Asfixierea
Asfixierea apare atunci când organismul nu primește suficient oxigen. Cauzele includ reacții alergice, înec și blocarea căilor respiratorii cu corpuri străine. Simptomele includ dificultăți de respirație, pierderea cunoștinței și incapacitatea de a vorbi. Puteți preveni asfixierea fiind precaut. Tratamentul include resuscitarea cardio-pulmonară (RCP), manevra Heimlich și medicamente.
Asfixierea
Scurtă descriere: Asfixierea, o urgență medicală, apare atunci când organismul nu primește suficient oxigen. Recunoașterea rapidă a simptomelor și intervenția promptă sunt cruciale pentru a preveni complicațiile grave. Articolul prezintă cauzele, simptomele, tipurile și tratamentele disponibile pentru asfixiere.
Prezentare Generală
Ce este asfixierea?
Asfixierea (as-fik-see-ay-shen) apare atunci când corpul dumneavoastră nu primește suficient oxigen. Asfixierea afectează modul în care respirați. Poate provoca pierderea cunoștinței. De asemenea, poate provoca decesul.
Alte denumiri pentru asfixiere includ asfixia și sufocarea.
Care sunt principalele tipuri de asfixiere?
Există multe tipuri diferite de asfixiere, inclusiv:
-
Asfixie mecanică. Asfixierea mecanică apare atunci când un obiect sau o forță fizică vă împiedică să respirați. Include, de asemenea, pozițiile corpului care vă pot împiedica să respirați.
-
Asfixie traumatică. Asfixierea traumatică este un tip de asfixiere mecanică. O forță externă puternică (traumă) asupra cavității toracice (o cameră din corp înconjurată de coșul toracic, mușchi, țesut și piele) provoacă asfixiere traumatică. Aceasta forțează sângele din inimă înapoi prin vene spre gât și creier.
-
Asfixie perinatală (la naștere). Asfixia la naștere apare atunci când copilul dumneavoastră nu primește suficient oxigen chiar înainte, în timpul sau imediat după naștere.
-
Asfixie prin compresie (compresivă). Asfixierea prin compresie este un tip de asfixiere mecanică. O forță externă puternică apasă pe piept sau abdomen. Exemplele includ o mulțime mare care se împinge pe corpul dumneavoastră (ca la un concert) sau cineva care stă așezat sau îngenuncheat pe pieptul dumneavoastră.
Cât de frecventă este asfixierea?
Asfixierea este foarte frecventă.
În 2016, aproape 19.000 de persoane în Statele Unite au murit din cauza asfixierii.
Din 2018 până în 2019, asfixierea a fost principala cauză de deces accidental la copiii sub 1 an.
Cum afectează asfixia corpul?
Asfixia poate afecta corpul în moduri diferite:
- Blocarea cu un corp străin
Dacă un corp străin blochează căile respiratorii, corpul dumneavoastră reține dioxid de carbon (hipercapnie). Oxigenul nu poate ajunge la țesuturile din corp (hipoxie).
Corpul dumneavoastră va încerca să înceapă să respire din nou, ceea ce poate părea înfricoșător. Ochii dumneavoastră se pot bulbuca, pielea își poate schimba culoarea, mâinile se pot agăța de gât și puteți tuși slab.
Tensiunea arterială și ritmul cardiac cresc brusc (vârf), pH-ul sângelui dumneavoastră scade și corpul dumneavoastră eliberează catecolamine. Catecolaminele sunt hormoni care joacă un rol important în răspunsul de luptă sau fugă al corpului dumneavoastră.
În cele din urmă, tensiunea arterială scade și ritmul cardiac încetinește.
Trebuie să îndepărtați blocajul sau să primiți imediat un tratament adecvat. Dacă nu o faceți, inima dumneavoastră se va opri (stop cardiac) în patru până la cinci minute.
- Înec
În aproximativ 10% din cazurile de înec, corzile vocale se opresc brusc din funcționare (laringospasm) când inspirați prima dată apă. Veți muri din cauza asfixierii, dar nu veți avea apă în plămâni.
În celelalte 90% din cazuri, mușchii glotei (spațiul dintre corzile vocale) se relaxează și apa intră în plămâni.
Corpul dumneavoastră va absorbi rapid apa dulce. Apa dulce va dilua plasma din sângele dumneavoastră și va descompune celulele roșii din sânge (hemoliză).
Apa sărată va atrage fluide din sistemul dumneavoastră circulator în plămâni și va scădea cantitatea de plasmă din sângele dumneavoastră.
Simptome și Cauze
Care sunt simptomele asfixierii?
Simptomele asfixierii includ:
- Scurtarea respirației (dispnee).
- Respirație rapidă sau profundă (hiperventilație).
- Pierderea cunoștinței.
- Tuse.
- Voce răgușită sau aspră.
- Incapacitatea de a vorbi.
- Decolorarea feței sau a buzelor (roșu, violet, albastru sau gri).
- Dificultate sau incapacitate de a înghiți.
- Pierderi de memorie.
- Urinare involuntară (micțiune) sau defecație (eliminare de fecale).
- Ameţeală.
- Dureri de cap.
Ce cauzează asfixia?
Există multe cauze diferite ale asfixierii, inclusiv:
-
Anafilaxie. Anafilaxia este o reacție alergică severă, de obicei din cauza alergiilor alimentare. Alte simptome severe de anafilaxie pot include vărsături și umflarea mâinilor, picioarelor și feței (buze).
-
Astm. Astmul este o afecțiune cronică (de lungă durată) care afectează plămânii. Factorii declanșatori includ poluarea aerului, exercițiile fizice, mătreața animalelor de companie (fulgi de piele uscată) și fumul de tutun.
-
Asfixie pozițională. Asfixierea pozițională apare atunci când corpul dumneavoastră se află într-o poziție care blochează sau obstrucționează respirația. Cel mai frecvent apare la nou-născuți sau sugari care nu sunt suficient de puternici pentru a-și repoziționa corpul.
-
Asfixie chimică. Asfixierea chimică apare atunci când inspirați o substanță care înlocuiește oxigenul din plămâni. Substanta chimică împiedică oxigenul să ajungă în alte părți ale corpului. Substanțele chimice care pot provoca asfixiere includ monoxidul de carbon, cianura, hidrogenul sulfurat și substanțele chimice din produsele de curățare menajere.
-
Supradoză de opioide. Opioidele sunt substanțe chimice care interacționează cu celulele dumneavoastră nervoase pentru a reduce durerea. Dacă luați prea multe opioide, respirația dumneavoastră poate încetini și se poate opri.
-
Înec. Înecul este asfixierea cauzată de faptul că capul dumneavoastră se află sub un lichid (submersie), de obicei apă.
-
Blocarea cu un corp străin (obstrucție). Corpurile străine blochează căile respiratorii. Obstrucțiile pot rezulta din înghițirea necorespunzătoare a alimentelor sau sufocarea cu vomă din cauza intoxicației cu alcool.
-
Strangulare. Strangularea apare atunci când o mână, o funie, un cordon sau un alt obiect din jurul gâtului blochează căile respiratorii.
Diagnostic și Teste
Cum este diagnosticată asfixierea?
Asfixierea este o urgență medicală care necesită tratament imediat. Dacă sunteți cu un copil sau adult care nu poate respira brusc, întrebați-l dacă se sufocă. Dacă nu poate răspunde, căutați următoarele semne și simptome:
- Se prinde de gât (semnul universal pentru a spune oamenilor că se sufocă).
- Tuse superficială.
- Respiratie șuierătoare.
- Incapacitatea de a vorbi.
- Pierderea cunoștinței.
Dacă un bebeluș nu poate respira, căutați modificări ale comportamentului său, inclusiv dificultăți de respirație, un plâns slab sau o tuse superficială.
Ar trebui să dau cuiva care nu poate respira ceva de băut?
Nu, nu ar trebui să dați cuiva care nu poate respira ceva de băut. O băutură poate obstrucționa și mai mult căile respiratorii.
Ce teste vor fi efectuate pentru a diagnostica asfixia?
Dacă un corp străin vă obstrucționează parțial căile respiratorii, medicul specialist poate solicita radiografii sau o bronhoscopie pentru a localiza și îndepărta blocajul.
Management și Tratament
Cum este tratată asfixia?
Tratamentul asfixiei depinde de ceea ce vă cauzează dificultățile de respirație. Tratamentul poate include:
- Resuscitare cardiopulmonară (RCP). Compresiile toracice ajută la menținerea fluxului sanguin către organele vitale până când ritmul cardiac revine.
- Manevra Heimlich. Împingerile abdominale ajută la dislocarea obstrucțiilor căilor respiratorii.
- Medicamente. Medicamentele ajută la tratarea anumitor cauze ale asfixierii. Acestea pot include un inhalator pentru astm, epinefrină pentru o reacție alergică sau naloxonă pentru o supradoză de opioide.
- Resuscitare gură-la-gură. Resuscitarea gură-la-gură ajută la stimularea respirației. Puteți aplica resuscitarea gură-la-gură persoanelor care s-au înecat sau au luat supradoze de opioide.
- Oxigenoterapie. Un tub de respirație, o mască de oxigen, un tub nazal sau un ventilator livrează oxigen corpului dumneavoastră.
Prevenire
Cum pot preveni asfixierea?
Cea mai bună modalitate de a preveni asfixierea este să fiți atent. Dacă sunteți cu cineva care nu poate respira, sunați imediat la 112.
Când mâncați, mestecați alimentele încet și vorbiți numai după ce ați înghițit. Supravegheați copiii mici când mănâncă. Încurajați-i să ia îmbucături mici și să evite să vorbească până nu au înghițit mâncarea.
Dacă aveți alergii alimentare, purtați cu dumneavoastră un dispozitiv de autoadministrare cu epinefrină (ex: EpiPen) în orice moment. Verificați eticheta cu ingrediente a oricărui aliment pe care îl consumați.
Este o idee bună să înotați cu cel puțin o altă persoană. Dacă nu știți să înotați, purtați o vestă de salvare.
Păstrați un inhalator cu dumneavoastră în orice moment, în cazul în care aveți un atac de astm.
Instalați detectoare de monoxid de carbon în casa dumneavoastră. Solicitați unui profesionist instruit să facă inspecții anuale ale aparatelor dumneavoastră care ard combustibil. Aparatele includ centrala termică, încălzitorul de apă și cuptorul.
Prognoză
La ce mă pot aștepta dacă am asfixie?
Perspectivele pentru persoanele care tratează imediat cauza asfixierii lor sunt bune.
Dacă nu tratați imediat asfixierea, efectele pe termen lung sau permanente pot include accident vascular cerebral, leziuni cerebrale sau deces.
Întrebări Frecvente
Ce trebuie să fac dacă cineva nu mai respiră?
Sunați imediat la 112 și începeți resuscitarea cardio-pulmonară (RCP) până la sosirea ajutorului medical.
Am efecte de sănătate pe termen lung sau permanente din cauza incapacității de a respira?
Consultați-vă cu un medic specialist pentru o evaluare completă și un plan de tratament adecvat. Efectele pot varia în funcție de severitatea și durata asfixierii.
Cum pot preveni asfixia pe viitor?
Fiți conștient de factorii de risc, luați măsuri de precauție și aveți un plan de acțiune în caz de urgență.
Notă generală: Informațiile prezentate aici sunt doar pentru informare generală și nu trebuie considerate sfaturi medicale. Vă rugăm să consultați întotdeauna un medic specialist pentru diagnostic și tratament.