Aihmofobia

Prezentare generală

Ce este aihmofobia?

Aihmofobia este o teamă intensă de obiecte ascuțite. Este un tip de tulburare de anxietate. O persoană cu aihmofobie experimentează teamă și anxietate intense când se află în preajma obiectelor ascuțite precum foarfecele, cuțitele, acele și creioanele. Adesea, evită situațiile sau locurile unde sunt implicate obiecte ascuțite.

Care este diferența dintre tripnofobie și aihmofobie?

Aihmofobia este teama de obiecte ascuțite în general. Obiectele ascuțite pot include lucruri precum cuțite, foarfece, ace, colțuri ascuțite și ace cu gămălie. Tripnofobia este teama specifică de injecții sau ace, mai ales într-un cadru medical.

Pe cine afectează aihmofobia?

Ca și alte fobii, aihmofobia poate afecta pe oricine, la orice vârstă. Fobiile specifice, precum aihmofobia, sunt mai susceptibile să apară la adolescenți și adulți tineri, iar femeile sunt mai predispuse să le dezvolte decât bărbații.

Cât de frecventă este aihmofobia?

Cercetătorii nu cunosc numărul exact de cazuri de aihmofobie, dar fobiile specifice, în general, sunt o afecțiune comună de sănătate mintală. Aproximativ 7% până la 10% din populație are o fobie specifică.

Simptome și cauze

Ce cauzează aihmofobia?

Profesioniștii din domeniul sănătății nu sunt siguri de cauza exactă a aihmofobiei. Ei cred că trăirea sau asistarea la un eveniment traumatic în care a fost implicat un obiect ascuțit, cum ar fi un accident, poate contribui la dezvoltarea aihmofobiei la o persoană. Poate fi, de asemenea, o formă de tulburare obsesiv-compulsivă.

Care sunt semnele și simptomele aihmofobiei?

Persoanele cu fobii adesea fac eforturi extreme pentru a evita situațiile care implică ceea ce le este frică. Dacă o persoană cu aihmofobie nu poate evita obiectele ascuțite și este expusă sau se află în apropierea obiectelor ascuțite, poate prezenta următoarele simptome:

• Simt teamă și anxietate intense.
• Experimentează bătăi rapide ale inimii.
• Tremură.
• Au dificultăți de respirație.
• Se simt amețiți și confuzi.
• Simt o dorință puternică de a scăpa din situație.

Diagnostic și teste

Cum este diagnosticată aihmofobia?

Aihmofobia este diagnosticată printr-o serie amănunțită de întrebări despre istoricul, experiențele și simptomele persoanei. De obicei, pentru a primi un diagnostic de aihmofobie, trebuie să aveți simptome precum teama persistentă și anxietatea de obiectele ascuțite timp de cel puțin șase luni.

Medicul specialist va folosi probabil criteriile din Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale (DSM-5), o publicație a Asociației Americane de Psihiatrie, pentru a diagnostica aihmofobia. Medicul specialist va exclude, de asemenea, orice alte afecțiuni fizice sau de sănătate mintală care ar putea cauza simptomele.

În general, fobiile au cel puțin patru criterii pentru diagnostic, inclusiv:

• Teamă intensă și irațională: Teama de obiect sau situație este persistentă și disproporționată față de un nivel adecvat de teamă.
• Anxietate anticipatorie: Un individ care are o fobie tinde să se gândească sau să se teamă de situații sau experiențe viitoare care vor implica obiectul sau situația de care se teme.
• Evitare: Mulți oameni care au o fobie vor evita în mod activ obiectul sau situația de care se tem. Unii fac eforturi extreme pentru a evita lucrul de care le este frică.
• Fobia interferează cu activitățile zilnice: Teama pe care o experimentează individul trebuie să limiteze viața de zi cu zi într-un fel pentru a fi diagnosticată ca fobie.

Management și tratament

Cum este tratată aihmofobia?

Aihmofobia poate fi tratată de obicei cu tratament psihologic (psihoterapie), cum ar fi terapia prin expunere sau terapia cognitiv-comportamentală. În unele cazuri, individul ar putea avea nevoie de medicamente care ameliorează temporar simptomele de teamă și anxietate pentru a face față fricii în timp ce participă la terapie.

• Terapie prin expunere: Terapia prin expunere este o formă comună de tratament psihologic utilizată pentru a trata fobiile specifice. Persoanele cu fobii evită de obicei situațiile care implică lucrul de care se tem. Din acest motiv, nu sunt capabili să învețe că își pot gestiona frica atunci când sunt confruntați cu fobia lor specifică sau că rezultatele de care se tem adesea nu se întâmplă. Terapeuții sau psihologii folosesc terapia prin expunere pentru persoanele care au o fobie pentru a le încuraja încet să intre în situații care le provoacă anxietate și să încerce să rămână în acea situație, astfel încât să poată învăța să facă față.

Dacă aveți aihmofobie și participați la terapia prin expunere, terapeutul sau psihologul dumneavoastră poate începe prin a discuta despre și a vă arăta imagini cu obiecte ascuțite. Apoi, pot trece treptat la a vă afla într-o cameră cu obiecte ascuțite. Apoi, vă pot cere să țineți un obiect ascuțit și apoi să folosiți un obiect ascuțit. Procesul de terapie prin expunere este lent și treptat. Terapeutul sau psihologul dumneavoastră va adapta ritmul terapiei la nevoile dumneavoastră.

• Terapia cognitiv-comportamentală (TCC): TCC este o formă de tratament psihologic. Prin discuții și punerea de întrebări, terapeutul sau psihologul dumneavoastră vă ajută să obțineți o perspectivă diferită. Ca urmare, învățați să răspundeți mai bine și să faceți față stresului și anxietății pe care le simțiți atunci când sunteți expus la lucruri care vă provoacă teamă.

Ce medicamente sunt utilizate pentru a trata aihmofobia?

Deși nu este obișnuit, în unele cazuri, persoanele cu aihmofobie pot lua medicamente pentru a le ajuta temporar să amelioreze simptomele de teamă și anxietate atunci când urmează o terapie psihologică pentru a trata aihmofobia. Medicamentele utilizate uneori pentru a ajuta la tratarea aihmofobiei includ:

• Beta-blocante: Unele beta-blocante sunt utilizate pentru a trata sau preveni simptomele fizice ale anxietății, cum ar fi ritmul cardiac rapid.
• Sedative (benzodiazepine): Benzodiazepinele, care sunt un tip de sedativ, vă ajută să vă relaxați și să reduceți cantitatea de anxietate pe care o simțiți.

Există un leac pentru aihmofobie?

În prezent, nu există un leac pentru aihmofobie, dar terapia prin expunere, o formă de terapie psihologică, are succes în tratarea acesteia. Terapia prin expunere este considerată tratamentul de primă linie pentru fobiile specifice în general.

Prevenție

Care sunt factorii de risc pentru dezvoltarea aihmofobiei?

Profesioniștii din domeniul sănătății încă încearcă să își dea seama de cauza exactă a aihmofobiei. Până acum, au descoperit că factorii de risc pentru dezvoltarea aihmofobiei pot include:

• Trăirea sau asistarea la un eveniment traumatic care a implicat un obiect ascuțit, mai ales în copilărie.
• Având un istoric familial de tulburări de anxietate.

Prognoză

Care este prognoza (perspectiva) pentru aihmofobie?

Doar aproximativ 10% până la 25% dintre persoanele care au o fobie specifică solicită tratament pentru afecțiunea lor, deoarece mulți pot evita obiectul sau situația de care se tem. Dacă aveți aihmofobie, evitarea situațiilor care implică obiecte ascuțite vă poate împiedica să vă bucurați de anumite aspecte ale vieții, cum ar fi gătitul și anumite hobby-uri, și vă poate reduce calitatea generală a vieții. Acesta este motivul pentru care este important să solicitați tratament.

Cercetările au arătat că terapia prin expunere are succes în tratarea aihmofobiei și a altor fobii specifice. Persoanele care au o fobie specifică, precum aihmofobia, și nu solicită tratament sunt de două ori mai susceptibile să dezvolte o tulburare de anxietate și depresie.

Cum să trăiești cu

Ce pot face dacă am aihmofobie?

Poate fi inconfortabil, dar este important să discutați cu medicul specialist dacă prezentați semnele și simptomele aihmofobiei. Terapia vă poate ajuta să depășiți aihmofobia.

Dacă ați fost deja diagnosticat cu aihmofobie, există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a vă gestiona simptomele și a vă simți bine, inclusiv:

• Dormiți și faceți suficientă mișcare.
• Dacă participați la o terapie psihologică pentru a vă trata aihmofobia, asigurați-vă că vă vedeți terapeutul în mod regulat.
• Practicați activități de mindfulness, cum ar fi meditația.
• Practicați tehnici de relaxare, cum ar fi respirația profundă și yoga.
• Adresați-vă familiei și prietenilor pentru sprijin.
• Luați în considerare aderarea la un grup de sprijin pentru persoanele care au aihmofobie sau fobii specifice în general.

Ce întrebări ar trebui să-i pun medicului meu?

A vorbi despre sănătatea ta mintală poate fi inconfortabil și înfricoșător. Sănătatea ta mintală este la fel de importantă ca și sănătatea ta fizică, așa că este important să discuți cu medicul specialist despre simptomele tale. Următoarele întrebări vă pot fi de ajutor să-i puneți medicului specialist dacă aveți aihmofobie:

• Ce tip de tratament îmi recomandați?
• Ar trebui să consult un terapeut, psiholog și/sau psihiatru?
• Aveți recomandări pentru psihologi, psihiatri sau terapeuți pe care aș putea să-i consult?
• Cât va dura tratamentul?
• Cunoașteți grupuri de sprijin pentru aihmofobie sau fobii în general?
• Aveți resurse de învățare despre aihmofobie pe care le-aș putea folosi?

Întrebări frecvente

• Aihmofobia este o afecțiune gravă? Aihmofobia poate fi o afecțiune limitantă dacă nu este tratată, interferând cu activitățile zilnice și bunăstarea generală.
• Pot trata aihmofobia singur? Deși tehnicile de relaxare pot ajuta la gestionarea simptomelor, tratamentul profesional, cum ar fi terapia prin expunere, este esențial pentru depășirea aihmofobiei.
• Cât durează tratamentul pentru aihmofobie? Durata tratamentului variază în funcție de severitatea fobiei și de răspunsul individual la terapie.

Este important să rețineți că fiecare persoană este unică, iar răspunsul la tratament poate varia. Consultarea unui medic specialist este esențială pentru a obține un diagnostic precis și un plan de tratament personalizat.