.

Simptome și Cauze

Care sunt simptomele auto-vătămării non-suicidare?

Dacă te automutilezi, s-ar putea să încerci să ascunzi acest lucru de cei din jur. S-ar putea să porți mâneci lungi sau pantaloni pentru a te acoperi, chiar dacă este cald afară. Sau s-ar putea să spui povești pentru a-ți explica rănile ca fiind un accident. Chiar și așa, alte persoane ar putea observa următoarele simptome de auto-vătămare:

• Scorbutări sau cicatrici într-o formă sau un grup particular.
• Arsuri multiple de aceeași dimensiune sau formă.
• Accidente frecvente care duc la zgârieturi noi, urme de mușcături, vânătăi sau umflături.
• Probleme cu controlul impulsurilor, ca și cum nu se pot opri din scărpinarea unei zone a pielii.

Unde pe corp se automutilează oamenii?

Cele mai probabile zone ale corpului pe care o persoană le rănește sunt:

• Brațele (în special antebrațele).
• Încheieturile.
• Partea din față a coapselor.
• Abdomenul.

Auto-vătămarea este mai puțin frecventă în alte părți ale corpului, dar este totuși posibilă.

Ce determină pe cineva să se automutileze?

Este greu de spus exact ce determină o persoană să se automutileze. Dar anumite afecțiuni de sănătate mintală sunt legate de auto-vătămare, inclusiv:

• Anxietatea.
• Autismul.
• Tulburarea bipolară.
• Tulburarea de personalitate borderline.
• Depresia.
• Tulburări disruptive, de control al impulsurilor și de conduită, cum ar fi tulburarea de conduită și tulburarea explozivă intermitentă.
• Tulburări disociative, în special tulburarea disociativă de identitate și amnezia disociativă.
• Tulburări de alimentație, în special anorexia nervoasă.
• Tulburarea obsesiv-compulsivă.
• Tulburarea de stres post-traumatic (PTSD).
• Tulburări de somn.
• Afecțiuni și tulburări legate de consumul de substanțe, inclusiv intoxicația cu alcool, tulburarea de consum de alcool și tulburarea de consum de canabis.

Care sunt factorii de risc pentru tulburarea de auto-vătămare non-suicidară?

Riscurile pentru auto-vătămarea non-suicidară includ:

• Abuz sau traumă. Auto-vătămarea este mai frecventă la persoanele cu antecedente de traumă sau abuz (inclusiv abuz în copilărie sau alte evenimente adverse).
• Vârsta. Comportamentele de auto-vătămare încep cel mai probabil între 12 și 14 ani. Dar poate începe mai devreme. Persoanele care se automutilează adesea continuă să facă acest lucru timp de ani de zile. Auto-vătămarea este frecventă la adulții tineri, în special la cei din facultate.
• Orientarea sexuală. Persoanele care aparțin minorităților sexuale (adică nu sunt heterosexuale) au rate mai mari de auto-vătămare. Experții consideră că ratele de auto-vătămare sunt mai mari, deoarece persoanele din minoritățile sexuale sunt mai susceptibile de a se confrunta cu evenimente adverse în viață.
• Izolarea socială. Persoanele care se simt izolate social sau respinse, în special copiii și adolescenții care se confruntă cu bullying sau izolare socială din alte motive, au rate mai mari de auto-vătămare.

Diagnostic și Teste

Cum este diagnosticată?

Tulburarea de auto-vătămare non-suicidară poate fi dificil de diagnosticat. Persoanele care se automutilează tind să-și ascundă rănile și să evite să vorbească despre ele.

Medicii specialiști nu utilizează un test specific pentru a diagnostica auto-vătămarea. În schimb, aceștia inspectează rănile, căutând modele și cicatrici de la auto-vătămări anterioare. Pun întrebări despre istoricul medical și social. De asemenea, discută despre ce se întâmplă în viața pacientului. Caută lucruri care ar putea adăuga stres, cum ar fi probleme financiare, un deces recent în familie, probleme la școală, bullying sau o despărțire.

Management și Tratament

Cum este tratată auto-vătămarea?

Dacă te adresezi unui medic specialist din cauza auto-vătămării, acesta va trata mai întâi rănile, dacă este necesar. Pe termen lung, acesta poate recomanda terapie și/sau medicamente pentru a ajuta la gestionarea afecțiunilor de sănătate mintală subiacente și a factorilor de stres din viață.

Care sunt posibilele riscuri ale netratării auto-vătămării?

Obținerea unui tratament pentru auto-vătămare este importantă deoarece are mai multe riscuri potențiale pe termen scurt și lung.

Riscuri pe termen scurt

Uneori, auto-vătămarea duce la probleme pe care nu le-ai intenționat, inclusiv:

• Complicații medicale. Comportamentele de auto-vătămare pot duce la infecții, leziuni nervoase și cicatrici permanente și/sau severe. Uneori, poate duce la răni grave sau la moarte.
• Probleme sociale. Auto-vătămarea poate afecta – intenționat sau neintenționat – relațiile cu familia, prietenii sau alte persoane dragi. De asemenea, poate afecta modul în care te simți în medii sociale, cum ar fi la locul de muncă sau la școală.

Riscuri pe termen lung

Auto-vătămarea poate duce, de asemenea, la probleme pe termen lung, inclusiv:

• Agravarea sănătății mintale. Auto-vătămarea poate duce la sentimente de rușine, vinovăție sau regret. S-ar putea să-ți faci griji că oamenii observă rănile și să faci eforturi mari pentru a acoperi sau ascunde rănile sau cicatricile.
• Răni mai severe. Comportamentele de auto-vătămare pot escalada adesea. S-ar putea să începi să te automutilezi mai frecvent sau auto-vătămarea ta poate deveni mai severă.
• Risc de suicid. Tulburarea de auto-vătămare non-suicidară nu implică intenție suicidară. Dar riscul de a încerca sau de a muri prin suicid este mult mai mare pentru persoanele care se automutilează.

Prevenire

Poate fi prevenită auto-vătămarea?

Prevenirea auto-vătămării pentru prima dată nu este întotdeauna posibilă, dar căutarea ajutorului de la un medic specialist în sănătate mintală poate reduce șansele ca cineva să continue să se automutileze.

Întrebări frecvente

Când ar trebui să consult un medic pentru auto-vătămare?

Dacă îți dai seama că tu (sau observi că cineva căruia îi pasă) te automutilezi, adresează-te unui medic specialist. Rănile tale pot necesita îngrijire medicală. De asemenea, poate ajuta să știi că nu ești singur. Medicul specialist este acolo pentru a te asculta și a te sprijini. Acesta va recomanda un tratament adecvat.

Când ar trebui să merg la Urgențe?

Ar trebui să mergi la Urgențe sau să suni la 112 (sau la numărul local de servicii de urgență) dacă simți că ești în pericol imediat de a te răni pe tine sau pe alții.

De asemenea, ar trebui să cauți îngrijiri de urgență dacă rana ta este severă, inclusiv dacă provoacă:

• Dificultăți de respirație.
• Sângerare care nu se oprește.
• O deformare fizică.
• Pierderea mișcării în braț sau picior.

Cum afectează durerea persoanele care se automutilează?

O parte din motivul pentru care auto-vătămarea poate fi un mecanism de adaptare este modul în care corpul tău procesează și reacționează la durere.

Când corpul tău întâlnește ceva care îl poate deteriora, terminațiile nervoase din zonele afectate trimit semnale de urgență către creier. Unul dintre lucrurile pe care le face creierul tău ca răspuns la acele semnale este eliberarea de beta-endorfine. Aceste substanțe chimice declanșează un efect domino care te face să te simți mai bine pentru o perioadă scurtă de timp. Dar efectul nu durează foarte mult. Așa că, persoanele care se automutilează pot folosi acest lucru mai des pentru a încerca să se simtă mai bine.

Pentru multe persoane, comportamentele de auto-vătămare pot fi dificil de înțeles. Pentru cei care se automutilează, acest lucru se poate simți ca fiind singura modalitate de a se simți mai bine sau de a avea un anumit control în viața lor. Deși oamenii s-ar putea să nu aibă intenția de a se pune în pericol, auto-vătămarea prezintă totuși riscuri. Deoarece nu este o modalitate durabilă de a se simți mai bine, aceasta afectează negativ și sănătatea și bunăstarea ta fizică și mintală.

Dacă simți nevoia să te automutilezi sau faci acest lucru, este OK să ceri ajutor. Căutarea îngrijirii pentru auto-vătămare nu este diferită de căutarea îngrijirii medicale pentru o afecțiune fizică. S-ar putea să nu se simtă așa acum, dar este posibil să te simți mai bine atât fizic, cât și psihic.

Este esențial să consultați un specialist pentru o evaluare corectă și un plan de tratament personalizat.