Anismus

Anismus, numit și defecație disinergică, este o tulburare funcțională a defecării. Apare atunci când mușchii și nervii planșeului pelvin nu reușesc să se coordoneze corect pentru a avea o mișcare intestinală (disfuncție a planșeului pelvin). Poate cauza sau poate fi cauzat de constipație cronică. Terapia prin biofeedback este cel mai eficient tratament.

Anismus, cunoscut și sub numele de defecație disinergică, este o afecțiune caracterizată prin dificultate la defecare, reprezentând o formă de disfuncție a planșeului pelvin. Această problemă poate conduce la constipație cronică. "Planșeul pelvin" reprezintă un grup de mușchi situat în zona pelviană, cu rol important în controlul mișcărilor intestinale, printre altele. Disfuncția planșeului pelvin se manifestă atunci când acești mușchi, împreună cu nervii cu care interacționează, nu se coordonează corespunzător. Atunci când scaunul nu poate fi eliminat regulat, acesta se întărește și se impactează în intestine, îngreunând eliminarea.

Anismusul poate avea diferite forme. Cel mai frecvent, mușchii care, în mod normal, rețin scaunul nu se relaxează atunci când încercați să aveți o mișcare intestinală (aceasta se numește planșeu pelvin hipertonic). S-ar putea chiar să se contracte în schimb (aceasta se numește contracție paradoxală). Unele persoane nu reușesc să-și coordoneze mușchii pentru a genera suficientă forță pentru a împinge eficient scaunul afară. Aproximativ jumătate dintre persoanele cu această afecțiune au o capacitate afectată de a simți scaunul sau nevoia de a defeca.

Cât de frecventă este această afecțiune?

Se estimează că defecația disinergică reprezintă 15% până la 25% din toate cazurile de constipație cronică. Se estimează că constipația cronică afectează 10% până la 20% dintre persoanele din întreaga lume. Este de aproximativ două ori mai frecventă la femei decât la bărbați. Este, de asemenea, mai frecventă după vârsta de 65 de ani.

Pe cine afectează defecația disinergică?

Aproximativ 1/3 dintre persoanele cu defecație disinergică o dezvoltă în copilărie. O altă 1/3 pare să o dezvolte după un eveniment, cum ar fi nașterea sau vătămarea corporală. Restul de 40% o dezvoltă din motive necunoscute. Se pare că este un comportament dobândit, fie conștient, fie inconștient.

Simptome și Cauze

Ce cauzează anismusul?

Aceasta este o tulburare funcțională, ceea ce înseamnă că nu se cunoaște cauza exactă. Nu pare să provină din nicio boală organică sau afecțiune neurologică. Poate fi o adaptare învățată la stres sau traumă, poate chiar la stresul constipației cronice preexistente și la efortul prea mare.

Ce factori de risc ar putea contribui la defecația disinergică?

Deși nu există o cauză directă, anismusul se suprapune adesea cu alte afecțiuni, inclusiv:

  • Ulcere rectale.
  • IBS-C (Sindromul intestinului iritabil cu constipație).
  • Timp lent de tranzit colonic (trecerea alimentelor prin corp).
  • Constipație cronică din copilărie.
  • Hiposensibilitate rectală (lipsă de senzație în rect).
  • Tulburări psihologice.
  • Utilizarea opioidelor.

Care sunt simptomele anismusului?

Persoanele cu anismus împărtășesc simptome de constipație severă. Simptomele frecvente includ:

  • Mai puțin de trei scaune pe săptămână.
  • Efort excesiv pentru a defeca.
  • Senzația că nu eliminați totul.
  • Scaune dure, dureroase.
  • Nevoia de a ajuta la scoaterea scaunelor cu degetele.
  • Stomac umflat.
  • Durere de stomac.
  • Durere anală.

S-ar putea să vă simțiți reticent să discutați aceste simptome, dar acestea sunt toate caracteristici familiare ale afecțiunii și semnificative pentru medicul specialist. Raportarea sinceră a simptomelor îl va ajuta să vă diagnosticheze și să vă trateze mai eficient.

Diagnostic și Teste

Cum este diagnosticată defecația disinergică?

Înainte de a diagnostica defecația disinergică, medicul specialist va lucra pentru a exclude alte cauze structurale și metabolice frecvente ale constipației. Aceasta poate implica mai multe examinări rectale generale. Ar putea începe cu un examen rectal digital (ERD), un examen fizic al rectului folosind degete înmănușate cu lubrifiant. Ar putea face, de asemenea, o sigmoidoscopie, o privire în interior cu un mic endoscop luminat. Dacă acestea nu dezvăluie nicio cauză evidentă, vor trece la teste mai specifice.

Ce teste vor fi utilizate pentru a diagnostica anismusul?

Diagnosticul necesită un rezultat pozitiv la două sau mai multe dintre următoarele teste:

  • Manometria anorectală Un test de manometrie anorectală va măsura contracțiile și relaxările mușchilor anali și rectali. Se face prin introducerea unui mic cateter (tub flexibil) cu un balon la capăt în anus. Un tehnician medical va umfla încet balonul, declanșând reacția mușchilor așa cum ar face-o scaunul din rect. Celălalt capăt al cateterului va fi conectat la o mașină care va înregistra activitatea musculară. Testul poate detecta:
  • Dacă puteți sau nu să generați o forță de împingere adecvată.
  • Dacă mușchii sfincterului anal se relaxează sau nu adecvat ca răspuns la împingere.
  • Dacă se strâng ca răspuns la împingere.
  • Dacă senzația dumneavoastră rectală este sau nu în intervalul normal.
  • Testul de expulzare a balonului Acest test măsoară cât timp vă ia să treceți scaunul din rect, folosind un balon umflat cu apă caldă pentru a simula un scaun. Tehnicianul medical va plasa balonul în rect și îl va umfla până la un nivel fix, apoi vă va oferi intimitate pentru a-l expulza în poziție așezată. Dacă vă ia mai mult de un minut pentru a trece, aceasta sugerează disfuncție a planșeului pelvin.
  • Defecografie Un test de defecografie utilizează imagini cu raze X sau RMN pentru a observa mecanica internă a corpului dumneavoastră în acțiune atunci când le activați pentru a trece scaunul. O pastă medicală care simulează scaunul va fi plasată în anus pentru ca dumneavoastră să o treceți în intimitate, în timp ce imaginile cu raze X sau RMN sunt afișate pe un ecran. Testul poate ajuta la evidențierea disfuncției planșeului pelvin, precum și a altor anomalii structurale care pot contribui.
  • Studiul cu markeri Sitz Acest test utilizează markeri mici pentru a vedea cât de repede trec alimentele prin intestine. Mai întâi, medicul specialist vă va da o pastilă pe care să o luați. Această pastilă conține markeri mici care vor apărea pe o radiografie. La cinci zile după ce ați luat pastila, veți avea o programare, astfel încât medicul specialist să poată face radiografii. Radiografiile vor arăta dacă markerii sunt încă în colon. Dacă markerii sunt încă în colon, aceasta sugerează că deșeurile nu se deplasează prin intestinul gros la fel de repede cum ar trebui.

Management și Tratament

Cum se tratează anismusul?

Terapia prin biofeedback este cel mai eficient tratament pentru defecația disinergică de până acum (până la 80%). Aceasta este baza, dar medicul specialist poate sugera alte tratamente ca supliment, sau dacă biofeedback-ul nu funcționează pentru dumneavoastră.

Tratamentele includ:

  • Biofeedback Aceasta este o tehnică de kinetoterapie minte-corp care vă poate antrena prin exerciții ghidate pentru a activa și relaxa mușchii sfincterului după bunul plac. Biofeedback-ul utilizează electrozi nedureroși pe piele pentru a simți lucruri precum ritmul cardiac, respirația, temperatura pielii, tensiunea musculară și activitatea creierului. Rezultatele sunt afișate pe un ecran pentru ca dumneavoastră și terapeutul dumneavoastră să le observați. În timpul unei sesiuni, terapeutul vă va ghida prin diverse strategii de activare musculară și de ameliorare a tensiunii pentru a vedea ce funcționează. Prin practică, vă puteți antrena mușchii să împingă eficient și să se relaxeze suficient de eficient pentru a defeca.

Biofeedback-ul vă poate ajuta, de asemenea, să vă antrenați conștientizarea senzorială. Dacă hiposensibilitatea rectală face parte din problema dumneavoastră, acest antrenament vă poate ajuta să observați mai devreme când trebuie să aveți o mișcare intestinală.

  • Remedii de stil de viață Indiferent dacă utilizați sau nu și terapia prin biofeedback, medicul specialist vă poate recomanda unele linii directoare standard privind stilul de viață pentru a încuraja mișcările intestinale regulate. Acestea includ:
  • Evitarea medicamentelor constipante.
  • Consumul suficient de apă.
  • Consumul suficient de fibre.
  • O plimbare după fiecare masă.
  • Mersul la baie imediat când aveți senzația.
  • Încercarea de a merge la baie la o oră programată în fiecare zi.
  • Medicamente pentru constipație Medicul specialist vă poate sugera laxative sau produse farmaceutice pentru constipație dacă alte metode eșuează. Deși aceste medicamente nu au fost studiate în mod specific pentru defecația disinergică, ele sunt eficiente pentru constipația cronică în general. Chiar dacă nu vă rezolvă problemele musculare, vă pot ajuta să preveniți ca scaunul să devină prea impactat pentru a trece.
  • Toxină botulinică Utilizarea experimentală a injecțiilor cu toxină botulinică pentru anismus a avut rezultate mixte. În teorie, toxina botulinică poate forța mușchii necesari să se relaxeze, la fel cum face cu ridurile. Totuși, funcționează doar în aproximativ 50% din cazuri pentru anismus. Aceasta se poate datora faptului că anismusul este mai complex decât simpla tensiune musculară. Se pare că funcționează mai des la copii.

Perspectivă / Prognoză

Care este perspectiva pentru persoanele care trăiesc cu defecație disinergică?

Dacă aveți acces la terapia prin biofeedback, există șanse mari ca aceasta să funcționeze pentru dumneavoastră. Cu toate acestea, medicii specialiști au remarcat o nevoie generală de acces mai mare. Dispozitivele de biofeedback la domiciliu sunt în curs de dezvoltare pentru a ajuta la satisfacerea acestei nevoi. De asemenea, puteți găsi o anumită ușurare prin alte tratamente disponibile, cum ar fi medicamentele pentru constipație și modificările stilului de viață.

Medicii specialiști iau întotdeauna constipația în serios, mai ales când este cronică sau severă. Dacă aveți oricare dintre simptomele anismusului, consultați imediat medicul specialist. Ar putea fi un subiect incomod de discutat, dar nu la fel de incomod ca afecțiunea.

Vorbiți deschis cu medicul specialist despre simptomele dumneavoastră. Amintiți-vă, ei se ocupă de aceste subiecte în fiecare zi și le-au auzit pe toate. Ar putea fi util să țineți un jurnal al scaunului înainte de programare, astfel încât să puteți înregistra exact ce se întâmplă în fiecare zi când încercați să defecați. Cu cât puteți oferi mai multe informații, cu atât medicul specialist va fi mai bine echipat pentru a vă ajuta.

Întrebări frecvente

  • Ce pot face pentru a ameliora constipația asociată cu anismusul? Modificări ale stilului de viață, cum ar fi consumul adecvat de apă și fibre, exerciții fizice regulate și utilizarea corectă a toaletei (poziție, tehnică de relaxare), pot ajuta. Medicul specialist poate recomanda laxative, dar utilizarea pe termen lung trebuie monitorizată.
  • Cât de eficientă este terapia prin biofeedback pentru anismus? Terapia prin biofeedback este considerată tratamentul de primă linie și poate fi eficientă în până la 80% din cazuri. Ajută la reeducarea mușchilor planșeului pelvin pentru o coordonare adecvată în timpul defecării.
  • Când ar trebui să consult un medic specialist pentru anismus? Dacă aveți constipație cronică severă, efort excesiv la defecare, senzația de evacuare incompletă sau alte simptome ale anismusului, este important să consultați un medic specialist pentru diagnostic și tratament adecvat.

Este important să discutați cu un medic specialist pentru un diagnostic precis și un plan de tratament personalizat.

constipație
anismus
defecație disinergică
planșeu pelvin
biofeedback
manometrie anorectală
defecografie
hiposensibilitate rectală
laxative
eliminare dificilă
tulburări funcționale intestinale