Anodonția
Anodonția este termenul medical pentru absența completă a dinților. Persoanele cu anodonție nu au dinți naturali deoarece aceștia nu s-au dezvoltat niciodată. Afecțiunea apare adesea alături de alte afecțiuni genetice, cum ar fi displazia ectodermală. Tratamentele comune includ protezele dentare și implanturile dentare.
Anodonția
Prezentare generală
Ce este anodonția? Anodonția este absența completă a dinților. Este o formă rară de agenezie dentară – un termen folosit de furnizorii de servicii medicale pentru a descrie lipsa congenitală a dinților. („Congenital” înseamnă că te naști cu această afecțiune.)
Persoanele cu anodonție nu au dinți deoarece dinții lor nu s-au dezvoltat niciodată. Această afecțiune poate implica atât dinții primari (de lapte), cât și dinții permanenți (de adult). Mulți oameni cu anodonție au și o altă afecțiune genetică numită displazie ectodermală, care poate provoca anomalii care afectează dinții, părul, unghiile și glandele sudoripare.
Pot avea oamenii anodonție parțială? Unele persoane se nasc fără unii dinți, dar nu toți. Hipodonția, un alt tip de agenezie dentară, este absența de la unu până la șase dinți. Oligodonția este absența a șase sau mai mulți dinți. S-ar putea să auziți oameni referindu-se la hipodonție și oligodonție ca anodonție parțială.
Cum afectează anodonția sănătatea mea orală și generală? Persoanele cu anodonție au adesea dificultăți la mestecat și la vorbit. Fără capacitatea de a mesteca corect alimentele, acest lucru poate avea un impact negativ asupra sănătății digestive. Anodonția poate duce, de asemenea, la deteriorarea gingiilor și la o creștere inadecvată a maxilarului. Această lipsă de creștere osoasă poate face ca maxilarul să pară mai mic decât ar trebui să fie.
Simptome și Cauze
Care sunt efectele anodonției? Principalul simptom al anodonției este absența tuturor dinților naturali.
Deoarece anodonția apare adesea alături de displazia ectodermală, alte simptome pot include:
- Buza de iepure sau gura de lup.
- Păr subțire.
- Lipsa glandelor sudoripare.
- Auz slab.
- Vedere slabă.
- Lipsa unghiilor.
Foarte rar, anodonția apare fără displazie ectodermală. În aceste cazuri, experții consideră că afecțiunea se datorează unei mutații genetice (modificare) necunoscute.
Ce cauzează anodonția? În termeni simpli, anodonția este rezultatul unei mutații genetice care afectează lamina dentară (o bandă de țesut sub gingii unde se formează dinții). Persoanele cu anodonție o moștenesc de la părinții lor într-un model autozomal recesiv. Aceasta înseamnă că sunt necesare două copii ale unei gene anormale – una de la fiecare părinte biologic – pentru ca afecțiunea să se dezvolte.
Diagnostic și Teste
Cum este diagnosticată anodonția? Furnizorii de servicii medicale pot suspecta anodonția dacă bebelușul dumneavoastră nu dezvoltă dinți până la vârsta de 13 luni. Pentru a confirma diagnosticul, vor face radiografii dentare pentru a căuta dinți care nu au crescut încă. Dacă radiografiile nu arată dinți, atunci copilul dumneavoastră are probabil anodonție.
Management și Tratament
Cum este tratată anodonția? Furnizorii de servicii medicale tratează anodonția cu opțiuni de înlocuire a dinților. Tratamentele comune includ:
- Proteze dentare. Protezele dentare sunt aparate mobile care înlocuiesc dinții lipsă. Ele se sprijină pe gingii pentru susținere. Puteți folosi adeziv dentar pentru a le menține în poziție. Protezele dentare tradiționale funcționează bine pentru copiii și adulții cu anodonție.
- Implanturi dentare. Implanturile dentare sunt mici șuruburi filetate care înlocuiesc rădăcinile dinților lipsă. Un chirurg plasează implanturi dentare în osul maxilar în timpul unei proceduri chirurgicale orale. Odată ce implanturile se vindecă, dentistul dumneavoastră poate atașa punți sau proteze dentare la acestea, restabilindu-vă zâmbetul. Pentru a vă califica pentru implanturi dentare, trebuie să aveți oase faciale complet dezvoltate. Din acest motiv, majoritatea copiilor cu anodonție poartă proteze dentare până când sunt suficient de mari pentru implanturi dentare.
Prevenție
Pot preveni anodonția? Deoarece anodonția este o afecțiune genetică, nu puteți face nimic pentru a preveni apariția ei. Este important să știți că, chiar dacă aveți anodonție, nu înseamnă neapărat că o veți transmite copiilor dumneavoastră.
Perspective / Prognoză
La ce mă pot aștepta dacă am anodonție? Anodonția nu este periculoasă sau pune viața în pericol. Dar, netratată, poate interfera cu alimentația și vorbirea. În plus, s-ar putea să vă simțiți complexat să zâmbiți sau să evitați situațiile sociale din cauza jenei. Acești factori vă pot limita semnificativ calitatea vieții.
Dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți anodonție, medicul dumneavoastră va concepe un plan de tratament personalizat, care să se potrivească nevoilor și preferințelor dumneavoastră.
Pe măsură ce copiii cresc, gura și structurile orale se schimbă. Dacă copilul dumneavoastră poartă proteze dentare, probabil că va avea nevoie de aparate noi la fiecare câțiva ani până când oasele faciale încetează să mai crească. Dentistul dumneavoastră vă poate spune la ce să vă așteptați în situația dumneavoastră.
Viața cu...
Când ar trebui să merg la medic? Anodonția nu este periculoasă, dar ar trebui să discutați cu medicul dumneavoastră dacă:
- Bebelușul dumneavoastră nu dezvoltă dinți primari până la vârsta de 13 luni.
- Copilul dumneavoastră nu dezvoltă dinți permanenți până la vârsta de 10 ani.
- Lipsa dinților interferează cu calitatea vieții copilului dumneavoastră.
Ce întrebări ar trebui să-i pun medicului meu? Dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți anodonție, iată câteva întrebări pe care ați putea dori să le adresați dentistului sau medicului dumneavoastră:
- Care sunt opțiunile de tratament ale copilului meu?
- Cât va dura tratamentul?
- Această afecțiune interferează cu nutriția sau digestia copilului meu?
- Implanturile dentare sunt o opțiune?
- Ar trebui ca eu sau copilul meu să facem teste suplimentare pentru a afla dacă avem alte tulburări genetice?
Anodonția este o afecțiune congenitală rară, caracterizată prin absența tuturor dinților. Rareori, poate apărea de una singură. Dar, în majoritatea cazurilor, anodonția este un simptom al unei alte afecțiuni genetice numită displazie ectodermală, care poate provoca subțierea părului, lipsa unghiilor, lipsa glandelor sudoripare și alte anomalii. Dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți anodonție, discutați cu medicul dumneavoastră despre opțiunile de înlocuire a dinților care pot restabili aspectul, funcția și sănătatea orală a gurii dumneavoastră sau a copilului dumneavoastră.
Întrebări frecvente
- Ce se întâmplă dacă nu tratez anodonția? Anodonția netratată poate duce la dificultăți de mestecare și vorbire, probleme digestive, deteriorarea gingiilor și creștere inadecvată a maxilarului. De asemenea, poate afecta încrederea în sine.
- La ce vârstă se pot pune implanturi dentare la copiii cu anodonție? În general, implanturile dentare se pot pune numai după ce oasele faciale sunt complet dezvoltate, de obicei la sfârșitul adolescenței sau la începutul vârstei adulte. Până atunci, protezele dentare sunt o opțiune.
- Cum pot ajuta copilul meu să se adapteze cu proteza dentară? Este important să oferiți sprijin emoțional și să încurajați copilul să vorbească despre sentimentele sale. Asigurați-vă că proteza dentară este curățată și îngrijită corespunzător și că copilul merge la controale regulate la dentist.
Notă: Informațiile furnizate aici au scop informativ general și nu constituie sfaturi medicale. Consultați întotdeauna un medic specialist pentru diagnostic și tratament.